Pai pana cand?

Trei noaptea.. Liniste totala atat afara cat si in casa. Foarte ciudat insa, eu nu pot sa dorm. Ma tulbura ganduri aiurea, ma gandesc mult la ceea ce trebuia sa fie si nu e. Nimic nu o sa mai para normal, nimic din ceea ce trebuia sa fie normal nu va mai fi. Sper din suflet ca nu pentru mult timp. Ma ridic din pat, aprind lumina, ma uit prin camera, ma uit pe pat. Patul care acum pare gol, niste pete de sange ii mai dau un pic de culoare, pete care par ca danseaza. Ma uit mai cu atentie si observ ca petele sunt noi, sunt chiar proaspete si parca sunt si mai mari. Pijamaua este uda, si culoarea aia neagra cu care sunt obisnuit mai avea chestii noi.. M'am saturat sa ma trezesc noptile in balti de sange aiurea, m'am saturat sa nu mai pot face nimic din ceea ce faceam, m'am saturat sa nu mai fu eu, m'am saturat sa par ca sunt ok, cand defapt nu sunt. M'am saturat. Ma mint pe mine. Ma mint. Traiesc intr'o minciuna si intr'o iluzie in acelasi timp, pentru ca sper ca in viitorul apropiat sa redevina totul la normal si sa ma pot bucura iar de viata si de zambetul tau. In fiecare dimineatea ma trezesc cu gandul ca totul va fi bine si ca totul il voi putea sterge intr'un fel sau altul si sa nu ma mai uit in spate, si sa pot sa zic "cand s'a'ntamplat asta? nu'mi aduc aminte!" Totul pare atat de greu, totul pare sa se prabuseasca in jurul meu. Pana si peretii camerei incep sa se crape. Necinstita soarta, nicinstita lume. Petele de sange s'au uscat, dar ele vor ramane acolo. Chiar daca le voi spala, vor aparea altele. Mana mea dreapta imi da rateuri, rateuri de care chiar nu aveam nevoie, rateuri pe care le credeam uitate. Ma doare mana stanga de la patzania de joi dupa-masa. E trei noaptea si eu nu pot sa dorm. E tarziu, vreau un pat si un zambet. Vreau sa se termine totul, vreau ca inima sa bata nonstop, vreau sa pot pazi cu garzi imperiale totul, vreau sa pastrez ceea ce mi'i drag cu adevarat, vreau ca totul sa se termine! Intr'un fel sau altul vreau ca totul sa te termine. Vreau ca maine cand va rasari Soarele, sa rasar si eu o data cu el. Vreau... Si ce daca? E dupa mine? Totul a fost cu un scop; voi continua sa lupt. Astept cu oarecare teama raspunsul, nenorocitele alea de analize dureaza 2 saptamani. Doua saptamani in care ce voi face? Astept raspunsul.. Il voi astepta cat va fi nevoie, il voi astepta pt ca el va schimba si va face lumina in tot. Sangele s'a uscat. Ce daca? Un nou val va veni iar foarte usor si la fel de insesizal ca si acesta. M'am saturat. Nu mai vreau.. Doare, si doare ingrozitor. Vreau sa dorm iar pe coapsa ta, stiu ca asa se va linisti durerea. Vreau iar sa ma strangi in brate, la pieptul tau.. stiu ca asa va disparea durerea. Si nu doar durerea fizica. M'am saturat de toate astea. Mi'e somn, vreau sa dorm.. Frica nu ma lasa. Si totusi! Voi lupta si voi face ca totul sa revina la normal. Vreau si voi face acest lucru!