"..si s'a facut ca unul dintre Noi."

Citatul e din Geneza, dupa ce Adam a mancat din Marul Cunoasterii. S'a facut ca unul din Noi, ca o zeitate, Noi fiind mai multi. Deci exista.

Plecand de la aceasta premisa am decis sa scriu acest post. Ma mananca de cateva zile, si nici acum nu stiu cum sa'l formulez, asa ca'l voi lasa la forma bruta. In data de 8.06.2009, am cunoscut o persoana foarte interesanta. Putini cunosc latura mea mistica, dar si mai putin cunosc cu adevarat aceasta latura. Ei bine, m'am intalnit cu o persoana care e un doctor. Care poate sa faca foarte mult bine. Nu e un medic licentiat, dar e un doctor. La fel cum in Noul Testament si in Scriptura si nu numai in relia crestina zice ca bolnavii sa mearga la doctori (adik la preoti), la fel si'aici, persoana in cauza nu este un medic legal. Are ceva ce toti avem, toti detinem, doar ca nu suntem constienti de acel ceva. Avantajul e ca unii dintre noi il pot folosi sa faca bine, iar aceasta persoana face foarte bine. Este o ea. O cheama Ş. A.-C. O fata isteata, mai e si frumoasa..., calma, asezata.., dak te uiti la ea ai zice ca nu e cine stie ce, ca la o usoara adiere de vant se imprastie in 7 zari si mari, si care nu vrea sa faca altceva decat bine. Partea amuzanta e ca nici nu stiti de ce e in stare, nici nu stiti ce poate sa faca fata asta. Nici macar ea nu realizeaza potentialul ei. Toata viata ei a facut numai bine si doar asta vrea sa faca mai departe. Si pentru ca vrea intotdeauna sa faca bine si pentru ca ea se pune intotdeauna pe ultimul loc, a uitat de ea. A uitat ce inseamna sa traiesti, a uitat ce inseamna sa ai 20 de ani, a uitat ce inseamna sa fugi cu ochii inchisi spre nicaieri si cand ajungi acolo sa te bucuri. A uitat ca poti alunga toate relele din jurul ei.. dar nu a uitat ca poti face bine, si ca poti sa ajungi ca multi sa'ti fie recunoscatori. Ceea ce tatal meu si Invatatorul nostru nu au reusit sa faca, nici macar impreuna cu mine, a reusit ea. Dadeau aia de Sus cu ploaie, noi la o terasa la mine pe strada, si atunci s'a'ntamplat un fenomen foarte ciudat: degajare! N'am mai simtit atat de multa usurare cred ca de mai bine de 8 ani, de cand a inceput totul. Draga mea, knd ai sa citesti aceste randuri vei fi surprinsa, vei fi surprinsa de ceea ce scrie aici, dar sa stii ca intr'un fel sau altul, m'ai ajutat. Intr'un fel sau altul ai eliminat ceea ce ma chinuit de ceva timp sa elimin, si pe zi ce trece, de luni pana azi, se observa ameliorari majore. Nu'ti dai seama, nici io nu mi'am dat seama, dar sa stii ca se intampla. Si se intampla de bine! Deci exista!

Da bah, stiu, e un post aiurea, m'ai bine il scriam pe ala privat, dar rahat! Trebuia sa impartasesc cu voi aceasta bizara fericire, parca demult apusa. Iata, ingrijitorul are un nou copac de inradacinat... Trebuie doar sa luam elementele negative din jurul puietului, trebuie sa ii dam apa, trebuie sa'i vorbim frumos, sa'i cantam, sa'i aratam ce n'a vazut Parisul (fuck! iar mi s'o facut dor).. Am s'o pun cu fatza la soare sa fie mereu luminata si sa o vada lumea. Daca lucrurile merg la fel ca in ultimele ore, o sa iasa un copac frumoas, si o sa dea roade bune, din care toti puteti sa mancati!