Traiesc!

Traiesc stati linistiti! N'am mai scris demult spre nefericirea mea si asta ma mahneste tare mult. Mi'e dor de momentele in care aveam timp sa scriu si sa gandesc tot felul de propozitii unele mai ironice si mai intepatoare decat altele, in care aveam timp sa ma mai uit la TV si sa injur pe oameni care ba_se_scula'ra si multe alte lucruri. Spre fericirea mea am destul de mult de lucru cat sa nu mai am timp sa scriu, ci doar o iesire mica cu bicla prin oras, o chitara sau un vin. Daca as mai si scrie, ar fi prea de tot si prea mult ca sa pot a doua zi sa o iau de coarne.

N'am mai scris demult si nu s'au intamplat evenimente prea multe prea notabile. Si cu toate astea, s'au intamplat unele zdravene.

Pe locul trei ca importanta s'a clasat poate cea mai noua si ultimul membru al trupei Isolier Band, sper sa se lipeasca de noi si sa fie totul intr'un ceas bun.
Pe locul doi a fost o intalnire cu cei cativa colegi de clasa de liceu care au binevoit sa isi miste fundurile lor importante spre a se pupa cu fostii colegi de clasa. A fost o intalnire dupa 5 ani de liceu si ce'am putut vedea dupa 5 ani e ca ne'am schimbat total si deloc. Adica ne'am schimbat prin faptul ca ne'am mai ingrasat sau slabit, ne'am lasat par pe fatza, l'am mai tuns pe ala de pe cap, unii si'au mai dezvoltat plamanii altii fundul.. dar creierul este acelasi. Ne'am mai maturizat un pic, parca ne distram altfel si parca vorbim altfel, dar suntem la fel de tampiti ca in anii de liceu. Sau poate doar noi intre noi asa ne comportam.
Pe primul loc se afla prima bere cu tata. Si prima tigara fumata cu el care nu era la nervi. Dar prima bere cu tata a fost dementiala. S'a intamplat cand nimic nu anunta asta, dar s'a'ntamplat. Micile bucurii ale vietii pot veni si dintr'o halba plina cu un lichid cu bule si galben. A fost poate una dintre cele mai dementiale. Ceea ce va doresc si voua! Mici placeri ale vietii care sunt de'a dreptul frumoase!

Pace Lumina si Iubire!