Celestul si Omul

Din ciclul Pentru Fratele si Sora mea

Din timpuri stravechi Omul isi ridica privirea din pamant si se uita spre abisul Cerului, intrebandu'se ce este acolo si daca acolo stau ei, zeii lui. Acolo stau Zeii, acolo stau prietenii (si de ce nu si dusmanii), acolo stau cei care de'a lungul timpului ne'au ajutat sa nu ne omoram. Nu ca le'ar fi pasat de noi si de aceasta planeta ci pentru ca am fi stricat echilibrul universal. De'acolo de sus vine toata energia care ne tine in viata, de'acolo de sus vine toata armonia. Dar oare Omul stie s'o primeasca? Sta si se uita la Soare cum rasare dar nu intelege de ce, sta si se uita la stele si se minuneaza cat de frumos arata bolta dar nu stie de ce.. Si mai important e ca nu stie ce sa faca, acest sentiment de frumusete fiind in unele cazuri prea banal, prea pueril, in alte cazuri fiind o chestie tematoare. Privirea ridicata si toate gandurile pozitive ajuta la acceptul melodiei universale, acceptul si simtirea energiei care trece prin tine ca printr'o sita. Omul este capabil sa faca atat de multe lucruri si sa impartaseasca atat de multe lucruri, trebuie doar sa zambeasca, sa se uite in sus si sa aiba un sentiment de incredere si de armonie. Latura noastra celesta, latura noastra spirituala nu face altceva decat sa  ne lumineze calea si sa ne indrume spre zone si laturi mult mai bune. Omul primeste din zona celesta energie pozitiva, el filtrand'o iar mai apoi lasa partile de care nu are nevoie in spatiul teluric, iar ciclul continua. Primind aceasta energie celesta constant, ar fi absolut genial daca am si constientiza ceea ce se intampla cu noi atunci cand primim ceea ce primim. Constientizarea ta ca persoana fizica si ca entitate energetica este un prim pas spre inaltare spirituala.

Pace Lumina Iubire!