Mica aberatie

Domn'e, iata ca in aceste vremuri grele de munca fortata de stat in casa, niste unii anunta cu surle si trambite o noua zona de promenada a mirobolantului oras in care locuiesc, adicalea Bucuresti aka Imputiciune. S'a investit mult, s'a amenajat si se vrea o copie frumoasa dar la scara mult mai mica a ceea ce au parisienii pe Dambovita lor, adica Sena. Vedeti voi, astia in Paris au tras o sectiune lunga de cca 500 de metri cu sezlonguri si cu baruri mici, astfel incat daca vrei intr'un uichend sa te relaxezi si sa te crezi la mare te poti duce acolo. Si isi permit sa faca asta domn'e pentru ca distanta de la bulevard la acest spatiu este destul de mare iar pe Sena se plimba vaporasele. Ma rog, pentru mai multe detalii vizuale mergi pana acolo sau dati un google. Eh, partea trista e ca si la noi au incercat. Si zic incercat pentru ca nu le'a iesit altceva decat niste alte carciumi unde sa bei. Dar ce sa bei? Un meniu sarac: 1 apa plata, 1 apa minerala (4 lei), o bere la o.5 (5 lei) si o bere la 0.4 (4 lei) - halba si cateva sucuri a caror scoruri nu le cunosc. Berea este una singura (Becks) care mai e si nasoala. Halba de bere e la pahar de plastic si nu la halba de sticla. Sunt 5 terase sau 4, care au acelasi specific de carciuma, cu niste muzica de'aia de danseaza pitzile prin cluburi dar cu un volum spre mediu, ceea ce te face sa vorbesti ceva mai tare ca sa te faci auzit. Iar apoi privelistea. Of, aceasta priveliste cu Dambovita in fata mea, care curgea lin si agale cu o groaza de balarii iar pe margine diverse gunoaie, cu o salba de blocuri in planul indepartat peste care timpul s'a depus sub straturi cenusii... Dezolant si trist! Puteau macar sa curete raul, si ar putea naibii sa dea o lege prin care sa te oblige sa iti intretii blocul, sa ti'l pastrezi curat si alb. O imagine absoult trista. Porcariile alea de terase sunt din lemn, adica niste 100 de scanduri batute'n cuie, date cu solutie, si puse niste mese si scaune pe ele. Terase din lemn, cu gard din lemn, parca erai un animal in tzarc, sau parca aveai vreun privilegiu ca stai acolo, si te uiti la Dambovita. Sfat pentru cei din PMB: daramati porcariile alea, faceti gazon frumos, in zona, daramati gardul de protectie dintre trotuar si rau, puneti 2 pontoane unde sa fie cca 15 barci pe ponton, ridicati niveul raului si pe tot cotul ala sa se poata plimba lumea pe rau. Puneti nisip prin gazon, muzica frumoasa (jazz sau blues sau tangouri sau muzica anilor '30) si cateva sezlonguri alaturi de 1 singur bar cu o varietate imensa de bauturi si chestii de mancare tip fastfood), cosuri de gunoi si in mod special, CURATATI DRACU' DAMBOVITA!!! Abia atunci puteti spune ca ati facut o investitie frumoasa si ca puteti sa'ti spuneti Mica Riviera. Pana atunci, asa cum spune si varu'meu mai tuciuriu MUCLES!

Pace, Lumina si Iubire va doresc!

Nemurirea neamului 3

“Acest neam la marginea celor trei imperii…” citim cam peste tot. Dar oare acest neam care este unul dintre cele mai vechi si pasnice din Europa, chiar se afla la “marginea” imperiilor sau se afla in centrul celor mai importante, toti dorind sa ajunga si sa stapaneasca aceste tinuturi. Citisem intr’o carte mai veche, cronicile unui carturar din secolul XIX, carturar care s’a plimbat prin toata Europa apoi pe drumul matasii spre indepartata China. Stia istoria neamului trac si spunea despre daci ca sunt cei mai intresanti dintre toti tracii. Ajuns prin Tibet si stand acolo ceva mai multi timp (12 ani), a ajuns la o revelatie mai in gluma mai in serios, spunand ca “dac”, cuvantul “dac”, vine de la o imbinare dintre Deus – Zeu si Chi – Energia vitala a omului. Deus este un termen latin, dar “dac” a fost spus de catre romani, poporul dac denumindu’se “lup alb”. Si ne intoarcem la lup si la dragon, stindardul dac, sub care s’a scris istorie din Persia pana in Bretania, lupul si dragonul care au facut ravagii inca din cele mai vechi timpuri. Lupul a fost cel care a fost adulat de catre popoarele nordice si care are o adevarata semnificatie simbolica in special in era elfilor iar dragonul are o poveste pe care o gasim prin  toata lumea. Dragonul ca si lupul a fost si el present in mitologie, chiar si in cea romaneasca. Oare povestiile cu balauri nu sunt dragonii? Curios este faptul ca nici o poveste cu dragoni/balauri din orice mitologie, animalul nu moare in lupta cu omul, ci este supus. Pare’se ca doar Biserica a reusit performanta sa ucida ceea ce istoria a tinut mii de ani. In orice reprezentare grafica cu daci, omul era insotit de un animal in departare, de un lup iar daca privim cu atentie desenul pe hartie sau piatra putem observa ca si dacul este desenat precum un dragon. Poate ca merg eu un pic prea departe, dar urmati cu atentie cartile de istorie. Urmariti cu atentie oamenii simpli, taranii care au o legatura cu Pamantul si padurea lor draga si cu animalele din ea. Taranul nu vaneaza lupul si nu cauta sa’l omoare, pentru ca lupul are o semnificatie aparte. Chiar si la mine in sat, despre lup se vorbeste oarecum temator si in soapta. Lupul si Dragonul, aceste doua entitati spirituale care au dominat batranul continent timp de zeci de secole, acum sunt uitate si lasate sa se prafuiasca. Lupul si Dragonul pare’se ca au plecat din acest spatiu iar apoi s’au raspandit in toata lumea, dacii purtand semnul lor peste tot, netemandu’se de nimeni si de nimic, credinta in lumea spirituala fiind net superioara multor popoare din Europa. Sub stindardul nostru stramosesc s’a scris istorie si’au curs sute de pagini de istorie. Sub stindardul dac s’a aparat Europa si lumea crestina, sub stindardul dac s’au luptat templierii si teutonii, sub stindardul dac s’a dus o lupta contra islamismului medieval. Totul sub stindardul dac!

Pace Lumina Iubire

Nemurirea neamului 2

Simbolul sacru al dragonului a fost murdarit de marea dorinta a Bisericii de a se impune in fata vechilor religii si simboluri care au dominat lumea precrestina. Sa nu uitam ca neamul Basarabilor, intemeietorii Tarii Romanesti au facut parte din Ordinul Dragonului, ultimul care a facut parte din acest ordin a fost Vlad Tepes. Iata dar cum un symbol sau mai multe simboluri au fost sterse sau uitate in dauna altora noi. Lupul trac a fost inlocuit de cruce, si a fost  trecut intr’o zona a uitarii sau a urii. Acum oamenii se tem de lup, dar inainte lupul era cel care era primit fara multe intrebari in sanul oamenilor. A fost inlocuit in timp cu sarbatoarea Sfantului Andrei, a fost inlocuit in timp de crucea lui Andrei, romanii sarbatorind si varcolacul sau bollollakul (din antichitate) dar si pe Sfantul Andrei in aceeasi zi.

Lupul dac sub care care s’a scris si facut adevarate culte in Europa precrestina, a ridicat statutul de spiritualitate si de simbolism mult mai bine si mai tare decat orice alt simbol din istoria noastra. Imbinarea lupului cu coada dragonica face din acest stindar imens cea mai puternica forta spirituala si simbolica din Europa. Imi aduc aminte ca am vazut pe Columna lui Traian, o bucata care mi’a ramas intiparita pe vecie. Columna, aceasta frumoasa epopee a luptelor dacoromane ne arate importanta lupului dac. Din pacate nu am o poza, dar va pot explica. Exista o bucata de basorelief in care in partea stanga avem o legiune de romani iar deasupra lor este marele Jupiter/Zeus care tine o mana sub forma neutra, de pace. De partea cealalta erau dacii iar deasupra lor stindarul lor. Uitandu’ma cu atentie am observat ca si stindarul dac avea “o mana” venita de nicaieri care era la fel ca si zeitatea romana, intr’o forma neutral, de pace. Cu alte cuvinte, oamenii – planul teluric- se bateau ca nebunii pentru pamant si aur si ma rog.., alte chestii. In schimb in planul superior, cel ancestral, zeii erau neutrii. Totodata n’am putut sa nu observ faptul ca cele doua zeitati stateau pe aceeasi linie, Jupiter nefiind mai sus sau mai jos decat stindarul dac, Lupul fiind egal din toate punctele de vedere cu Jupiter. Cele doua parti (romanii – dacii) sunt despartite de de un pom fructifer si apa, alte doua simboluri care inseamna trecerea dintre un spatiu spiritual in altul.

Pace Lumina Iubire

- va urma - 

Nemurirea neamului

“Sub stindardului dac s’a scris istorie din Persia pana in Bretania”

Asta am gasit prin diverse carti dar si la un institute din Washington care se ocupa cu studiul steagurilor/drapelelor. Am inceput sa ma citesc foarte multe pagini legate de istoria neamului trac si ce mi’a fost dat sa citesc m’a lasat mut. Auzisem eu mai demult de faptul ca acest spatiu mirific este poate cel mai important din lume, dar nu’mi imaginam ca poate fi chiar atat de mare si chiar atat de cruciala.

Stindardul dac m’a fascinate de mic si intotdeauna credeam ca reprezinta “protectie” si nicidecum ura sau razbunare cum multi au zis. Ei bine, stindardul dac este unul foarte puternic care are o rezonanta spirituala mare. Lupul serpuit pe care dacul il ridica mandru ori de cate ori trebuia, dusmanii spierandu’se tare iar cei ce stiau semnificatia lui se plecau ca spre o mantuire.

Lupul se aseamana semantic cu foarte multe limbi protomoderne si chiar moderne de pe intrega Europa, din partile nordice ale Scotiei pana in muntii balcani. Un singur neam a capatat o “porecla” asemanatoare cu semnificatie de lup. Black, Blak, Blac, Balack, Ballallac, Bhlak, Bvalach, Vlach, Vhalack, Vallach, Bhalah, Valah – o parte din denumirea data lupului dar si oamenilor care se trageau din traci si care au locuit prin aceste zone continuu inca dinainte de tracii pe care’I cunoastem noi. Lupul a fost folosit inca dinaintea romanilor ca symbol, el regasindu’se si la celti, la vikingi, la romani, la gali, la barbarii germani. Varianta lupului s’a gasit in fel si fel de variante si in fel si fel de idei, dar cea mai frumoasa si cea mai vestita forma de lup este Lupa lui Romulus si Remus, unde lupoaica este tot Universul si tot ceea ce reprezinta spiritualitate pentru oameni, in special pentru fondatorul celui mai mare imperiu European. Este curios, dar reprezentarea fenomenului de lupoaica care’si hraneste copii am gasit’o si in istoria Egiptului antic, in care o zeitate este la fel ca si lupoaica, Universul material si spiritual pentru copiii ei. Lupul in Europa a fost alaturi de Dragon, cel mai puternic symbol spiritual precrestin, el fiind purtat alaturi de simbolul dragonului si pe scuturile si steagurile cavalerilor medievali (templieri, iezuiti si teutoni). In timp, Biserica romana a reusit sa scoata aceste doua simboluri pagane. Daca urmariti reprezentarile lupoaicei romane in timp, lupoaica devine din ce in ce mai mica si mai stearsa facand loc omului si materiei, iar dragonul a fost sters de pe stindardele cavalerilor dupa ce un calugar a inventat povestea cu Sfantul Gheorghe care ucide balaurul facandu’se referire la dragon.

Pace Lumina Iubire

- va urma - 

23

 Facut'am Doamne 23. Dar pana cand? Intr'o vreme in care totul incepe sa puta a transpiratie si a mucegai, din cand in cand zambetele si rasetele sunt cele mai bune si frumoase lucruri pe care omul le poate avea in jurul lui. Doua mese mici si noua scaune pe care au stat 9 oameni, si noi oameni. De la stanga la dreapta: fratele meu Alex cu prietena (lui) si sora (mea) Andreea, Ioana si Irina, bunii mei prieteni Alex T., Alexandra si Alice si nelipsita Oana cu toate bucatele ei. Prieteni si oameni unul si unul, fiecare aducandu'si contributia in cresterea si dezvoltarea mea de'a lungul timpului, oameni care mi'au adus suficienta fericire si suficienta iubire cat sa mai pot trai inca 1000 de ani, dar din pacate, vorba poetului, sfarsitul a venit fara de veste. 23 de ani care au trecut prin clipe si momente grele, 23 de ani in care am cazut si'am luat'o de la capat, in care am plans pana mi'am stors si ultima picatura si'am ras pana cand ceream aer. 23 de ani in care au fost nopti albe de fum si Bachus, in care ne'am luptat cu tzantzari, strigoi si stihii, in care am pasit in uimitoarea lume a lucrurilor sfinte si in care am evoluat si ajuns acolo unde nu speram si nu credeam sa ajung. 23 de ani in care m'am regasit si in care am inteles ce inseamna toata placerea si dragostea, lumina si iubirea alaturi de pacea sufleteasca. 23 de ani in care Leul salbatic din mine a inceput sa se trezeasca si sa fie din nou in picioarele'i zvelte si cu privirea scurtand savana de pe o stanca ridicata!

Pace Lumina si Iubire va doresc!