23

 Facut'am Doamne 23. Dar pana cand? Intr'o vreme in care totul incepe sa puta a transpiratie si a mucegai, din cand in cand zambetele si rasetele sunt cele mai bune si frumoase lucruri pe care omul le poate avea in jurul lui. Doua mese mici si noua scaune pe care au stat 9 oameni, si noi oameni. De la stanga la dreapta: fratele meu Alex cu prietena (lui) si sora (mea) Andreea, Ioana si Irina, bunii mei prieteni Alex T., Alexandra si Alice si nelipsita Oana cu toate bucatele ei. Prieteni si oameni unul si unul, fiecare aducandu'si contributia in cresterea si dezvoltarea mea de'a lungul timpului, oameni care mi'au adus suficienta fericire si suficienta iubire cat sa mai pot trai inca 1000 de ani, dar din pacate, vorba poetului, sfarsitul a venit fara de veste. 23 de ani care au trecut prin clipe si momente grele, 23 de ani in care am cazut si'am luat'o de la capat, in care am plans pana mi'am stors si ultima picatura si'am ras pana cand ceream aer. 23 de ani in care au fost nopti albe de fum si Bachus, in care ne'am luptat cu tzantzari, strigoi si stihii, in care am pasit in uimitoarea lume a lucrurilor sfinte si in care am evoluat si ajuns acolo unde nu speram si nu credeam sa ajung. 23 de ani in care m'am regasit si in care am inteles ce inseamna toata placerea si dragostea, lumina si iubirea alaturi de pacea sufleteasca. 23 de ani in care Leul salbatic din mine a inceput sa se trezeasca si sa fie din nou in picioarele'i zvelte si cu privirea scurtand savana de pe o stanca ridicata!

Pace Lumina si Iubire va doresc!