Nu mori

"Inteleptul iubeste acesta viata atata timp cat dureaza, nu mai mult. Dupa care o uita pentru o alta viata. Cel care este una cu Sufletul Universal isi pastreaza constiinta indiferent unde va merge dupa moarte. Nu fiti prosti, viata continua fara incetare..."
Inteleptul daoist Chouang Tseu

In toate culturile antice care fie s'au pierdut in negura timpului fie au ajuns pana astazi sub diverse forme, moartea nu a fost privita niciodata ca un capat de linie ci intotdeauna ca o continuare a celei vazute cu ochii trupesti. Faraonul nu murea si isi incepea calatoria spre tatal lui, zeul care il guverna, sau in cazul spatiului nostru, calatoria dacului nu se oprea o data cu moartea "carcasei" ci intotdeauna mergea inainte pentru a'l intalni pe Zamolxes sau de a se transforma in vreo fiara mitica, asemeni culturii ameroindiene. Si iata cum printr'o fraza v'am plimabt prin cateva continente, toate avand aceelasi principiu: dincolo de moartea trupeasca exista viata. In masonerie exista ritualul nasterii "omului nou" care a trebuit sa "moara" si sa renasca pentru a intelge calea Universului. Asadar, moartea nu este neaparat "femeia cu coasa" din viziunea lui B. St. Delavrancea in lucrarea sa Apus de soare ci poate fi foarte bine si o mireasa imbracata in alb, Miorita, care te poarta spre alte lumi si spre alte intelepciuni. In cultura orientului indepartat, ca sa ajungi sa'ti odihnesti intr'un sfarsit sufletul, trebuie sa treci prin noua roti ale destinului si sa inveti din fiecare viata cate ceva, ca mai apoi sa contribui la constiinta generala a Universului Tata. Frica de moarte asa cum o cunoastem azi si ura fatza de ea asa cum o stim azi se datoreaza indepartarii noastre de la cele pamantene. Materialul a luat locul spiritualului si atunci tot ceea ce nu stim si nu cunoastem si nu poate fi palpabil ne face sa credem ca Moartea (si este doar un exemplu) este ceva rau si care nu este absolut deloc binevenit.

Pace Lumina Iubire

- va urma -