Dupa 4 ore dormite pe repede inainte si dupa 6 ore de stat in masina, Koelnul nu mi s'a parut altceva decat un oras obositor. Cele cateva ore petrecute prin acest mare oras mi'au aratat o catedrala imensa (neagra si asta) si un rau care curge frumos prin mijlocul orasului, rau care este albastru bah! Si limpede bah! Si se plimba oamenii cu barca pe el! Bine..., ii zice Rin (Rhein) dar nu conteaza. Ce, Dambovita noastra e mai miloaga, e mai proasta? Ea nu poate fi tot albastra, si sa te plimbi pe anumite segmente cu hidrobicicleta pe ea? Mai avem mult pana departe si asta se vede prin modul de a manageria structurile cetatesti ale urbei imputite in care stau. Mai are rost sa va zic de aeroport? De aceasta imensitate? Ce imi place mie la orice aeroport este spatiul pe care acesta ti'l ofera. Poti sa stai si sa privesti orice avion care aterizeaza, te poti plimba si poti vorbi cu oricine, pentru ca toti sunt amabili si ospitalieri. Drumul pana in Londra a fost scurt, nici n'am apucat sa'mi intind picioarele. Dupa o aterizare cam foarte dura (cred ca era la inceput) am ajuns pe taram britanic, acolo unde limba engleza este foarte frumoasa daca este vorbita corect din punct de vedere fonetic si gramatical, si acolo unde alcoolul este la mama lui acasa. Dar pentru Anglia avem alte posturi separate de cele dedicatei Germaniei. Prin urmare aici punem punct capitolul Germania si intram in zona Anglei.
Pace Lumina si Iubire
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu