Hinduismul

Acest univers este în întregime penetrat de Mine, în forma Mea nemanifestată. Toate existenţele sunt în Mine, dar eu nu sunt în ele. În acelaşi timp, nimic din ceea ce este creat nu este în Mine. Iată puterea mea supranaturală! Eu susţin toate existenţele, Eu sunt prezent peste tot, întrucât sunt chiar sursa întregii creaţii. Aşa cum în spaţiul eterat se ţine vântul puternic, suflând peste tot, astfel să ştiţi că în mine se ţin toate existenţele.

Hinduismul, aceasta fascinanta si atat de frumoasa filosofie de viata a luat nastere gratie unei osmoze mai mult decat perfecte intre credinta ariana nomada si cea din teritoriul Indiei sau a peninsulei indiene. Geografic, aceasta religie a pus stapanire pe un subcontinent! si pe o regiune destul de intinsa din Oceania. O religie care a luat fiinta inaintea crestinismului actual,  as spune chiar ca a luat nastere inainte iudaismului, cel putin a legiilor moisiene.

Hinduismul are ca zeitate principala pe Brahman, el fiind zeitatea suprema, fiind cel mai mare zeu din valea indusului. O combinatie perfecta a luat nastere o data cu ideile ariene coborate pe Indus legate de credinta intr'o zeitate perfecta, o zeitate suprema. Hinduismul nu are o carte sfanta sau o doctrina bine tiparita, ea bazandu'se mai mult pe spiritualitatea omului creat de Brahman, bazandu'se pe suportul unei confederatii sau a unor intelegeri daca vreti dintre zeii locali. Dar tineti minte ca Brahman este cel mai mare! Scrierile din aceasta religie sunt citite de brahmani, o societate care are dreptul prin nastere de a citi din Vede si alte scrieri care dateaza din perioada invaziei ariene. Textele, care sunt cele autentice, exprima modul de viata a unui hindus, explica principiul karmic, explica de ce el se afla in aceasta viata in acea stare si'asa mai departe, explicand ce inseamna si de ce exista samsara. Aceasta ciclicitate de moarte-renastere se termina doar atunci cand spiritul ajunge intr'un punct maxim de existenta, fericit adica, perfect, printr'o viata echilibrata si ideala.

Hinduismul este una dintre putinele religii in care se divinizeaza un animal: vaca (spre fericirea Oanei) si paunul. Aceste animale nu sunt idoli sau mai stiu eu ce, hinduismul nepromovand credinta intr'un animal. Mai exista pe langa aceste doua animale sacre si alte animale cum ar fi elefantul sau sarpele etc. Credinciosii in hinduism adora aceste animale si le venereaza (din pacate nu avem oi pentru Andries sau cai pentru Alice; ca nota amuzanta, aceasta Maria Teresa pe care noi o cunoastem in zilele noastre nu venera caii in latura spirituala, stiindu'se de venerarea animalelor pe valea indusului - barfa medievala). Hinduismul nu idolatrizeaza animalul in sine ci ceea ce reprezinta el, adica animalul in sine nu este cine stie ce important, ci divinitatea care este reprezentata de el. Ca fapt divers, regasim religia hindusa prin TV cand vedem cate un film cu si despre kara-te, in care apar acei baieti asemanatori intre ei, cu chelie, dar cu o coada pletoasa de cal pentru a fi ridicati la moarte de catre zeul Krishna, ei ducand o viata destul de dura prin abstinenta de la comiterea „celor patru pacate primare”: practicarea jocurilor de noroc; consumul bauturilor alcoolice; practicarea relatiilor extraconjugale si placerea actului in afara procreatiei; consumul carnii de orice fel, pentru a nu se reincarna ca animale sau ca oameni pasibili mortii prin accidente, alimentatia lor fiind una lacto-vegetariana si totodata regasim hinduismul prin miscarea hippie promovand o miscare transcedentala. Aceasta din urma a avut ca partizani Beatlesii, si ea a dus in repetate randuri la suicid, dereglari psihice, incapacitate de munca etc. De ce? Pentru ca hinduismul te lasa sa alegi ceea ce tu consideri ca iti face bine si ca te ajuta sa te inalti.

Pace Lumina Iubire va doresc.