Oare vine?

Azi am vrut sa circul cu metroul/ratbul dar am renuntat. Cand am vazut cat e de frumos afara, cat e plin de viata, am iesit in pijamale in curte si zambeam si chiar radeam ca prostu ca in sfarsit, dupa lungi rugaminti si cruci se intampla fenomenul de primavara. Anul asta m'am saturat de iarna pana peste cap. Si m'am spalat si m'am imbracat cat se putea de lejer, perechea aia de bluejeens lejeri, conversii, hanoracul meu maro si cu fularul meu maro, ochelarii aia tristi si cu basca mea de comunist in cap. Sa nu uitam castile! Fas fas, un parfum prin zonele esentiale si ies pe strada. Ah, Soare, lumina, cald si bine, parca nici zapada jegoasa de pe jos nu strica peisajul iar eu.. hmm.., eu aveam in cap ideea ca sunt cel mai frumos din orasul acesta! pentru ca toti se uitau la mine cu o oarecare simpatie si admiratie! Poate doar mi s'a parut mie, dar azi m'am considerat frumos. Si nu pentru ca sunt, ca nu sunt, dar era atat de frumos afara si atat de placut incat nu'mi venea sa ma opresc din plimbat si din admirat. Lumea intreaga parca era mai zambitoare si mai fericita o data cu venirea caldurii si a razelor de Soare care s'au lasat foarte mult asteptate. Biciclisti, motoare, fotografi, fuste, ochelari, tineri care se plimbau si tineri care stateau de vorba, toti radeau si se simteau bine! Aveam nevoie de o astfel de zi, aveam nevoie de ziua asta in care toate au fost atat de placute. Aveam nevoie de o zi in care sa mi se'aduca aminte ca vine 1 Mai, si odata cu el si zilele calde si insorite de Vama si cu noptile ei albe cu tequila si multa lume misto. Vine primavara cu toata verdeata ei si cu toti copacii aia frumosi infloriti si cu tineri care stau si admira apusul pe iarba, sau cu prieteni care privesc rasaritul de pe acoperis. Vine!