De fix o saptamana sunt intr'o continua si perfecta stare de BLEAH!!! Am ajuns sa constientizez ca lucrurile nu sunt chiar atat de pufoase si roz pe cum vroiam eu sa mi le proiectez, am ajuns sa fiu extrem de tris din cauza unora sau altora si'am ajuns sa imi propun sa reduc numarul de prieteni. Nu erau ei prea multi dar cativa s'au dovedit doar a fi niste oameni care nu sunt prea demni pentru a le sta prin preajma. Si cum toate lucrurile nu erau indeajuns de nasole, cel mai bun prieten a plecat pentru a deveni ceva mai destept! Defapt, desteapta, ca e o ea. Mda, contrar barfelor si rautatilor, se poate o prietenie buna si stransa intre un el si o ea, prietenie care sa nu fie distrusa de chestii sexuale si barfe.
Prima data mi'a plecat olteanca. Olteanca mea cea berbecoasa, olteanca mea cea plina de amuzant si singura fata care a reusit sa'mi inchida gura intr'un mod inteligent. Olteanca mea care m'a facut sa ma simt foarte bine si foarte frumos o primvara. A fost cea care a stiut sa ma tina in scurt si sa ma faca sa ma simt mandru de mine. Voluntar sau nu, a reusit sa scoata la lumina din mine un rege. Diana, prima fata care stiut sa fie frumoasa pe langa mine si care sa ma tina in brate cand mi'era greu. Diana, prietenul meu nebun care stie sa intre in tot felul de necazuri dar sa iasa intr'un stil de mare invingator. Diana a plecat si ea.., si m'a lasat pe mine si pre multi altii intr'un mare de oras care te inghite in dobitocimea lui.
A trecut o perioada si ma obisnuisem cu ideea ca Diana a plecat intr'o tara frumoasa si cinstita si eram chiar fericit pentru ea. Imi place sa'mi stiu prietenii buni in tari ceva mai bine dotate din toate punctele de vedere. Daca la unul plecat pot si puteam sa fac fata, la doi din ei nu prea..
Acum ceva timp stiam despre cel mai bun prieten ca pleaca, ca vrea sa plece. Si era vorba ca poate reusim sa plecam impreuna, ca poate reusim sa facem anul de master impreuna, sau ca plecam in acelasi timp si sunt oricum la cateva ore de mers cu trenul, sau doar o ora cu avionul. Ei bine, ea a plecat ieri dimineata. Dimineata rece si insorita ulterior, dimineata in care m'am trezit la 5... Well, trezit e mult spus, ca n'am prea dormit, dar oricum. Trezit la 5, am vrut sa ma urc in masina si sa merg la OT, dar nu s'a mai putut. Eram oricum destul de daramat seara, inainte de plecare, nu vroiam sa clachez inca o data. Ziua am incercat sa fac orice ca sa nu ma gandesc la faptul ca a plecat si ea, dar n'am prea avut succes cu asta. Gandul ca si ea a plecat si pe mine m'a lasat aici sa incerc sa fac lucruile sa mearga mai bine. Cu gandul ca se vor intoarce, cu gandul ca ne vom revedea in timp. Sunt mult prea trist pentru asta. Cu gandul ca ne vom revedea foarte curand si foarte repede, cu gandul ca vom ciocni paharele de vin intr'un timp destul de scurt, va salut pe voi cei care reusiti sa va faceti viata mai frumoasa si mai bun! Congrats!
Pace Lumina Iubire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu