Mi se 'mbrehanie!

Stiti ca avem o presa un pic cam dezastroasa? Dar doar un pic. Eu cand lucrez si unde lucrez am un televizor, micut, care ramane tot timpu' pe A3 si din cand in cand pe Realitatea. Eh oricum, eram la munca, teveu pe A3 si stire: un tavan a cazut in Carrefour. Oau! Bah nene, era tipa aia moderatoare care trebuia sa de stirile in timp real, informatiile ii curgeau pe laptop. Praf! Femeia nu stia nici sa citeasca, nici sa vorbeasca, repetand aceeasi fraza obsesiva timp de 5 minute. Cred ca invitatii din platou au plecat, aia discutand despre SOV si Base. Iar tanti turuia acolo aceeasi fraza cum ca s'a prabusit tavanu' pestelui. Iar apoi i'a preluat legatura (ce'mi place faza asta - "andreea (esca), prelua'mi'ai legatura"), o colega de'a ei. Iar femeia pune unui martor caruia i'a cazut tavanul fals in cap, cea mai stupida si tampita intrebare: "Doamna, spuneti, ce'ati simtit? V'ati speriat? V'a fost frica?" Cred ca daca eram in locul duduii care radea si se rushina c'o s'o vada barba'su la teveu, ii raspundeam asa: "Frica? Da' ce'i aia? Pai o stare de spirit. Pai si e moca? Da. Aaa, pai daca e moca, mi'a fost frica. Si mi'e o frica de mi se 'mbrehanie, domnuca draga!" Pai cum sa ma intrebe aia pe mine dupa ce'mi cade tavanul in cap, daca mi'a fost frica?!? Cum? Cum poti sa pui o asemenea intrebare? "Care va este starea de spirit? Stiti, v'a murit nu stiu cine, care va este starea de spirit?" Dar la ei, in manualele lor alea multe si destepte nu au si ei niste intrebari psihologice ceva mai bune, ceva mai rasarite? Nu ma mir de ce la facultatea de jurnalism de la Universitatea Bucuresti, la o sectie anume, notele de licenta oscilau intre 6-7 in proportie de 90%. Asa cum ziceam, jurnalismul este un pic jalnic. Dar doar un pic.

Pace Lumina si Iubire!