Epopea unui neam si sat IV

"Uiuiu ca vine nunta
Pe mireasa-o doare burta
Si pe mire coiele
Pe nanasa picioarele
Uiuiuiuiuiuiu"

Radem glumim, dar strigatura asta de nunta am auzit'o de la mama Ana sau tișa Ana, cumnata Lenii din Tânărog, femeie care e nascuta cu fix 60 de ani inaintea mea si care o reusit sa ma invete absolut toate prostiile posibile si imposibile in copilarie.
Ce va spuneam de astia a li Băltău... is oameni mandri! Deja am primit reclamatii ca uit oameni de vaza ai neamului. Asa e, mea culpa, tușa Dorica o avut doi baieti, pe Zia si Nuțucu. Comentariul de pe FB la postul anterior este elocvent. Pana una alta, ma bucur ca mi se citeste blogul chiar de catre cei din neamul mai sus amintit, asa ca daca gresesc pe undeva sau omit cate ceva, rogu'va a ma scuza, dar neamu'-i mare.

Nutu si Lena o facut'o relativ tarziu pe Cornelia, pe la 35 de ani. Dar ce era de facut? Nutu stia ca daca e sa aiba un copil, trebuie sa'i poata asigura o minima decenta sociala, prin haine, mancare si scoala buna. Cornelia a fost educat intr'un stil bun si bland, asa cum vad eu ca ar trebui educata o fata de la tara cu pretentii de dominsoara oachesa. Sub oranduirea lui Nutu si a bunicului Pihie (cat l'a mai prins), Cornelia a mers la scoala din sat primele clase, apoi in Sighisoara. Duminicile era nelipsita de Biserica, deprinzand tainele bisericii, taine pe care le stie si'acum. Vede litoralul si cateva orase de prin tara gratie lui Nutu care o plimbat'o cat s'o putut de mult cu trenu cand nu faceai zeci de ore dintr'o parte in alta a tarii, dar si a rudelor care locuiau in diverse orase si care au indragit'o. La 14 ani ajunge in Bucuresti, la unchiu Titu, pentru o mai buna scoala si educatie, parintii fiind fortati sa o indeparteze de casa de dragul de a avea un copil invatat. In toti acesti ani evenimente neplacute s'au produs in sanul Baltailor si nu numai. Moare Pihie iar casa parinteasca si "leaganul civilizatiei" ramane in custodia lui Ilarion (cel mai mic copil) si a sotiei sale Gena, unde locuiau alaturi de cei 3 copii ai lor dar si cu Ana, sora cea mai mare a lui Ilarion. Apoi marile inundatii din anii '70 cand Tarnava a invadat satul iar paraul care curge prin sat s'a umflat si el au facut prapad. Nutu a facut atunci un gest de om responsabil si de stapan al casei lui cand a venit pe jos din gara din Sighisoara tot pe dealuri pana la el acasa unde'l asteptau fetele lui; peste 20 de km pe jos, prin ploaie si vant si pe dealuri impadurite pentru a ajunge acasa. Tot prin anii '70, la marele cutremur, Nutu o mers pe jos din Mogosoaia pana in centru, in Piata Romana ca sa se asigure ca fata lui n'a patit nimic. A iubit'o nespus, astfel de gesturi vorbesc de la sine; mai sunt multe multe multe astfel de lucruri dar nu cred ca ar interesa pe cineva. Apoi intr'o zi, Cornelia da o veste imensa: "Taticule, ma marit!"

La 22 de ani, Cornelia si Nelu, un baiat inalt si solid de pe langa Gherla/Cluj isi unesc drumurile. Toamna are loc cununia civila in Bucuresti, iar iarna cea religioasa in Boiu. Din punctul meu de vedere a fost o nunta ca in povesti si imi pare rau ca n'am trait s'o vad. Afara de miri, nasi si parintii mirilor, toti nuntasii au purtat hainele traditionale. Mai corect spus, toti nuntasii care erau din Boiu (90%) au purtat hainele traditionale din sat, asa cum zice Lena, "o fost imbracati români". Cu o poarta mare de brad si cu drapelul tarii atarnat, cu mireasa care a avut o rochie superba, cu niste parinti extrem de fericiti ca fata lor se marita (mahniti totusi ca nu cu cineva din sat), a fost o nunta memorabila in care toata lumea s'a simtit bine. Oameni din judetele Cluj, Brasov, Sibiu, Bucuresti, Constanta, Mures, Covasna si poate si altele au venit la aceasta nunta. Ea s'a tinut in caminul din sat, cu traditii si strigaturi tipice boienilor, cu cerutu nevestii, cu colaci si pahare de vin si rachiu, cu invartite si batutul palmelor de picioare la dansurile populare. Ce sa mai, a fost nunta pe care Cornelia si toata lumea de'altfel (dar in special Cornelia) si'a dorit'o. Am mai prins si eu cateva nunti de'astea, din pacate traditia s'a stins, costumele si cravatele luand locul ciorecilor si a serparelor, a laibarelor si a cameselor, a cizmelor si a caciulilor. Nici strigaturile nu stiu daca mai exista, iar daca mai exista nu se mai fac cu atata pofta.

Anii trec, toti verii Corneliei se casatoresc mai devreme sau mai tarziu si toti fac la randul lor copii, cel putin unul. Recordmanul lor este Dan, care a reusit cu succes sa faca 4 copii frumosi si isteti foc, el fiind dupa mine cel mai aproape de tiparul psihologic al Băltăilor, avand in prezent o ferma ecologica in Topa (deci este legat de glia stramoseasca) iar cel mai mare dintre copii, Dorin, o sa devina preot in viitorul foarte apropiat. Cornelia si Nelu reusesc, nu usor, sa aiba si ei un copil pe care Cornelia avea sa'l nasca in maternitatea din Sighisoara, in anul de gratie 1987, vara in luna lui cuptor pe 29: Andrei.

Pace Lumina si Iubire va doresc tuturor.

- va urma -

in memoria ta