Am luat o scurta pauza pentru ca nu m'am simtit in stare sa continui acest serial pana la sfarsit. Am stat si m'am gandit deseori la trecutul meu prin Ardeal, la plimbarile pe care le faceam cu mosu. In fiecare dimineata bunica'mea ma trezea bland, mangaindu'ma pe fata usor pentru a merge la gradinita. Roua diminetii imi uda picioarele iar bunicul meu ma lua si ma punea pe dupa cap si ma ducea pe tot drumu de'acasa si pana la Ilarion, unde ma lasa si mergeam mandri si falosi amandoi. Ne duceam la sapa si radeam cu totii si faceam atat de multe lucruri pana seara. Ajungeam la locul de sapat si ne asezam pe iarba care se trezea dupa o noapte scurta de vara, mancam un pic de dimineata si apoi ne apucam sa facem o treaba sfanta care trebuie facuta de toti din sat. Cand Soarele era sus pe cer si incalzea totul, ne asezam la umbra prunilor sau a salcamilor si plopilor si mancam iar mai apoi era cel mai frumos somn de dupa-amiaza. Somn in care stateam intins pe pamant si auzeam toate vietatile care se plimba pe pamant si prin el, vietati care ajutau la cresterea recoltei sau o omorau. Cand Soarele se racea si ajungea mereu sa lumineze dinspre capu' satului ne puneam si noi sapele in spinare si ne indreptam spre casa. Acolo mama Lena facea o mamaliga buna cu branza si lapte care ne linistea si ne punea sa fim apti de munca pentru a doua zi.
Apoi, cand nimic nu prevestea ce urma sa vina, el imi face o surpriza: AVC Sylvian ischemic stang. Acum nu faceam decat sa asteptam inevitabilul. Trei ani si ceva de suparare si lacrimi din partea lui au trecut deja, apoi a urmat un telefon enervant de rece.
Pace Lumina Iubire
- va urma -
in memoria ta
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu