Epopea unui sat si neam I

"Acolo este tara mea

Si neamul meu cel stramosesc

Acolo eu sa mor as vrea

Acolo vreau eu sa traiesc"

Sunt indragostit de satul meu. Sunt indragostit pana in strafundul sufletului si a tot ce reprezint eu. Legat pana peste masura sunt de acel loc, de acele paduri si acele dealuri. In urma unui eveniment ce s'a petrecut, eveniment ce mi'a zduncinat din temelii viata si m'a facut sa fiu de'acum si mai tacut, m'am gandit sa incep o noua serie de posturi, de aceasta data dedicata vietii satului meu si oamenilor care m'au miscat. O sa gasiti multe vocale "a" care au in fata ~ sau ^, in functie de caz, neavand limba romana pe PC; de asemenea o sa gasiti si regionalisme, ca nu ma pot abtine.

Pana sa ajungi in "perla Transilvaniei", Sighisoara, cu 7 km, venind dinspre Brasov ai un indicator Boiu 3 km dreapta. Ma cutremur deseori cand vad de la multi kilometri de acest indicator dealurile batute de mine. Ca sa ajungi acolo treci prin satul Albesti, traversezi calea ferata si Tarnava, mergi pe langa digul de protectie facut dupa marile inundatii din anii '70 si ajungi in sat. Te lovesti de o biserica mare si frumoasa pe partea dreapta. E biserica din Tzopa, sau Boiu Mic cum era pe vremuri. Mare diferenta intre tzopeni si boieni nu e, nu exista nici macar o delimitare geografica clara a celor doua sate. Topa, daca e s'o separi de Boiu, e precum un catun, dar mai inghesuit. E un sat format pe firul drumului principal, avand poate 200 de case. Oamenii de'acolo is oameni mandri. Toti tzopenii is oameni mandri si muncitori. Curti curate si case fain randuite, toate cu specific tarnavean. Mi'o placut din totdeauna Topa, casele alea mari si faptul ca erau putini unguri pe'acolo ma facea deseori pe cand am crescut sa merg cu drag acolo. Diferenta geografica intre Boiu si Topa e un stalp de telegraf si/sau (in functie de unii si de altii) un rozor, adica un deal. Apoi intri in Boiu. Iti dai repede seama ca ai intrat in Boiu, ca te lovesti de case unguresti. Au o alta arhitectura si o alta culoare; parca si cainii latra altfel. Si de'aici si pana la ulita ("huditza") tiganiei is numa unguri. Si daca nu vi se pare mult, credeti'ma ca'i tare mult. Acolo de unde sunt eu, se cheama "Chilie". Nici pana azi nu mi'am dat seama de ce se zice asa in partea aia de sat. Chilia in sine, e un amalgam de case romanesti, sasesti si unguresti. De la hudita tiganiei is numa case de romani. Si's mai multe decat toate casele alea de unguri. Vedeti voi, la mine in sat la unguri se zice "cioara" si la tigani - "tigani", ca sa vedeti si voi ce greu mi'a fost mie cand in Bucuresti la tigani se zice "cioara" si la unguri - "unguri".

Boiu e inconjurat de dealuri si paduri care au tot felul de denumiri: "dumbravita", "calea galbena", "rogoze", "fagetu-lung", "berc", "tzintirim", "fatza-hai-mare", "fatza-hai-mica", "goonoia", "lunca tarnavii", "dealu hetiurului" iar lista poate continua. Tot ce se vede cu ochiu de jur imprejurul satului este al lui si este muncit de taranul de'acolo. Ca sa fiu mai corect, candva era muncit de taranul de'acolo. Satul are cateva neamuri mai rasarite, mai gazdoie cum s'ar zice. Neamul B~alt~ailor, care'mi pare cel mai mare din sat, a Cucului, a Honvezilor, a Gojmanului, a Bashfalenii, a Lungului iar lista poate continua.

Satul a fost unul inchis, in care neamurile se luau intre ele. Astia a li Baltau, tot a 3a casa ii neam.

Pace Lumina si Iubire

- va urma -

in memoria ta.