Epopea unui neam si sat VII

"Hai mă, hai ca numa' dorme!"

Am visat de'atatea ori in camera mea cea mica vise urate, vise care ma faceau sa plang si sa ma trezesc speriat. Am visat de'atatea ori copârșăul in camera din fata, am visat de'atatea ori steagul ala negru si frumos agatat la poarta, si de fiecare data batranii mei ma linisteau spunandu'mi "ne'o murit mortea."
Acum fix doua saptamani am primit un telefon care anunta ceva grav. Taica'meu imi spune ca oriunde as fi in oras, trebuie sa merg acasa ca mosul meu e grav. Stiam ca daca tata ma suna sa'mi spuna asa ceva, adica sa mergem acasa, nu exista decat un singur deznodamant: exitus mortis. Sangele care'mi sarea din pumni, peretele care capata din ce in ce mai multe gauri si fisuri, carnea mea zdrelita si adanc taiata de peretele spart sub puterea infernala a loviturilor mele, nimic nu m'a facut sa'mi revin shocului si vestii primite. Sangele'mi curgea usor, asemenea unor picaturi pe pumnul inclestat, maselele parca'mi rupeau mandibula, lumea si timpul meu au stat in loc pentru o clipa. In acea clipa singurule vorbe care'mi sunau in cap erau "Sfarsitu's'a! DE CE???" Am aruncat niste haine pe mine, lasand'o pe maica'mea sa faca bagajele, si am gonit pana in Boiu. Cele 3 ore fara ceva pe care le'am facut din Bucuresti au fost cele mai grele si mai lungi ore pe care le'am condus vreodata. Parca toti imi stateau in drum si nimeni nu intelgea ca insusi Cerul mi se prabueste in spate iar eu vreau sa fug cat mai repede sa nu cada peste mine. Intrarea pe ulita natala am facut'o usor, parca in semn de respect. Steagul negru atarna si se zbatea deasupra portii. Atat de mult urasc acum acel steag, atat de mult parca'mi urasc culoarea neagra. Cand am oprit masina, din fata casei si din masina ii vedeam caciula lui neagra. Am deschis usa pentru ca nici macar aer nu mai aveam in plamani. Cei doi frati ai mosului au venit in intampinare. "Hai mă Andrei, dă'te jos, du'te de'l vezi. Hai... Hai că numa' dorme." Un somn lung, un somn care il linisteste si un somn care il face sa nu mai planga. Atunci am realizat ca mosul meu a murit. Nuțu li Băltău din Tânărog o murit. Omul care m'a invatat sa iubesc Cerul si Pamantul, omul care mi'a facut o copilarie frumoasa, omul care m'a invatat sa trag cu arcul, sa tin un cutit, sa merg cu bicleta, sa stiu randuielile satului si a gospodariei, omul care intotdeauna vorbea putin si cand o facea o facea bine, omul care mereu stia sa rada si care s'a facut mereu iubit de toti si de toti respectat, OMUL a murit.
Cu greu am reusit sa cobor din masina, dar si mai greu mi'a fost sa intru in camera sa'l vad si sa ma abtin sa nu plang. pentru ca este atat de grea lupta cand sufletul se desparte de trup, incat nu am vrut sa'l fac sa se rataceasca (vorbim despre asta in viitorul apropiat), nu am vrut sa se piarda intre cele doua lumi. Nu vedeam pe nimeni acolo desi erau multi, ci'l vedeam pe el cum sta frumos in patul care avea sa'i odihneasca trupul obosit pe vecie. Imbracat ca un domn, la costum si cravata si o palarie neagra de oaie, aia care'i placea lui mult, ca sa nu'i inghete capul. Cu cei doi banuti pentru luntraș in mana, mosul meu statea acolo si nu zicea nimic. Era atat de liniste pentru el si atat de mul zgomot pentru mine, mi se taia respiratia pentru ca vroiam sa vad macar o miscare toracala, cat de mica ar fi ea, dar sa fie si sa'i spun apoi unele lucruri. M'am uitat in sus, dincolo de tavan si dincolo de stele, si am zis ca dau orice, orice ca sa pot sta cu el o zi si sa'i spun toate cate aveam de spus si pe care nu i le'am spus niciodata si sa'i multumesc. Si cu toate astea nu primeam nici un raspuns. Ma gandeam cu disperare ca peste o saptamana vroiam sa merg acasa si sa'l vad. Imi scrisesem chiar si in agenda, ca sa nu imi fac alte planuri. Nu a fost de'acord. Acum doua saptamani, la orele 1630, cel pe care l'am considerat de'atatea ori tata s'a inaltat si s'a facut o stea acolo sus, dand raspunsul intrebarilor marelui Creator, intrebari legate de viata lui. Noaptea tarziu, dupa ce toti au plecat, am avut taria sa'i spun usor: "Dormi in pace, mosule."

Pace Lumina si Iubire!

- va urma -

in memoria ta