Pentru ca ma plictiseam de zdranganit prin casa, ma saturasem de citit..., m'am gandit sa plec prin oras. Zis si facut. Aveam chef de teatru, dar ea/el/ei nu. Nu ai cu cine bah, niste d'aia! Asa ca stand io la un semafor ma gandeam cum ar fi sa fac o nebunie, si ce nebunie sa fac?!? Asa ca am tras de volan dreapta, am accelerat si am inceput sa alerg prin oras. Si ba mai mult de'atat, chiar am iesit din imputiciune. Am tinut volanul drept, nu am mai facut nici stanga nici dreapta, drept inainte. Si iata'ma gonind, singur pe drum, caci intotdeauna el mi'a fost prietenul cel mai bun, si am zis ca nu ma opresc decat in locul pe care il cunosc. Iata'ma in Vama Veche!!! Tot drumu din Constanta si pana in Vama am fost singur. Pe A2 am avut parte doar de TIRuri. Vama...? Goala, si mirosea a mare, si era frumoasa in toata goliciunea ei, era singura si ma astepta poate. Nu mi s'a parut deloc ciudata Vama asa..., doar asa am si cunoscut'o, tot noaptea, doar ca era ceva mai acoperita de corturi, si undeva in drepta se auzea o chitara si niste baieti care canta Creazy little thing called love. Acum era goala, ea in toata splendoarea ei, era doar pentru mine. Era frig in vama, batea un vant usor, niste ciori albe se perindau pe'acolo si chiar ma intrebam, dar astea nu tre sa zboare spre tarile calde? Adik nu le frig? Sau au intrat si ele in criza econimica si se gandesc ca e mai scump acum prin Caraibe. In fine.. M'am dus mai aproape de mare. m'am asezat in cur si ma uitam la valuri in lumina farurilor. Si lipsea ceva, lipsea acel lucru fara de care nu stiu ce m'as face. Chitara mea!!! Brusc imi amintesc ca nu mi'am luat chitara din masina de la ultima cantare. Ma intorc agale, aprind o tigara si parca niciodata gustul unei tigari nu mi s'a parut mai bun. Lipsea o sticla de vin, sau de ce nu de tequilla. Imi iau chitara, ma intorc pe plaja. Imi asez curu exact pe forma bucilor de dinainte, si incep sa zdrangan. "Iubita mea sa ne'aruncam in mare...". Ma opresc brusc si imi dau seama ca nu e aici. Dar mi'o imaginez, stand turceste cu tigarea intre degete, razand, iar mai apoi ridicandu'se brusc si luandu'ma de mana ma invita la un dans, [continuarea e pe jurnalu' privat :P]. Ma drezesc din amorteala gandurilor si imi simt obrazul brazdat de o picatura de apa care imi curge din ochi si se prelinge spre barbie. Rad, dar rasul nu era al meu si nici al lui Harap Alb. Era un ras straniu, era un ras trist. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, ma uit in spate, ma uit in fata si iar ma uit in stanga. Si nu era nimeni. Eram singur pe toata plaja. Eram doar eu si marea. Ma intorc in masina satisfacut de ceea ce am facut, de nebunia facuta. O jumatate de ora m'a calmat, dar m'a pus pe ganduri, pe multe ganduri. Le'am lasat acolo, chiar am vrut sa le ingrop acolo, dar m'am gandit ca Vama si'asa sufera in fiecare an din cz idiotiolor care nu stiu ce e aia libertate, si de ce sa sufere din cz mea? E un loc pe care nu mi'l permit sa'l ranesc. E locul unde am gasit un boboc de trandafir, e locul unde am dansat pe masa pentru prima data, e locul unde am cantat pe plaja pentru prima data, e locul de care ma leaga atatea amintiri frumoase... Amintiri. Atat au mai ramas din ele. Praful s'a asternut peste amintiri, iar pozele au inceput sa se ingalbeneasca... Imi mai curge o lacrima pe obraz, dar ma simt mai bine. Mult mai bine. Inchid usa de la masina, dau cu spatele si plec. In urma mea am lasat Vama in pragul iernii, am lasat si niste ganduri care sunt convins ca o sa ma bantuie si care o sa vina dupa mine, caci stiu si ele drumul spre sufletul meu.
Pentru prima data, drumul Vama Veche - Bucuresti nu mi s'a mai parut obositor. A meritat distractia asta.
.jpg)
