"Fata boreasa"

De o saptamana jumate ma impart intre ceea ce'mi place sa numesc o afacere, doua santiere si trei certuri plus un dor de Alice de nu mai pot. La mine acasa se schimba tabla de pe casa si'o schimba niste tigani din Ardeal, de pe langa Cluj. Domn'e, tiganii astia sunt de'aia cortorari, chestii de'astea..., sunt de'aia mustaciosi si cu palariile alea mari. Sunt tigani de treaba, muncitori. S'au apucat luni de treaba si azi o termina, iar acoperisul casei este destul de mare, trebuie sa va spun. Si pentru ca se lucreaza pe acoperis, am hotarat ca toate cablurile care sunt pe casa sa fie date jos si lipite pe pereti. Si aseara am facut treaba cu netul, l'am dat jos de pe casa. Si cum stateam eu in curte linistit si trageam de'o tigara, aud niste cuvinte si niste zgomote ciudate in curte, unde stiam sigur ca sunt singur. Si ma indrept spre sursa de zgomot si vad niste siluete si'l iau pe unu de gat. "Haoleo domn doctor, nu dadea ca sunt eu!" Era unul dintre tiganii care lucreaza pe acoperis. Domn doctor sunt eu, asa'mi zic astia din cauza costumului in alb. Si'acum sa va prezint dialogul dintre mine si el.

Eu: Ce faci tigane la ora asta aici? N'ati plecat?
El: Da shefu, stateam si noi aici da' acum trebuie sa mergem...

Cum adica stateati aici......? eu fatza aia tamba si cu ochii mari.
Da domn doctor, n'am mai mers acasa si stateam toti aici sa dormim.

Unde mah? in continuare fata tamba.
Pe acoperis.

Moment in care eu am ramas in totalitate interzis, fiind cateva secunde inc are am ramas cu gura cascata si ma uitam ca bou la cer si nu intelgeam ce zicea. Eram total pe dinafara.

Cum adica mah, pe acoperis?!?! Dormeati toti chiar pe acoperis???
Dah! Pai domn doctor, n'am mai avut bani cu ce sa merg pana la baraca si'am zis sa dormim aici. Am vorbit cu tatal dumnevostra si o zis ca nu'i nici un bai.

Pe acoperis bah? eu eram in continuare cu privirea in cer.
Dah cum nu domn doctor, am pus pe jos o patura si ma invelesc cu o alta.

Pai si tantarii?
Tzantzarii? D'apai nu vin astia pe la noi domn doctor.

Si unde mergi acum mah tigane?
Haha (ranjeste asa cu toti dintii si e i se lumineaza fatza aia neagra). Pai ma duc ca fata boreasa. Merg pan la spital.

Ce face??
Fata boreasa domn doctor, un puradel mic, manca'i'as ochii ei.

Ideea acestui dialog a constat in fericirea tiganului cand a primit vestea sorocului. Aveti cuvantul meu, nu am vazut pe nimeni atat de entuziasmat ca ii naste nevasta. Pur si simplu ii sticleau ochii si i se albise si inrosise totodata usor fatza. A fost extrem de entuziasmat de ceea ce se intampla si il vedeam cum il retin de la momentul frumos in care puradelul urla pentru prima data. A fost un lucru placut.

Pace Lumina Iubire

Congrats!

De fix o saptamana sunt intr'o continua si perfecta stare de BLEAH!!! Am ajuns sa constientizez ca lucrurile nu sunt chiar atat de pufoase si roz pe cum vroiam eu sa mi le proiectez, am ajuns sa fiu extrem de tris din cauza unora sau altora si'am ajuns sa imi propun sa reduc numarul de prieteni. Nu erau ei prea multi dar cativa s'au dovedit doar a fi niste oameni care nu sunt prea demni pentru a le sta prin preajma. Si cum toate lucrurile nu erau indeajuns de nasole, cel mai bun prieten a plecat pentru a deveni ceva mai destept! Defapt, desteapta, ca e o ea. Mda, contrar barfelor si rautatilor, se poate o prietenie buna si stransa intre un el si o ea, prietenie care sa nu fie distrusa de chestii sexuale si barfe.

Prima data mi'a plecat olteanca. Olteanca mea cea berbecoasa, olteanca mea cea plina de amuzant si singura fata care a reusit sa'mi inchida gura intr'un mod inteligent. Olteanca mea care m'a facut sa ma simt foarte bine si foarte frumos o primvara. A fost cea care a stiut sa ma tina in scurt si sa ma faca sa ma simt mandru de mine. Voluntar sau nu, a reusit sa scoata la lumina din mine un rege. Diana, prima fata care  stiut sa fie frumoasa pe langa mine si care sa ma tina in brate cand mi'era greu. Diana, prietenul meu nebun care stie sa intre in tot felul de necazuri dar sa iasa intr'un stil de mare invingator. Diana a plecat si ea.., si m'a lasat pe mine si pre multi altii intr'un mare de oras care te inghite in dobitocimea lui.

A trecut o perioada si ma obisnuisem cu ideea ca Diana a plecat intr'o tara frumoasa si cinstita si eram chiar fericit pentru ea. Imi place sa'mi stiu prietenii buni in tari ceva mai bine dotate din toate punctele de vedere. Daca la unul plecat pot si puteam sa fac fata, la doi din ei nu prea..

Acum ceva timp stiam despre cel mai bun prieten ca pleaca, ca vrea sa plece. Si era vorba ca poate reusim sa plecam impreuna, ca poate reusim sa facem anul de master impreuna, sau ca plecam in acelasi timp si sunt oricum la cateva ore de mers cu trenul, sau doar o ora cu avionul. Ei bine, ea a plecat ieri dimineata. Dimineata rece si insorita ulterior, dimineata in care m'am trezit la 5... Well, trezit e mult spus, ca n'am prea dormit, dar oricum. Trezit la 5, am vrut sa ma urc in masina si sa merg la OT, dar nu s'a mai putut. Eram oricum destul de daramat seara, inainte de plecare, nu vroiam sa clachez inca o data. Ziua am incercat sa fac orice ca sa nu ma gandesc la faptul ca a plecat si ea, dar n'am prea avut succes cu asta. Gandul ca si ea a plecat si pe mine m'a lasat aici sa incerc sa fac lucruile sa mearga mai bine. Cu gandul ca se vor intoarce, cu gandul ca ne vom revedea in timp. Sunt mult prea trist pentru asta. Cu gandul ca ne vom revedea foarte curand si foarte repede, cu gandul ca vom ciocni paharele de vin intr'un timp destul de scurt, va salut pe voi cei care reusiti sa va faceti viata mai frumoasa si mai bun! Congrats!

Pace Lumina Iubire!

Buniculeeee!!!

Aseara am vazut cel mai frumos, cel mai sublim si cel mai interesant meci de tenis. Zgura din Cotroceni (una dintre cele mai bune din Bucuresti) a avut onoarea sa primeasca pe teren 4 showmen care au avut bunavointa sa faca publicul sa rada cu lacrimi sau sa fie uimiti de ceea ce fac cei 4. Ilie Nastase, Mansour Bahrami, Henri Leconte şi Mats Wilander au făcut spectacol. Mingi care ar trebui interzise prin lege, mingi care s'au inaltat pana in Luna sau mingi care aveau atat de mult efect incat nu stiu ce fel de plasa au folosit baietii astia. Genial! GENIAL! Nastase a fost cel care m'a dezamagit sincer. Nu a alergat, nu a facut spectacol, nu s'a certat, nu a lovit nu stiu cum.., a dat multe rateuri. Dar mi'a placut si de el, de serviciile lui si de faptul ca a incercat sa serveasca cum numai el stie, cu spatele la fileu. Pacat ca a ratat serviciul. Nasty a facut echipa cu Mats Wilander, un fost lider mondial, dar si cel mai tanar din teren, tocmai pentru a compensa lipsa conditiei fizice a lui Ilie. O groaza de smash prezentate de el, fiind cel mai bun din teren la acest capitol. De partea cealalta a Leconte, care a speriat copiii de mingi si care a facut si un numar special cu un copil mic mic mic care a inceput sa planga. Lovituri frumoase si pline de mangaieri a avut omul asta. L'am pastrat pe "pretenul nostru" iranian Bahrami care a fost cel mai bun si cel mai plin de viata de pe teren. Mingi printre picioare, voleuri cu spatele la fileu, lovituri stand pe scaun, dialoguri cu Nastase in care l'a facut "Buniculeeee!!!" sau "Ilie, stai, telefonul te suna" au fost numai cateva dintre replicile care au facut cam 5000 de oameni sa rada si sa aplaude frenetic. Felicitari veteranilor, felicitari pentru show si felicitari publicului tanar care a stat la o coada enervanta. Multumesc si tipei ca mi'a cumparat biletul in plus pe care l'am luat. Au fost cei mai buni si fericiti bani pe care i'am dat! Ceea ce va doresc si voua! Sa nu ratati urmatorul meci demonstrativ pentru ca astia inca mai pot! Poze gasiti in articolul asta.

Pace Lumina Iubire!

Ori la bal, ori la spital ??!!??

Vreau sa scriu si eu lucruri frumoase si lucruri sub egida Du'te bah! si sa zic si eu BRAVO! dar am o mica problema: nu am cum frate! Merg senin pe strada si vad numai frunti incretite. Ce sa mai zic cand intru intr'un spital...?

Zilele trecute am fost cu maica'mea la Urgenta Floreasca ca i'a intrat un os de peshte in degetul muificator, sau cum ar zice unii, mijlociu sau altii, medius. Pentru cei care nu stiu, osul de peshte si muscatura de om sunt cele mai periculoase lucruri, netratate corespunzator ducand fie la amputare fie la deces. Si cum n'a vrut s'o tai eu cu cutitu' in casa sa'i scot osul, hai la spital. Domn'e, pute spitalul ala a..., nu ma injurati, dar a tigan frate! Aer inchis imbacsit de acele femei cu fuste crete si barbati mustaciosi. Pute spitalul ala ca naiba. Si aveam in cap imaginile spitalelor din alte tari prin care m'am perindat din pacate si oftam cu regret. Intra maica'mea frumos la urgente majore (or smth) si iese foarte repede si speriata. "Ma interneaza." Cum adica o interneaza? Pentru un amarat de os? In conditiile in care stam la 3 strazi de spital de ce trebuie internata? Pai trebuie pentru ca se da antibiotic ca altfel nu se poate intra in deget si daca e antibiotic trebuie sa fie sub supraveghere. Ok..., hai fie, pentru o noapte nu e capat de tara. Si mergem la etajul 5 al spitalului si cautam pe ghicite unde trebuie sa facem internarea. Pe ghicite, pentru ca in Romania daca nu stii sa ghicesti ajungi in alta sectie. Si vorbesc cu asistenta sef care ma informeaza despre situatia din spital: "Mama o sa doarma pe hol, nu mai sunt paturi libere, si'asa stau intr'un pat doua persoane." Cum adica sa doarma pe hol? In putoarea aia?!?!?! No fuckin way! E un spital, ce Doamne iarta'ma, unul dintre cele mai bune! Cum poti sa pui doi oameni intr'un pat? Il trimiti pe al doilea in alta camera sau alt spital. Ei bine, se poate orice in spitalul asta. Intr'un spital in care nu merg lifturile (e un lift care merge doar pana la etajul 5, altu care merge pana la 3 etc), orice lucru care depaseste parterul in sus se strica si iti da senzatie de om al nimanui, de faptul ca esti un cetatean tratat cu cel putin lipsa de respect. Si chiar asa e. Nu va doresc, dar daca o sa ajungeti pe'acolo o sa vedeti cat de rapizi si cat de ok te trateaza lumea la parter, iar in momentul in care incepi sa urci e altceva. Absurdul e direct proportional cu etajul. Intr'o capitala europeana (cliseu), intr'un an 2010, doi oameni stau in acelasi pat de spital iar al treilea trebuie asezat pe holul spitalului. Iar ca spitalul asta sunt multe in tara. Fereasca'ne Barbosu' de altele si mai (g)rele.

Pace Lumina Iubire va doresc tuturor.

Iti da aripi!

Am fost ieri pe malul stang al Dambovitei si m'am gandit eu asa ca niciodata n'am vazut raul asta mai curat si mai albastru ca acum. Si ma gandeam ca tre sa fie nu-stiu-ce eveniment pe apa ca sa fie si raul asta curat asa cum s'ar cuveni sa fie. Ei bine, evenimentul se cheama Red Bull Flugtag, si daca acum cativa ani am vazut acelasi eveniment si nu mi s'a parut cine stie ce, ei bine, nici anul acesta nu mi s'a parut cine stie ce. Adica un pic cam dezastroasa organizarea, dar in rest ok. Am apreciat, dupa cum spuneam ca au curatat raul fie si pentru o zi. Aceasta zi o sa ramana in mintea mea ca fiind ziua in care Dambovita a fost albastra. Cald si placut afara. M'a uimit puhoiul de lume venit sa vada nebunii care se arunca in apa, adica foarte multi oameni de la Biblioteca Nationala si pana pe podul Unirii. Se vede treaba ca evenimentul place romanului. Au lipsit micii, traditionalii mici, dar nu disperati ca sunt convins ca'n anii urmatori o sa apara si astia. Ziceam despre organizare ca a fost un pic cam proasta pentru ca la un moment dat au venit baietii imbracati in galben de la paza si protectie, sa'i scoata pe cei care stateau bordura apei, adica intre gard si apa in sine. N'am inteles, nici ei nu intelegeau de ce, constienti fiind de faptul ca nu o sa fie nici un nebun care sa sara in apa de buna voie, apa avand 15 grade doar. Ma rog.., minte de organizare made in Ro. Spectacolul a inceput destul de frumos, cu un nene care s'a aruncat din avion si'a aterizat in Dambovita. Felicitari pentru aterizare, mi'a placut mult. Apoi au inceput baietii sa se arunce. Unii au fost extrem de amuzanti, unii au fost extrem de inutili. Amuzantii au fost cei care intradevar au zburat in/cu/pe langa aparatul de zbor, inutilii fiind cei care doar s'au multumit sa arunce aparatul eventual si ei dupa ce se asigurau ca aparatul a ajuns unde trebuie. Au participat doi amici la acest eveniment si mi'au placut. De castigat au castigat cei de la Tepes Airline(s), care au avut cel mai lung zbor si cele mai mari note din partea jurului. Si intradevar baietii au avut si scenografie dar si un aparat pe masura. Bravo lor. A fost si un nene care s'a dat cu placa pe apa si s'a rostogolit de cateva ori pe'acolo.. mai erau si niste baietii care se dateau cu jeturile pe apa si faceau valuri si tot felul de chestii, prezentatorii au facut oamenii sa rada.. Apropos de oameni. La un moment dat erau atat de plictisiti de treaba incat stateau si priveau oarecum in gol, nu mai erau conectati cu evenimentul. Iar romanul bucurestean taran pana in maduva oaselor tot roman bucurestean taran pana in maduva oaselor o sa ramana. Chistoace aruncate in apa, ba chiar am vauzut pe cineva care a aruncat un pachet gol de tigari, sticla de votka (pe caldura aia frate?!?) si tot felul de mizerii. Concluzia generala este ca evenimentul este unul frumos, amuzant, hazliul, creativ, romanului ii place, organizare ceva mai buna decat cea de la editia anterioara si mai multi participanti si am vazut Dambovita albastra si curata, deci se poate!

Pace Lumina si Iubire

P.S.: la urmatoarea editie particip si eu ;)

Mi se 'mbrehanie!

Stiti ca avem o presa un pic cam dezastroasa? Dar doar un pic. Eu cand lucrez si unde lucrez am un televizor, micut, care ramane tot timpu' pe A3 si din cand in cand pe Realitatea. Eh oricum, eram la munca, teveu pe A3 si stire: un tavan a cazut in Carrefour. Oau! Bah nene, era tipa aia moderatoare care trebuia sa de stirile in timp real, informatiile ii curgeau pe laptop. Praf! Femeia nu stia nici sa citeasca, nici sa vorbeasca, repetand aceeasi fraza obsesiva timp de 5 minute. Cred ca invitatii din platou au plecat, aia discutand despre SOV si Base. Iar tanti turuia acolo aceeasi fraza cum ca s'a prabusit tavanu' pestelui. Iar apoi i'a preluat legatura (ce'mi place faza asta - "andreea (esca), prelua'mi'ai legatura"), o colega de'a ei. Iar femeia pune unui martor caruia i'a cazut tavanul fals in cap, cea mai stupida si tampita intrebare: "Doamna, spuneti, ce'ati simtit? V'ati speriat? V'a fost frica?" Cred ca daca eram in locul duduii care radea si se rushina c'o s'o vada barba'su la teveu, ii raspundeam asa: "Frica? Da' ce'i aia? Pai o stare de spirit. Pai si e moca? Da. Aaa, pai daca e moca, mi'a fost frica. Si mi'e o frica de mi se 'mbrehanie, domnuca draga!" Pai cum sa ma intrebe aia pe mine dupa ce'mi cade tavanul in cap, daca mi'a fost frica?!? Cum? Cum poti sa pui o asemenea intrebare? "Care va este starea de spirit? Stiti, v'a murit nu stiu cine, care va este starea de spirit?" Dar la ei, in manualele lor alea multe si destepte nu au si ei niste intrebari psihologice ceva mai bune, ceva mai rasarite? Nu ma mir de ce la facultatea de jurnalism de la Universitatea Bucuresti, la o sectie anume, notele de licenta oscilau intre 6-7 in proportie de 90%. Asa cum ziceam, jurnalismul este un pic jalnic. Dar doar un pic.

Pace Lumina si Iubire!

Politically Incorrect 3

Un stat civilizat nu se poate mandri decat cu inteligenta. Un stat civilizat nu poate sa faca altceva si nu are altceva de facut decat sa produca materie cenusie pentru a ridica toate celelalte sisteme (vezi China si Japonia). Nu am ajuns acum la concluzia asta, ci cu mult inainte, dar uite ca acum am motive destul de intemeiate sa o spun. O educatoare de granita are un salariu de 625 ron/luna pentru munca prestata. La cursul valutar inseamna putin peste 150E/luna. Cum poate o persoana care pregateste primii pasi spre inteligenta sa fie remunerata cu 150E/luna. Si scriu de euro pentru ca toate taxele si darile statale sau companii private se calculeaza in functie de euro si nu in lei. Cum poate un educator, invatator, profesor, asistent, seminarist (lista continua) sa'si faca treba cu folos si bine daca nu exista o stimulare adecvata. Salile de curs sunt pline de studenti, dar profesorii sunt putini si batrani, depasiti de evenimente si tehnologii. Intr'un stat civilizat, studentul care aplica pentru o facultate/master, are anumite materii standard iar mai apoi are posibilitatea sa'si aleaga dintr'o lista ce cursuri vrea sa mai studieze. La noi toate materile sunt standard si orice modificare vrei sa aduci ca sa faci mult mai placuta scoala te opresti de un perete mare si gros, o adevarata fortareata condusa intr'un stil grotesc, numit la noi Minister. Ala al educatiei si culturii. Un minister in care miscarea browniana este cea mai buna si cea mai mare lege, un minister care nu produce nimic de 20 de ani, nimic bun pentru societate. Credeti ca elevii/studentii buni la carte sunt buni pentru ca au profesori buni si pentru ca sunt ajutati sa invete? Nu, ei sunt buni pentru ca sunt niste tocilari inraiti si care fac totul pentru ei, pentru cultura lor generala, pentru ca nu vor sa devina un nimeni si nu vor sa ajunga in patura de mijloc a societatii. Multi dintre ei aleg diverse variante de cunoastere si intelepciune, intreband fara teama si fara rusine de ce? pe toata lumea care "explica" una alta. Sunt copii care ori de cate ori au cate o problema nu se jeneaza sa ajunga la cel mai inalt nivel pentru a li se rezolva nedreptatile, constienti fiind de faptul ca sunt superior din punct de vedere intelectual celui din spatele catedrei, si mai ales sunt constienti de faptul ca sunt tineri iar punctul lor de vedere trebuie sa se faca auzit si trebuie sa fie mereu luat in seama. Intr'un stat civilizat! Din pacate la noi cuvintele stat civilizat sunt un nonsens, sunt in antiteza, pentru ca statul roman si civilizatia momentan sunt ca liniile de tren: se intalnesc undeva.., spre infinit! Cu toate astea sper si am increderea ca lupii albi se vor ridica din nou si vor vana si extirpa toate mortaciuniile mergatoare care exista azi si care au tupeul nesimtit de a conduce acest stat. Curand, intr'un viitor destul de apropiat, toate astea se vor opri iar ei, cei ce privesc la noi de sus si ne scuipa intre ochi vor fi cei care vor ingenunchia si vor tremura de spaima, implorand mila si cerand iertare pentru toate faradelegile pe care le'au comis in toti anii in care au tinut hamurile tarii. Nu o spun eu, de la mine putere, ci istoria oricarui stat maltratat de niste parveniti si niste cretini.  In curand!

Pace Lumina Iubire!

Politically Incorrect 2

Ca o continuare a postului de ieri vin sa va impartasesc o rezolvare partial color din cadrul facultatii mele absolut stupide. Ziua a inceput destul de frumos, cu o reintalnire si un ramas bun al bunei mele prietene Diana, fata desteapta si isteata care pleaca in Germania sa'si termine studiile, neramanand ca bou' de mine in structurile birocratice si absolut cretine (cretinism = boala ereditara) din Romania. Discutii la o cafea respectiv ceai cald de dimineata, cu un joc frumos in care se era frantuzoaica (numai ei stiu sa bea cafeaua de dimineata) iar eu jucand rolul unui londonez (ceaiul pe care'l comandasem). Imbratisari calde, cuvinte dragi si promisiuni inainte de despartire, toatea astea aveau sa lase pe fatza mea un zambet frumos si strengaresc. Calmul dinaintea furtunii. Traficul de dimineata nu'i frate cu bucuresteanul, dar asta e alta poveste, norocul meu ca mi'a dat mama suficienta minte incat sa merg pe doua roti. Ajuns la facultate, imi fac o intrare frumoasa si maestoasa la decanat. Decanul, sedea pe un fotoliu, neridicandu'si fundul pretios sau macar ochii aia goi sa vada cine a intrat. Probabil ca de la pozitia capului a observat ca sunt niste blue jeansi albastri si cu niste Convershi la fel de albastri si'o fi zis ca'i vreun ametit. Ametit ameti, dar ametitul asta nu'i ca orice ametit! El este sperietoarea sperietorilor, razmetul razmetilor, cel mai nesimtit si tupeist personaj pe care facultatea a avut bunavointa sa'l aiba. Imi spun numele clar si asezat, tocmai pentru a da o importanta si mai mare egoului si orgoliului meu. In cele din urma dumnealui are bunavointa sa'si ridice ochii, corpul inalt si cred ca si hidos, iar mai apoi tonul vocii care nu era pe placul meu. I'am spus la inceput calm iar apoi progresiv ca eu am venit cu ganduri pasnice, cu fata luminata, dar daca este cazul si nu ne intelegem omenste am si eu plamani sa urlu. Si'atunci toata facultatea o sa stie ca din decanat se aude vocea mea si'a lui, voci care urla pentru a'si delimata si marca un teritoriu inexistent. S'a asezat pe fotoliu, vazandu'si in continuare de semnat carnetele pentru studenti, expediendu'ma pe un ton calm si sictirit (ceea ce le doresc si eu lor), spunandu'mi ca are treaba si ca am intarziat. Am iesit la fel de vijelios cum am si intrat in decanat, de data asta fara a'l saluata dar arucandu'o o privire sper eu terifianta, cu multe mesaje pe care sper ca le'a primit si inteles totodata!

Intr'un final, totul e bine cand se termina cu bine, prodecanul asigurandu'ma ca se va ocupa personal de caz si ca se vor rezolva lucrurile, si ca intr'un final totul o sa fie ok. "Doamna prodecan (still, de ce trebuie sa fie pro decan? :)) ), degeaba scoatem cuiele, gaurile raman!"

Le urez traditionalul Hai sictir! -  da bah, e tiganesc, e turcesc defapt, dar un asemenea cuvant exprima cel mai bine sentimentele de mila si repulsie pe care astia au avut bunavointa sa mi'l transmita in cateva zile si in cativa ani - iar voua va doresc sa nu aveti probleme de'astea niciodata si sa nu fiti pusi in situatia in care trebuie sa ajungeti la nivelul cel mai inalt pentru a va face dreptate!

Pace Lumina Iubire va doresc tuturor! 

Politically Incorrect

Ca sunt la un master cacacios, toata lumea o stie. Ca sunt la o Universitate maronie, toata lumea stie. Ca aia de conduc facultatea sunt niste demagogi batuti in cap, toata lumea stie. Toata lumea stie, mai putin aia de conduc Universitatea si implicit facultatile. Ma trezesc ca in catalogul de pe anul 1 de master am doua gauri, adica nu am doua note. Si colac peste pupza (mult mi'a luat sa scriu expresia :D) mai am la o materie absolut cretina si doua puncte minus fata de ceea ce primisem, vazusem si auzisem initial, de la insusi cadrul didactic, ma scuzati, PROFA! Discutie lunga si interminabila dintre mine pe de'o parte si prorector cu prodecanul pe de alta parte. Prorectorul, un comunist extrem de indoctrinat in cultura scolareasca sovietica, un demagog de toata frumusetea care'ti vorbeste si'ti promite si Luna de pe Cer, dar de la care nu vezi decat praful de stele aruncat in ochi. Curios este faptul ca la toate acuzatiile prodecanul, o profa destul de ok, n'a scos capul din pamant si inghitea in sec, pe cand demagogul se uita la mine cu privirea aia rece si tamba incercand sa scoata dintr'un rahat puturos care a prins coaja conducerea. PESTELE DE LA CAP SE'MPUTE! E bine ca_conducerea lu' peshte ma stie de frica si ca ori de cate ori se aude numele meu pe'acolo toti stramba din nas si se'ncrunta! Daca e sa fim corecti, hai sa fim cu to(n)tii, nu numai o parte da si'o parte nu. Urmeaza o intalnire si cu decanul, care azi a hotarat asa.., ca pe la 12:30 s'a plictisit de munca si vezi Doamne, tre sa mearga la nush ce sedinta. Ma lashiii!!! Pe principiul, hai siktir, va urez un inceput de an scolar cat mai bogat in note bune si cat mai sarac in evenimente neplacute!

Domn'e, ca'n Grecia!

Mi'am adus aminte ca acum ceva timp scriam despre "Mica Riviera" ca fiind "mica aberatie". Zilele trecute am iesit la un cico in orasul asta de gogomani, in zona Lipscaniului. Vara asta am fost destul de rar pe'acolo, ba ca era prea cald si parca toata lumea se inghesuia pe stradute, ba ca eram plecat din oras etc. Ei bine, de data asta am iesit si admiram cu zambetul pe buze faptul ca de atatia ani nu s'a miscat nimic pe'acolo. Porcaria aia de strada de Lipscani pe zi ce trece devine mai urata si mai handicapata, in sensul ca nu are tot ce'i trebuie. Mi se pare o prostie sa incepi o lucrare si sa o termini peste... 10 ani?!? Well.., se poate orice pe'aici. Si m'am asezat la o terasa plina de roackeri si unde se asculta rock frate. La masa de langa erau niste oameni maturi, cred ca de aproximativ 35-40 de ani, dar aratau mult mai jalnic. Si aud: Vai draga.., parca suntem in Grecia, ce frumos arata..! Bah, am crezut ca n'am auzit bine. Cine stie in ce context ziceau astia de Gretzia si de cum arata Lipscaniul. Si mai aud o data aceeasi exclamatie. Ma uit in stanga, intuneric. Ma uit in dreapta, tomberoane pline pana la refuz (peste 1 ora si ceva a venit REBU si a decartat). Unde pusca mea seamana chestia asta cu Grecia? Ei bine.., nu m'am putut abtine si am intrebat: "nu va suparati, dar unde seamana asta cu Grecia? Raspuns: eee, ziceam si noi asa.., ca noi suntem batrani (si alcoolizati, adaug eu) si parca seamana cu Grecia. Seamana seamana, dar de pe unde? Eee, de prin Corfu si de prin (n'am inteles) si ne imaginam si noi ca ne plimbam cu feribotul si ne simtim bine, cu niste palmieri (erau niste ramasite de palmieri 20 de metri spre BCR) pe'acolo, parca am fi in Grecia. Binee.., aici nu seamana ca in Grecia, dar pe'acolo, mai incolo, pe strazile alea... Doamna, m'am plimbat si eu un pic pe'acolo, un pic pe dincolo, dar nu seamana Bucurestiul sau centrul orasului cu absolut nimic din ce'am vazut eu. Eee, dar ne place sa ne imaginam. Foarte bine, bine ca mai avem imaginatie. Macar atat." Mda. Un El si doi de Ea. Astea erau personajele din fatza mea care avea aceasta stare visatoare. Din motive bahice cred, sper!

Si eram intrebat de ce n'am scris vara asta pe blog. Ei bine, n'am avut ce sa scriu, n'am avut material, pentru ca toti erau plecati din oras, sau eu nu vroiam sa ma vad cu ei. Dar acum, o data cu toamna, cand se numara bobocii, se vor numara si prostii. 

Concluzie generala: degeaba te plimbi prin alte tari, daca te intorci la fel de bou si incult!

Pace Lumina si Iubire va doresc!

La piata

Din pacate mi'e tare greu sa mai ajung sa scriu frumos si elaborat. Timpul nu ma lasa sa fac chiar tot ce'mi doresc. Vreau sa va impartasesc o chestie frumoasa si interesanta pe care am trait'o azi. Dupa cum stiti, toamna a venit iar pietele sunt pline de bunataturi care'ti hranesc corpul. Asa ca, hai la piata sa luam niste rosii, struguri, ardei, castraveti... chestii de'astea. Ei bine, am constatat cu stupoare ca piata e scumpa si ca oamenii nu se mai pot bucura de legumele si fructele obisnuite, legumele si fructele cu care eu am fost obisnuit. Oricum.. Patzania amuzanta a fost ca la un moment dat a trecut pe'acolo un nevazator insotit de nevasta/sora dunno. La cersit, intr'un stil absolut barbar. De departe am crezut ca se roaga un musulman, dar nu era ora. Cand m'am apropiat si'am vazut, niste flashuri cu imagini din timpul liceului, in tramvaiul 34 cand cersetorii cantau de'ti zburau urechiile. M'am amuzat terbili cand la un moment dat cineva i'a dat aluia niste fructe. Le strange in mana si se mira. Nu zice nimic, nici o multumire de'aia turceasca sau ceva de genul asta, doar are un moment de tacere. La cateva secunde, absolut uimit de ce i s'a pus in mana, ii spune femeii de langa el: Ia'le fa tu, ca mie'mi trebe bani! Ceva tigari, o bere mica? :)) Serios acum, cineva iti da de mancare iar tu spui ca'ti trebuiesc bani? O alta treaba pe care n'am suportat'o niciodata e faza cu maruntul, la bani. Daca te duci la magazin sau undeva, intotdeauna te intreaba nu aveti 10 bani sa va dau 50? Pai de ce? Azi la piata nu aveam suficient de multi bani in bancnote, asa ca m'am cautat de maruntis. Aaaa, pai decat aia mai bine lasa. Si'i spun ca atunci cand o sa trecem la euro (daca mai apucam) o sa avem nevoie de fiecare eurocent. Lasa mama, ca aia sunt alti bani, nu ca tablele astea. In capul meu a fost un usor moment poetic. E amuzant la piata. Va recomand sa mai faceti asta, va mai destindeti putin!

Pace Lumina Iubire!

Toamna

A inceput procesul de racire, a inceput procesul in care toate mor si parca toate mor frumos pentru a renaste mai tarziu mult mai stralucitor si luminos! Zilele astea mi'am adus aminte de'o toamna parisiana, frumoasa si colorata, cu oameni imbracati frumos si oameni care priveau oamenii. O atmosfera calda zilele acestea prin orasul asta plin de gogomani. A ploat frumos si de toamna, ridicand tot praful care era pe trotuar si punandu'l la mine pe geam sau prin camera sau prin casa.. Ridicand defapt tot praful deasupra orasul, astfel incat atunci cand o sa cada sa se transforme intr'o mazga urata, marca inregistra .ro. Ei bine, a venit TOAMNA!

1 Septembrie ale lui 2010 a venit foarte frumos, cu un cer senin si cu nori albi sau cenusii, dar in bucati mici si neinsemnate. In schimb vantul a fost de toata frumusetea. O plimbare de cca 10 km prin oras pe bicicleta pe un asemenea vant e ceva cu adevarat fabulos si demential. Senzatii tari ca astazi n'am avut niciodata de cand sunt pe doua roti. Acum eram pe banda 1, acum sunt pe banda 2, iar pe 1, fara sa fac absolut nici o manevra. Bluejeansii mei erau numai buni pentru a ma izola termic, iar pulloverul meu maro asortat cu fularul meu cu tenta maronie (da bah, fular! pe bicla e frig!) alaturi de basca mea din aceeasi culoare si ochelarii mei de aviator imi dadeau un aer total diferit de ceea ce se intampla in jurul meu: tigani care scuipau sementele (scuipale'ar dintii), baietasii de cartier au inceput sa se stranga (incepe scoala) etc (lista poate continua, dar ca Andreea nimeni nu zice mai bine si mai frumos). A pus capac cand m'am dus la casa de bilete de la cinema (coada mare!) si i'am vorbit aleia in franceza. Ah, si simteam cu toate pipitzele si falsele si pokemonii de'acolo se holbau la mine! Oh well, viata e frumoasa daca stii cum s'o traiesti si daca stii sa o faci bine!

Sfat: a inceput toamna! Peisajele montane de'acum vor deveni dementiale! Asaltati muntele! Dar intr'un mod curat si civilizat!

Pace Lumina Iubire!