Biserica decazuta

Am revenit. Si de data asta pentru o perioada mai lunga de timp pentru ca am de gand sa incep un nou serial, sub egida "Pentru fratele si sora mea". Si am sa incep nu prin a va povesti pe unde am mai fost si ce'am mai vazut, desi in postarile ce urmeaza o sa ma leg si de treaba asta, ci am sa ma leg de ceea ce am vazut si auzit astazi la stirile de seara ca Iasiul a devenit pentru cateva zile capitala ortodoxismului mondial. Moastele sfintei Paraschieva sunt scoase la lumina. Urmarea? Oamenii imbrancindu'se si certandu'se, aproape omorandu'se pentru lucrurile sfinte. Dar ceea ce m'a facut sa rad si sa fiu mai trist. Biserica avea grija sa puna diverse cutii ale milei la o coada de peste 2 km, iar cei ce vroiai ca rugaciunile sa ajunga mai repede mai "sus" trebuiau sa "doneze" ceva. Stirea o gasiti pe PROTV. Asta si aberatia si inutila constructie a Catedralei Mantuirii Neamului. De parca atunci cand intri in ea, te mantuiesti de toate pacatele! Un complex inutil, intr'o zona a orasului care are un simbol megalitic, o cladire mult prea mare pentru postura umila si simpla propovaduita de Iisus. Dar despre toate astea si despre mult mai interesante alte lucruri, am sa revin de maine, cu o serie de postari intrand intr'o lume ceva mai veche si mai simpla, plina de simboluri si de lucruri mai sfinte.

M'am intors!

Pace Lumina Iubire!

Generatii de WC

Sunt dezamagit de cei ce ma inconjoara. Sunt dezamagit de voi toti! Si partea si mai trista este ca nu sunteti voi de vina, nu in totalitate cel putin. Ma uit cu stupoare si ascult scarbit ceea ce va debiteaza mintea. Oameni in toata firea care ar trebui sa fie persoane responsabile stau in umbra parintilor si nu stiu sa iasa din ea. Ce este si mai trist este ca de cele mai multe ori NU vreti sa iesiti din ea. Parintii vostri gresesc pentru ca va lasa sa stati acolo, inchisi in casa si in spatiul numai de ei controlat. Va lasa sa zaceti in prostia voastra, nu va indeamna sa zburati, "ca sa nu dea de greutatile vietii". Aceasta replica tampita de'a dreptul este foarte des folosita in cele mai multe familii. Ei ar dori ca odraselele lor in care au investit zeci de mii de lei pentru studii romanesti sau straineze sa fie angajate pe salarii care sa amortizeze investitia facuta in cat mai putini ani. Dar nu intreaba niciodata "TU ce vrei sa te faci cand o sa ajungi om mare?" Si uite asa parintii ajung sa aiba parte numai de lucruri interesante, cum ar fi faptul ca odrasla este total paralela cu viata si cu licenta luata. Dar nici odraselele nu sunt mai prejos. Ati putea foarte bine sa spuneti ca nu va simtiti bine facand masterul sau facultatea respectiva, ca va vedeti facand altceva, ca vreti sa faceti altceva si ca puteti trai frumos din aia pentru ca in aia veti fi unul dintre cei mai buni! Dar nu..... Voua va place sa mai sugeti un pic de la sanul mamei, sa mai stati un pic agatati de fusta ei. Nu stiti ce vreti si nu stiti ce sa faceti cu viata voastra; si nu ma refer numai la domeniul profi ci si la cel sentimental. Aveti in cap fete educate, care sa va spele chilotii de cacat si sa va faca de mancare cand ajungeti acasa sau baieti cu pectorali bine definiti si cur ferm care sa va plimbe din restaurant in restaurant si sa va zica in fiecare seara ca va iubeste cu un fir de trandafir intre dinti. Ei bine tzeapa! Daca nu cauti, daca nu vezi si nu asculti, daca nu simti, nu vei ajunge niciodata sa cunosti perechea de langa tine. Am cunoscut multe pustoaice, mult prea multe fete, dar extrem de putine femei. Si ma refer aici la o plaja de la 17 la 40+ de ani.

Si stiti ce este cel mai frustrant? Faptul ca va mintiti! Va mintiti cu nerusinare si la un moment dat ramaneti cantonati in minciuna voastra, fara sa mai stiti care e realitate si care e minciuna. Ramaneti acolo intr'o prostie imensa, de nedescris si nu mai stiti cum sa o faceti mai frumoasa pentru voi, pentru lumea voastra de interior. Asa cum John spunea - "eu am alte criterii" - intr'o discutie in care fiecare vorbea despre cel durea, asa sunteti si voi. Fiecare aveti alte criterii, criterii care sunt total paralele cu lumea inconjuratoare si care nu fac altceva decat sa va inchida pentru o perioada de timp intr'o lume a voastra. Iar atunci cand va fi sa va treziti cu adevarat si sa va loviti de ceea ce inseamna viata si cum se mananca ea, o sa simtiti cum a trecut TGVul peste voi si nu stiti ce'a fost aia. Si'o sa fugiti iar la fusta mamei iar ea ca o femeie responsabila ce nu s'a aflat pana atunci o sa zica: "pai pentru ce'ai facut 17 ani de scoala?". Si'o sa ramaneti asa cateva secunde in stand-by iar dupa ce'o sa va treziti o sa va apuce o durere de cap care o sa se transmita prin tot corpul.

Doare adevarul? Va simtiti? Eu da! Haideti sa ne trezim un pic la realitate si sa vedem cum stau lucrurile de fapt!

Pace Lumina si Iubire va doresc la toti!

p.s.: sa vedeti ce e in urma noastra...., acolo e dezastru total.

Dialogul, o arta

Este foarte greu sa exprimi in cuvinte ceea ce simti si ceea ce gandesti. Este o adevarata arta in a te face inteles si mai ales in a asculta pe altii. Unii urmeaza chiar studii superioare uneori chiar si postuniversitare pentru asta.

De exemplu am o prietena A. (care o sa se simta) care a facut o facultate in care trebuie sa stii sa vorbesti sau mai exact trebuie sa stii sa te exprimi. Ea are un deficit intr'ale vorbirii: sta cu gura inchisa cand vorbeste ceea ce te face pe tine, ascultatorul, sa o intrebi "poftim?" Deseori m'am intrebat daca nu cumva o face tocmai pentru a observa daca lumea este atenta la ea si daca o baga in seama si nu vorbeste singura. Avand acest dificit sau complex si'a creat o lume a ei, in care in care daca da o replica cu degetul muificator in fata e cool, sau sa fumeze iarba iar e cool. Dialogul pentru ea exista, dar sub forma retorica si de monolog.

Un alt exemplu este tot despre o ea, de data asta o cheama M. A reusit in aceste cateva zile sa nasca un adevarat taifun pe FB la o poza care nu'mi apartine. In incercarile ei repetate de a se imprietenii cu tot felul de oameni pe care personal nu'i cunoaste (traiasca retelele de socializare) si'a creat o lume a ei. In lumea ei toti oameni sunt frumosi si toti oameni iubesc si toti oamenii o plac. Ei bine nu e chiar asa. Daca ar vorbi si si'ar manifesta prin cuvinte rostite, prin argumente si contraargumente plauzibile si palpabile, probabile si mentale, lumea n'ar mai crede ca este "intr'o doaga". Taifunul mai sus amintit s'a iscat dupa ce cineva i'ar fi spus treaba asta si aceasta M. a interpretat'o ca fiind o expresie de la mine citire. Iar pentru ca nu au vorbit si nu s'au lamurit lucruile, ea crede in continuare ca poza este a mea, ca albumul este al meu, ca eu am sters discutiile si ca eu i'am zis ca este "intr'o doaga". Prin urmare, dialogul este dificitar si in acest caz.

Un alt exemplu este despre un el. Il cheama I. si are destui ani incat sa te astepti numai la lucruri mature venind dinspre el. Culmea este ca e mai rau decat un copil. Tot asa, pentru ca in viziunea lui boema cuvinte au o mie si una de variante, se lasa cu tot felul de reactii din aria "eu imi iau jucariile si plec acasa".

Dialogul, aceasta forma mai mult decat interesanta de a comunica si care ne departajeaza de alte mamnifere, se pare ca sunt prea multe cuvinte pentru unii ca sa priceapa niste mesaje simple si scurte ca mai apoi sa reactioneze in consecinta de cauza. Unii au limba doar pentru a articula cuvinte simple, altii au gat doar pentru a turna CH3COOH, altii au maxilar pentru a si'l tine inchis atunci cand vor sa comunice. Fiecare vede dialogul in felul lui, un fel aparte care de multe ori lasa de dorit si se lasa cu decizii radicale in privinta celor care nu reusesc sa se foloseasca de aceasta arta.

Pace Lumina si Iubire va doresc la toti!

Gandire de curca

Proiectul NetCity este la fel de fara sfarsit cum pare si dizertatia mea. Si asta nu pentru ca nu s'ar gasi materiale ca in cazul meu, ci pentru ca lenea este putoare mare domn'e. Si pe langa lene mai adaugam si noi un pic de prostie neaosha si uitati reteta de succes a unei nerealizate metropole europene. Imi spunea o pacienta ca ar trebui sa ma mai bucur de viata si sa nu mai scriu toate porcariile pe care le vad. Pai eu ma bucur de viata, o traiesc asa cum trebuie, dar faptul ca sunt inconjurat si condus de niste prosti care habar n'au ce inseamna viata mi se pare normal sa ripostez prin forma cea mai pasnica: ironia si aroganta verbala! Sic!

Astia de la ApaNova s'au gandit ei sa schimbe niste garnituri sau bransarile din tzeava din strada spre case. Si pe'aici pe unde lucrez eu inchid din cand in cand apa pe intervalul 8-15. Faptul ca fac treaba asta in plina vara denota inteligenta debordanta pe care o detin niste unii, iar faptul ca o fac ziua cand oamenii vor sa se spele sau sa spele una alta denota prostia umana. De ce nu fac treaba asta noaptea? Sau mai bine, daca o faci, de ce nu faci o treaba zdravana zdravana: inchizi robinetul pe un segment si schimbi tot ce inseamna tzeava de apa. Asa..., azi o groapa mica acolo, maine dincolo si nu s'a schimbat mare lucru. Ce legatura are asta cu NetCity? Pai in timp ce unii spargeau strada, altii intindeau un cablu pe sus. Astia de la ApaNova au sunat sa porti sa mutam masinile ca sa sparga, si cum mutam eu masinutzu meu, cu roata il opresc pe baiatul care tragea cablu dupa el. Intrebat de mine de ce mai ridica un cablu pe stalp daca oricum trebuie sa'l bage sub pamant peste cativa ani, el imi raspunde sec: "Domn'e, eu le urc! Altu' sparge asfaltul, altu' baga tzeava si altul baga cablu. Si pana cand ala cu asfaltul vine, mai dureaza 2-3 ani." Poti sa'i mai zici ceva? Poti tu sa mai ai o reactie la asa ceva? Nu poti decat sa razi, sa te uiti lung in ochii aia ai lui goi si sa da un sec dezamagitor "mda". Si'atat!

Pace Lumina si Iubire!

Ce au ei si noi nu 2.1

Cine ar mai face nebunia asta ca mine? Sa petreci doar cateva zile cu cel mai bun prieten al omului (care nu e caine) si sa dormi ca un bou prin aeroport si autocar? Defapt nu sa dormi, ci doar sa stai pe jos. Trec peste episodul cu aeroportul ca e mult prea obositor. Pot doar sa zic ca nu mai vreau sa petrec o noapte in aeroport, din cauza de curent si din cauza de galagie. Drumul din Gatwick si pana in London l'am facut cu trenu. Oh Doamne si ce tren si ce expres! Cum frate sa mergi ca si cum ai cara niste cartofi? Un tren cu vagon ingust, plin de oameni si care merge cu o viteza de speriat pentru niste shine de tren destul de aiurea. Dupa ce am luat autobusul care sa ma duca in 6 ore parca spre Newcastle m'am mai linistit. Stiam ca ce a fost mai greu a trecut si ca pot sa dorm. Incearca tu sa dormi pe niste scaune care nu se rabateaza, pe o autostrada care nu e lina si pe o autostrada care nu are noima: astia circula invers. Intr'un final am reusit sa ma trezesc, imi impuneam sa ma trezesc si culmea am reusit. Si ce am vazut mi'a placut: ferme mari cu vaci si cai frumosi (șasă cai frumoșși) dar si oi care stateau pe iarba, o iarba verde faina si bine curatata. Peisajul nu e cine stie ce in ansamblu lui, adica nu se compara cu ce poti gasi pe continent; in definitiv, Anglia e o stanca. Cat despre NC, nu are stil arhitectonic, nu e cine stie ce. E jegos, sunt tigari pe jos si nu numai, sunt gunoaie si si nu are ceva interesant ca arhitectura. Poate doar podurile care sunt foarte frumoase si mari si luminoase, dar cam atat. Eh, dar nimic din toate astea nu se compara cu viata de noapte/club de'aici. Atatea fete dezbracate n'am vazut in nici un club din orice tara vizitata. Tipe care sunt imbracate foarte sumar, toate sunt in tocuri dar nu toate stiu sa mearga, grase sau slabe, n'au nici o problema sa'si de'a jos chilotii si sa iti ofere cateva minute de sex salbatic. Iar tipii..., well, astia sunt bisexuali! Si cand se ling cu o tipa cand cu un tip. Cea mai dura faza a fost cand o gasca de de'astia si'au dat jos chilotii si au inceput sa danseze cu catargu in jos (macar atat), inconjurand o gagica care mai avea un pic si welll, se lasa cu orgie! Te imbeti foarte repede in club, si dupa ce ai dat pe cat cateva pahare de whisky esti numai bun de petrecere! Viata de noapte e odioasa, dar in momentul in care este ametit parca toate lucrurile iti sunt normale. Iar cand langa tine ai pe cel mai bun prieten al omului, nimic nu poate strica lucrurile si mersul lor nomal si frumos. Pentru ca in definitv, el este cel mai bun prieten al omului, iar omul este mereu fericit cand prietenul ii este langa si este mereu fericit cand il are aproape! Ceea ce va doresc si voua!

Pace Lumina si Iubire

- va urma -

Ce eu ei si noi nu avem 1.6

Dresdenul este capitala Saxoniei si se afla pe raul Elba. Este un oras genial! Ras de pe fatza pamantului in timpul razboiul mondial. Daca te uiti la cladirile vechi, cele care au ramas in picioare, sunt negre. Sin u sunt de la jeg negre, sunt negre de la cenusa din timpul razboiului. Ceea ce m’am amuzat terbil in Dresden a fost faptul ca astia faceau bani din orice gaura din timpul razboiului. Dresdenul este un oras care nu stie sa faca altceva decat sa fie frumos. Il refac, in reconstruiesc, dar il refac in stilul de’atunci, in culori frumoase si deschise, in linii si curbe care s ail faca primitor., Acolo am vazut cea mai tare statie de tramvai. O arhitectura futurista, dar care la fel ca turnul din Jena, se integreaza perfect in peisaj. Concluzia generala din acest oras plin de istorie si absolute frumos si plin de viata, este ca e un oras care daca ajungeti prin partea estica a Germaniei, nu trebuie ratat! Daca in postul anterior vorbeam de transportul in comun, trebuie sa spun ca in Germania este o treaba geniala: “ia’ma nene in varianta nemteasca”. Exista un site unde scrii ca vrei sa ajungi din localitatea x spre localitatea y, si daca sunt oameni cu masini care vor merga exact in aceasta directie, te iau din orasul x. Este genial. Eu am venit din Jena spre Koeln cu un Ford Kuga, doar eu si soferul pentru 25E. Pretty cool huh?!?

Pace Lumina si Iubire

Ce au ei si noi nu avem 1.5

Plimbarea cu castile in urechi prin Jena nu poate fi decat imbucuratoare. Am facut ieri in jur de 25-30 km prin acest mic orasel, aproape imposibil ai zice, dar I’am facut. Am descoperit locuri faine si interesante, cum ar fi casa unde a locuit pentru o perioada Niche. In turnul ala imens am urcat si am vazut oraselul asta mirobolant de sus si pot spune ca e de’a dreptul interesant. Strazile mici si intortocheate dar pline de verdeata, pline de copaci. Au un parc imens, unde oamenii pun de’un bbq, sau merg si stau acolo un uichend, la cort. Mda, la cort, chiar daca orasul e la o scuipatura de parc. Stateam si ma gandeam la faptul ca sunt si taxiuri pe’acolo, dar sunt de’a dreptul inutile pentru ca strazile sunt micute si obiectivele sunt destul de apropiate unele de altele, asa ca taxiul este inutil. De aceea poate este si asa de scump. Spre exemplu pentru a merge cu taxiul cat o statie de tramvai, tre sa platesti cam 6-7E. Au un system in comun destul de bine pus la punct. Ai trenuri mari care pleaca din gara si fac legatura intre marile orase, ai trenuri mai mici care fac legatura intre oraselele satelit, tramvaie care well…. sunt ca toate tramvaiele si autobuse care sunt ca toate autbusele. Diferenta dintre ale noastre si ale lor e ca ale lor sunt cu ceas. Intri in gara si vezi in cate minute vine sau pleaca. Si astia chiar se tin de cuvant. Noi nici macar la amarutul de metrou nu avem la toate statiile asa ceva.

Pace Lumina si Iubire va doresc

Ce au ei si nu avem noi 1.3

Zambitori oameni si placuti sunt astia de pe'aici. Si nu vorbesc de studenti, ca daca vorbim de studenti nu mai terminam, ci vorbesc de localnici.

Azi m'am plimbat liber, fara sa fiu alergat de Diana. Nu ma intelegeti gresit, ea nu alearga, ea merge foarte repede, ca tre sa se imparta intre doua joburi si 1 facultate, adiacent un prieten. Azi am fost singur prin Jena si am incercat sa o descopar din spatele ochelarilor si cu aparatul foto la gat. Castile in urechi, muzica pornita, iar eu am inceput sa urc. Aici a avut loc o mare batalie de'a lui Napoleon, in 1806, unde nemtii si'au luat'o urat de tot. Prin urmare i'au facut si un mic monument (vedeti pe'aici pe undeva). Dar ca sa ajungi la acel monument trebuie sa urci cam o jumatate de ora de unde sunt eu. Padurea este curata, potecile bine delimitate si frumos semnalizate, copacii sunt curati, fara scrijelituri de genul "I love you fă Marie". Miroase totul a curat si totul e in diferite nunante de verde. Deci exista si se poate. Cand ajungi sus vezi acest orasel si celelalte in departare si observi ceva: aliniamentul caselor. Cartierele sunt inconjurate de centuri de copaci, pe strazi si prin curti sunt copacei, orasele sunt inconjurate de centuri de padure. Aici totul este verde frate! Iar casele nu ies din tipar. Sunt noi, sunt futuriste, sunt geniale, dar se incadreaza in arhitectura din zona. Totul este mult prea frumos ca sa nu stai pe o banca si sa savurezi fiecare cadru pe care ochiul il vede. Ca veni vorba de banci, pe traseul asta de jumate de ora, ai banci in diferite locuri racoroase sau insorite, depinde daca se vede Soarele pe'acolo, ai banci de pe care poti vedea ceva sau nu. Dar ce este cel mai important este ca ai banca pe care sa te asezi si sa'ti tragi sufletul daca vrei. Banci bine facute, solide, care nu sunt rupte si pe care nu scrie "muie stiaua" sau mai stiu eu ce alte aberatii de Herastrau. Mi'a placut foarte mult cand am vazut ca am trecut pe langa niste batranei care mergeau si ei prin padure (urcau) probabil la o plimbare pana la monument. Culorile caselor sunt toate la fel, albe sau galbene. N'ai sa vezi alte culori, iar daca ai sa vezi sunt mult prea bine facute astfel incat sa nu'ti sara in ochi ketchapul. Am specificat ca e un oras curat? Mda, e un oras curat! Ceea ce va doresc si voua!

Pace Lumina si Iubire

- va urma -

Ce au ei si nu avem noi 1.1

Ahhh, concediu! Un lung si interesant concediu, un lung si foarte cult concediu. Vizitarea a doua tari singur de nebun dar cu tinte precise, si poate cu ceva lucruri noi de invatat.

Prima plecare din Bucuresti. Inca o data as dori sa pun la acel minuscul si minunat aeroport, dar plin de tigani si plin de oameni care habar n'au sa se comporte. E o aberatie ce se intampla acolo si e o totala lipsa de respect, e neiluminat, nu e aerisit (PUTE BAH!) iar autobusele de ne duc la avion sunt absolut de tot rahatul. Practic, sunt niste autobuse care pot intra si prin Bucuresti. Zborul pana la Koeln a fost ok, dar cam plictisitor. Ne'am pus de'asupra plafonului de nori si n'am mai vazut nimic. O data mah sa zbor si eu sa fie senin si sa vad si eu pamantul pe sub mine. Eh, mai incerc. Cand am coborat sub nori si am vazut Germania am fost extrem de uimit. Atat de frumos au stiut astia sa'si aranjeze astia satucele/oraselele prin padure. Ma gandeam ca ce viata sanatoasa au astia, stand tot timpu' langa padure si avand mereu aer curat. Din Koeln am luat trenul spre Jena, cu 2 schimbari (Frankfurt si Weimar). Ce am putut sa vad din Bonn si pana in Frankfurt am ramas masca. Am mers pe firul Rhinului, si a fost extraordinar. Uimitor cat de frumos au stiut astia sa faca soselele si trenul, astfel incat sa si vezi ceva cand te plimbi pe'acolo. Tot felul de castele si castelute si turnulete de o parte si de alta a apei. M'am indragostit de acea zona efectiv. Iar daca drumul din Bonn in Frankfurt a fost entuziasmat, cel pana in Weimar a fost unul melancolic. Soarele in apus imi lovea fatza atat de frumos, campiile pline de flori galbene, dealurile lucrate, padurile aranjate.. Si apoi m'am gandit. Noi avem o tara cel putin la fel de frumoasa ca ei zic eu. Doar ca noi suntem ceva mai puturosi. Nu am vazut pe tot drumul zone nelucrate! Ori era padure, ori era aratura, ori deja era cu rasaduri. Deci se poate. Se mai poate ca transportul feroviar sa fie unul bun si care sa te faca sa mergi cu el, se mai poate ca in tren sa ai conditii foarte bune (si am luat cel mai ieftin tren), se mai poate ca lumea sa fie primitoare si sa te ajute daca nu stii. Cine zice ca nemtii nu sunt oameni ok, se insala. Stii sau nu germana, te indruma asa cum stiu ei, intr'un germish (germana si engleza), oricum tu intelegi. Calzi, calmi, primitori, tot timpul cu zambetul pe buze. Nu se citeste pe fatele lor acea incruntare si oboseala romaneasca. Iar ei au luat'o de la zero dupa WW2. Ei au disciplina si respect, lucru care la noi exista, dar lipseste cu desavarsire.

Pace Lumina si Iubire!

- va urma -

Talent lacrimogen

Am urmarit printre picatele de Steaua - Dinamo (haha!) si pahar de vin, finala promitatorului concurs "Romania are talent". Aplauze frenetice peste tot pentru Sarbu ca a luat acest concurs, si se anunta o chestie mare si smechera. Sunt total dezamagit de ceea ce am vazut. Baietasul ala de barman m'a dezamagit total, a fost ceva mai spectaculos chiar prima data. Tipe alea doua care au cantat in duet au fost dezastroase, una dintre ele (aia creatza) lasand impresia ca vorbeste din fundul butoiului din curu cramei. Pana si pustiul ala de are o voce interesanta de contratenor m'a dezamagit. Ragusise, dupa atatea vocalize si nu mai era in stare sa cante. El a fost si foarte prost stilizat, cu freza aia de zici ca i'a inghetat paru cu ventilatorul, hainele alea albe gen M.J..., dezgustator! El are un viitor in opera, in muzica latina, in muzica de opera si in muzica de catedrala, nu in ceva de genul "Fantoma de la Opera". Cel mai ok pe care l'am auzit si mi'a placut toata evolutia si reprezentatia ei a fost moldoveanul de canta cu microfonul in buze, scotand adevarate sunete cu tenta electronica. I'a mai luat si pe baietii aia 3 cu Robo in frunte, ce sa mai... pustiulica a facut chiar un mic show acolo. Toata stima. Apoi a venit baietasul a carui mama s'a dus (rip) si s'a apucat el sa cante cat e de mandru ca e roman. Bah, merge o data (preselectie), merge a doua oara, merge a treia oara, dar pana cand? Cu tricoloruri pe'acolo, mai ceva ca la parada de 1 decembrie, cu obsesivul mesaj "esti roman, fii mandru!", imi venea sa'i dau cu ceva in cap. Mustacioara aia adolescentina purtata cu atata sharm de el si cu imbracamintea aia de dupa blocurile gri... Oh Doamne, ce oroare! El a castigat acest concurs oarecum international. Serios romani, cu el vreti sa va mandriti si de el vreti sa va folositi peste hotare? Contratenorul si pustiulica ala ar fi avut mult mai mult succes! Asta este o remarca. In schimb l'au ales pe asta, de parca era "Dansez pentru tine", un alt concurs bazat pe poveste si nu pe talent.

O a doua remarca ar fi cea legata de tipul de spectacol. Serios, inafara de guralisti si guraliste mai stim sa gustam si altceva? Mai stim sa mergem si la un alt tip de spectacol? Ei bine, se pare ca nu. Ceea ce este foarte trist.

Concluzia generala este ca romanului nu'i place talentul chiar atat de mult, cat povestea lacrimogena pe care se muleaza talentul.

Va doresc Pace, Lumina si Iubire!

Din toate cate putin. Dar esentiale

In primul rand Hristos a inviat si toate cele alea alea. Un salut parca din ce in ce mai in stil propriu.

Imi cer scuze, dar gratie unor factor externi cum ar fi munca, surfingul pe net si alte si mai altele, cand intr'un final ma linistesc, sunt mult prea obosit ca sa mai scriu cate ceva. Astept cu nerabdare sa treaca luna iunie, ma mai linistesc si eu pe'atunci. Asa ca va rog a ma scuza, dar nu voi reusi sa fac ce mi'am propus (minim 15 postbloguri pe luna) cu acest blog. Asa ca profit acum de ocazie sa scriu si eu despre una alta intamplate prin savana mea de la ultimul postblog incoace.

Domn'e, eu n'am sa scriu despre politica. Nu cat timp ne conduce un marinar chior care nu vede farul, avandul la babord pe cel mai pitic din Alba-ca-zapada si cei 7 strumfi. O sa concluzionez foarte simplu si foarte pe scurt starea mea cand vine vorba de politica si de ce mai aud pe realitatea sau A3: bleah! cah! si zgomult apei de WCu pe fundal. Imaginea este foarte comica, avand parte de impuritati organice sexuale debitate pe gura mea cand vine vorba sa le adresez ceva bun astor de ne conduc. Si am lamurit'o si pe asta.
O alta parte, mult mai interesanta, e ca mi'e bine. Mi'e din ce in ce mai bine. Am scapat de o problema care m'a tras in jos din punct de vedere psihic, eveniment care s'a produs prin februarie (vezi ciclul Epopeea unui neam si sat) si de care imi mai aduc aminte cu lacrimi in ochi, dar fiind oarecum cantonat in prezent. Prezenta unui pahar de vin rosu sec face bine in astfel de momente, cand lucrurile din capul meu incep s'o ia floricele pe campiiiiiiiii. Prin urmare, ma adresez mie in mod direct si special dar si tie care stii ce s'a'ntamplat si mi'ai fost alaturi atat cat te'am lasat: viata merge mai departe, invatand din urma si folosind ceea ce am invatat.
Luna mai este luna concediului pentru mine (e sfarsitul lui aprilie), avand in vedere ca timp de 2 saptamani voi fi plecat din aceasata lume de gogomani si ma voi distra bine in calitate de turist, invitat si prieten in doua tari dragi mie. Nu spun pe unde, nu spun cu cine si nu spun de ce, urmand sa postez pe blog daca am net chiar din timpul excursiei. Sunt doua saptamani in care ma voi detasa total de ceea ce inseamna viata din Romania si doua saptamani in care voi vizite si ma voi distra enorm! Sunt convins de asta si cu astfel de ganduri voi merge pe'acolo.
Din ciclul Du'te bah! am avut acum ocazia sa ajung pe platoul Bucegi. Cateva poze aveti aici mai pe la sfarsit. N'am mai fost demult, asa ca am facut o nebunie si am zis Hai! Cine aude asculta, cine vede se bucura. Si'acum pot sa incep sa turui? Dar vai!!!!!! Ce oroare! Indicator spre telecabine din Busteni gasesti doar daca ai GPSul cu tine sau daca stii pe unde e, altfel... faci ture ture pana ti se ia (cred). Mda, deci avem o tara frumoasa cu peisaje frumoase pacat ca nu e pe harta. Ajungem si la telecabina, parchez tanculetzu, si ma uit la cladirea aia. Domn'e, pentru prima data mi'a fost sila sa intru acolo. E aceasi cladire neambalata si nestilizata de pe vremea lui Dej, e aceeasi forma de casa nesemnalizata. Daca te duci acolo, nu vezi decat usa de IESIRE, pe aia de INTRARE trebuie s'o cauti. Intr'un final luam biletele. Scump, 64 de lei pana sus la Babele si inapoi? Cabina este aceeasi. E la fel de veche ca si cladirea, si e la fel de dubioasa ca si cladirea. Ma gandeam ca avem gondole noi si mai stiu eu ce chestii noi prin Moldova, traiasca'ne moldovencele de conduc Turismul. Allllooooooooooo!!!! Bah, blonda aia de la drept turistic ce dracu pazeste? Prima data Sinaia - Brasov si Constanta - Mangalia, apoi restu! Ca astea'ti aduc banii cei mai multi. Ma asteptam ca in cabina sa ne vorbeasca nenea ala de pazea usa sa nu ne aruncam, sa ne spuna ca pe aici e valea aia, ala e varfu ala etc. Am avut placerea sa vad o capra neagra. Si cam atat. Gunoaie la 2000 de metri altitudine ca si la 20 de metri altitudine, necivilizati la 2000 ca si la 20 si lista poate continua. Pentru prima data am fost dezamagit de ceea ce e pe platou, dar asta este alta poveste pe care o s'o spun intr'un alt postblog (defapt, serie).

Si vreau sa inchei in oglinda, adica daca salutul de inceput a fost unul tipic unui om care s'a saturat de atatea cordialitati inutile si fara speranta si fara aproape nici un pic de sens........

... va doresc sa aveti Pace sufleteasca, Lumina sa va arate calea si Iubirea sa va inconjoare. Macar acum de Pasti.

Pustnic

Daca stai tot timpul in casa si iesi destul de rar cat sa nu fi la curent cu ce se intampla in oras.. cu ce se mai schimba prin oras. E nasol sa fii scufundat in porcarii de'astea gen munca si dizertatie. Apropos de dizertatie, m'am saturat de facultate. E prea de tot. E prea mult si pentru calmul meu ardelenesc. Parca nu se mai termina.

Weekendu' trecut am fost la Ateneul Roman. Nu stiu daca am mai spus sau daca am mai facut poze si le'am pus pe undeva, dar este o cladire monunemt, este extrem de frumoasa. Am fost invitat la un concert sustinut de Orchestra Inginerilor, o orchestra veche de ceva 30 de ani, poate si mai bine. Raman la parerea ca Mozart e frumos, dar sa fii odihnit si sa fie seara. Ceea ce nu mi'a placut la acest eveniment a fost tinuta oamenilor care au venit destul de ciudat imbracat. Adica ma asteptam la ceva stofa si ceva pantofi, nu bluejeansi si camasi scoase peste curea. O fi fost de dimineata evenimentul (defapt pranz) dar totusi te poti imbraca mai interesant si mai respectabil. Orchestra a cantat frumos, impinsa la spate de aripa tanara a orchestrei si sustinuta de cea batrana. Mi'a placut enorm moshulica de era vioara 1. Foarte dragut, simpatic si mereu cu zambetul pe buze. Ceea ce va recomand si voua, adica sa mai mergeti sa va culturalizati si sa mai aveti parte de lucruri interesante in viata voastra mediocra, dar si sa fiti mereu cu zambetul pe buze pentru o mai frumoasa zi si totodata si placuta.

Aseara, in ceas tarziu am plimbat la hoinarit prin oras si prin afara lui un pic. Plimbandu'ma asa prin oras am descoperit ca bdul Dacia l'au facut cu sens unic de la Dorobanti pana la Mosilor. Asta ca sa stiti si voi. Pe banda 1 de mers e autobusul (cu linie continua) si pe sensul celalt e o singura banda tot pentru bus. Cam asa cum e si pe bdul Regina Elisabeta (pe la Cismuigiu). E o singura problema totusi: pe Elisabeta nu sunt parcate masini, in schimb pe Dacia e fluviu de masini. Tampenia si mai mare e ca stateau imbecilii, jăpcarii, mediocrii, acele mirobolante capete de creta care stateau la panda. Pândarii stateau sa ii amendeze pe cei care nu stiua si nu intelegeau semnele de pe jos, neanuntand in prealabil de aceasta modificare. Si cand ma gandesc ca tot traficul ala scarbos o sa sa'l ia micuta si ingusta strada Eminescu, spre Polona, Dorobanti si Pta Romana, mi'e foarte groaza de cum o sa arate treaba asta pentru soferii care trebuie sa o ia pe'acolo.

Pace Lumina si Iubire va doresc la toti!

Turism fiscal

Am vrut sa va scriu dupa ce terminam toate actele si toata tevatura cu masina. Stiti ca mi'am luat masinuta noua, dar de'abia acum o inregistrez pe numele meu. Vreau in acest post sa subliniez faptul ca suntem o tara handicapata, suntem o tara condusa de niste cretini (si da, ma iau si de mamele lor), iar noi astia condusi suntem niste prosti tampiti incurabili ca ii lasam ca fraierii inocenti. Va dau un exemplu absolut subtire si finut. Intr'un stat oarecare, oarecare..., sa zicem... Germania.. Da? Oarecare. Te intreaba ala ce vrei, ii spui ca masina asta, si baiatu' in 30 de minute vine cu toate actele masinii trecuta pe numele tau. Tot inseamna fiscalitate, RARul nemtesc, stampile si tot felul de tampinii. In Romanica noastra draga si scumpa, unde dreapta nu stie ce face stanga (chiar si politic), astia ca sa iti cumperi ceva pe care'ti iau impozit, trebuie sa te plimbe peste tot. Adica noi nu avem turism, ma refer la porcaria asta infecta de oras in care locuiesc. Nici o problema! Cumpara'ti masina/casa/masa/nevasta! Facem turism fiscal! Adica te plimbi dintr'un punct in altul al orasului pentru ca sunt ei atat de prosti incat nu se gandesc sa faca naibii o cladire, o putza de'aia din sticla de prost gust, in care sa ai acolo tot ce'ti trebuie daca vrei sa vinzi/cumperi o masina, alta putza de sticla unde sa vinzi/cumperi casa etc. Si sa fie intr'un cartier care sa se numeasca Cartierul de Vanzare/Cumparare. Si gata! Asa se termina o problema care face ca viata mizerabila a unui cetatean sa ajunga la maximul suportabil admis de lege. Care lege? Exact! Sunt scarbit bah! Sunt scarbit si asa nu mi'ar parea rau daca ati disparea in urma unei crime odioase, cutremur sau incediu devastator, ca tsunami n'avem. Dar asa nu mi'ar parea de rau! Si nu vorbesc pentru bietii angajati ca aia n'au nici o vina, ci vorbesc de capetele alea "luminate" care gandesc cat o..... cat un..... Ah! La naiba! Orice gandeste mai mult decat capetele astea "luminate"!

Vorba lui Zdronti: Romania, esti frumoasa dar......... te pupa tata, pa! Asa as vrea sa zic si eu asta in unele momente!

Pana una alta, va doresc vesnicul si traditionalul de altfel deja
Pace Lumina si Iubire

Pomul bun si omul PROST

Mi'am nenorocit o zi de munca, si'o sa'mi mai nenorocesc deja cel putin 2 (sper sincer sa fie suficient) pentru a imi rezolva toate problemele legata de masinuta. De ce atat de multe zile va intrebati? Ei bine, pentru ca in ROmania exista aceasta dorinta si aceasta placere de a taia copacii si de a scrie pe ei. Sa va explic asa cam ce se intampla.

Zilele trecute mi'a venit prin posta un plic pe care scria numele meu si prin care eram informat ca trebuie sa'mi platesc impozitul pe masina pe anul asta plus o amenda. Dar cum o amenda, in conditiile in care eu mi'am platit toate amenzile de anu' trecut? Da, s'a pierdut o foaie. Dar cum de s'a pierdut o foaie? Nu bagati dumneavoastra toate datele esentiale bla bla bla intr'un program pe PC? Pai de ce mama ma'sii mai stati cu ochii beliti in monitoare daca tot pe hartie lucrati? Ei bine, si ca sa le demonstrezi hapciupcalitilor astora de la Administratia Financiara ca mi'am facut datoria cetateneasca de a plati amenda, statul se pare ca nu'si face datoria fata de mine. Si ma duc la CEC sa'mi scot dovada platii, dar nu la CECul unde am platit, ci la altul. Si ce mi se spune? "Pai, trebuie sa formulati o cerere si sa asteptati 10 zile lucratoare ca sa se gaseasca amenda dumneavoastra prin dosare si...., eeeh e de durata." Si totusi, DE CE MAMA MA'SII MAI STATI CU OCHII BELITI IN MONITOARE CU CURU ALA MARE PE SCAUN???????

Azi am fost la CASCO pentru ca mi s'a spart parbrizul in iarna datorita unei pietricele platita tot de mine practic pentru a nu aluneca pe soselele patriei atat de bine lucrate si atat de bine ingrijite cu migala si pasiune si patriotism din strafundul inimii, in special din strafund. Parbrizul si o oglinda de au vrut sa mi'o fure jamaicanii nostrii, adica tiganii. Si la centrul asta de dauna coada, coada de la prima ora, coada zdravana, oamenii stateau incolonati de la 8:30 dimineata, desi programul incepe la orele 9. De ce se sta la coada cand se dau biletele de'alea de intrare (ca la vodafone de exemplu)? Ei bine, se sta la coada pentru ca defapt acele bonuri n'au nici o valoare. Intra cine vrea si cum poate. Daca nu esti atent ai pierdut un loc. Ok, l'ai pierdut pentru ca esti fraier si nu esti atent SAU ai incredere in oamenii cinstiti (speri tu) care sunt pe langa tine in momentele alea. Nu, defapt tu esti un prost si un fraier tot sperand ca lucrurile se pun in miscare si ca oarecum constinta umana ii face pe unii si pe altii sa intrebe pe unii si pe altii "cine'i in fata, ce numar e?". O "de'aia" (nu gaseam un termen mai bun) cu nr 24 pe hartiuta aia a intrat in fata mea fara nici un fel de jena. Cand a iesit am intrebat'o de ce e nesimtita si a intrat in fatza fara sa intrebe si mai ales de ce a facut'o cand stia ca am un numar mai mic decat al ei. Raspunsul a fost foarte simplu: "Asta e, daca nu esti atent!" Moment in care mi s'a ridicat asa un pic, dar un pic de tot parul de pe spatele de leu si am zis foarte calm: "Sunt atent la alte lucruri, dar n'am vazut din cauza grasimii in exces pe care o detii si nu din cauza vreunei glande nefunctionale ci din cauza puturoseniei tale. N'am vazut nesimtirea din tine pentru ca sunt blocat de o mare de shunci care'ti atarna si pe care tii mortzis sa le scoti in evidenta prin hainele tale de prost gust si mulate!" Aplauze la scena deschisa din partea celorlalti care se revoltasera si ei. Prietenul proastei, unu' pe langa care eu sunt un tip bine facut (haha!), n'a comentat nimic si a iesit repede lasand'o pe proasta prada tirului meu de cuvinte dure spuse cu o calmitate tip ardeleana.

Si cu toate astea, ramane o intrebare: PENTRU CE MAI TAIEM COPACII???

Pace Lumina si Iubire va doresc!

Lene. Multa lene.

Este curios cum lenea este imensa in om. Unii sunt frustrati, altii au celulita, altii au pur si simplu o lipsa totala de respect pentru ceea ce inseamna corp. Afara e Soare si e senin (coafura rezista) si e cald, aseara pe la 2230 erau 11 grade Celsius in capitala, azi dimineata erau cca 10, deci vreme numai buna de mers cu bicla la munca. Ei bine, asta ar fi ok, dar sa mergi la munca pe bicicleta cam 7 km cand ti'e lene si ai o usoara febra musculara parca nu iti mai vine. Asa ca m'am urcat in masinuta si m'am dus spre job. Ceea ce a urmat a fost un calvar! 45 de minute de mers cu masina pe aceeasi distanta pe care daca alerg cu bicla o fac in 10-12 minute. 45 de minute in care nu imi venea sa cred ca toate strazile din centru sunt blocate si ca lumea nu vrea sa inteleaga faptul ca atunci cand e frumos afara exista si alte mijloace de transport. Ieri, intr'un regim usor am facut 20 de minute pe bicla, azi cu tancu' am facut 45. De ce? De lene! Dar de ce fac 45 de minute? Pentru ca la fel ca si mine azi, foarte multi altii sunt puturori. Diferenta dintre mine si ei este ca ei sunt puturosi tot timpu'. Si faptul ca nu exista un sistem de transport in comun bine pus la punct. Imi spunea o mandra ca ea merge la facultate pe role, din Drumu Taberei si pana la Eroilor. Deci se poate si exista, vointa trebuie sa ai. Ceea ce va doresc si voua!

Vine

Vine vine priiiimaaavaaaarrraaaaaaaa!!! Da bah, vine primavara! Un uichend frumos cu mult soare si ceva pasari prin diversi copaci, dar mai ales coafura rezista! Caldura de'aia frumoasa de primavara, in care mai ramanea sa pocneasca mugurii copacilor si totul era ok. Asta inseamna ca strazile or sa devina un furnicar de oameni si mizeria o sa capete proportii imense. Da, stiu sa stric imaginea frumoasa a primaverii, dar asta e..., exista si oameni ca mine. Oameni care atunci cand vad o tanti de liceu carea ii pocneste celulita atat pe picioare cat si pe creier ii "scapa" un servetel pe strada se uita nonsalanta cum cade frumos pe trotuar fara sa se aplece sa il ridice si sa'l arunce la cosul de gunoi, urla dupa ea spunandu'i ca "nu'ti creste celulita daca te apleci dupa servetl bah einstein inutil ce esti!". Daaa, a venit primavara si o data cu primavara ies si prostii ca paduchii dupa ploaie pe strazile acestui oras haotic si murdar si inutil (mult asteptatul cutremur nu vine, poate asa mai curatam din casele neingrijite dar si din "ăia" care nu ingrijesc casa si ocupa spatiu absolut gratuit si inutil, atat spatiul fizic al municipalitatii cat si spatiul psihic al meu si a celor putini ca mine). Vine primavara si odata cu ea spre deliciul meu si nu numai incep sa apara fustele scurte si decolteele adanci ale corpurilor femeilor frumose, dar din pacate si al celor care mancarea lor zilnica se face in brandul KFC/MC'/BURGER KING.

Dar o data cu primavara poti sa iti scoti cele doua roti de la naftalina (demential drumu de'acasa pana la munca pe bicla, azi) si te lasa sa te gandesti la nisipul ala jegos si imputit din Vama de 1 Mai, si sa te lase sa te gandesti la diverse escapade pe bicla pe te miri unde, diverse escapade la mare si la munte. Bani si chef de frumos sa ai ca restul curg de la sine. Bah, a venit primavara!

Pace Lumina Iubire!

Continuam

N'am mai scris demult si'mi pare rau. N'am mai avut ce sa zic defapt, scarbit fiind de situatie si de mentalitate. Tacerea mocnita si linistea de fatzada este tot mai tampita, pe zi ce trece lucrurile par din ce in ce mai cretina. Starea este exact ca ziua din Bucuresti: la inceput senina dar pe masura ce inaintam in zi este din ce in ce mai inorata. Ei bine asa e si pe la mine prin minte. Ma trezesc cu chef de viata si cu chef de munca si de facut atatea lucruri, iar dupa ce ma spal pe fata si ma privesc in oglinda imi dau seama ca lucrurile nu sunt atat de curata si de clare cum mi'as dori sa fie. Mai am o singura treaba de facut si tot astept sa ma lipesc de o ocazie in care sa deschid gura si macar daca nu sunt privit si nu sunt ascultat, am constiinta impacata ca am facut si pe asta. Din nou. Iar mai apoi s'a terminat cu ala mic blond de respira greu si vorbeste mereu si taie in stanga si in dreapta. Si'o sa incep sa tac si'o sa incep sa rabd si'o sa incep sa le cuget in mine si'o sa incep sa fiu ceea ce voi ati reusit sa ma faceti sa fiu: un fals. Un om fals care gandeste una dar este fortat de niste idei si de niste momente preconcepute sa faca altceva, cu totul si cu totul altceva, sa fac ceva ce nici nu speram sa ajung sa fac. Falsitatea, cea pe care am urat'o mereu si pe care n'am suportat'o niciodata, falsitatea de care am fugit intotdeauna si atrageam mereu atentia, falsitatea astea a reusit sa ma faca sa o accept si sa fiu alaturi de ea si sa fiu oarecum una cu ea. Sentiment general valabil? Unul prost, unul care nu merita, si unul care'mi da migrene constante de o saptamana deja. Migrene puternice de care nu am timp sa scap. Congrats!

Pace Lumina Iubire

Ati invins!

Asa de mult si de tare mi s'a luat de voi toti (voi astia din randu' unu sau doi) incat nu m'ar deranja absolut deloc daca nu v'as mai vedea pentru o perioada nedeterminata de timp si nu as auzi nimic de voi, dar si mai important, nici voi sa nu stiti nimic de mine. Ei bine, aceasta fraza a fost scrisa gandit. Evenimentele din ultima vreme si intamplarile care mi'au trecut pragul m'au adus in momentul unei reflectari extrem de proaste: A GANDI DAUNEAZA GRAV SANATATII! Iar a spune ce gandesti inseamna moarte sigura. Falsitatea si pupincurismul de care dam atata dovada in ultima vreme (ma refer strict la cetatenii acestui stat) s'a impregrant in noi atat de mult incat nu stim sa traim fara el. Pare'se ca in societate exista baieti destepti care si'au dat pantalonii jos si stau cu apropoul dorsal la vedere si baieti prosti care ingenuncheaza suav in spatele astora cu pantalonii si isi vad de treaba acolo, adica de mozolit. Pe sistemul versului de la Cargo, "Dracu sa va ia, mai lasati'ma'n pace 'n nebunia mea!" se bazeaza si acest post. Daca spun ceea ce gandesc nu este bine ca ranesc. Daca tac nu este bine ca tac sau nu mangai orgoliul cuiva, adica nu ingenunchez la spatele unui prost. Mi s'a spus candva ca ar trebui sa mai "gâdil" pe unul sau pe altul, ca le place sa fie gadilati. Da, i'as gadila cu toporu, i'as face fileuri, pentru ca astia care vor sa fie gadilati sunt de o prostie fantastica, de o prostie imensa, dar au bani. Cum pot prostii sa faca bani multi si rapid iar 'ai destepti sa ii rabde si sa lucreze pentru ei? Este un nonsens si este ilogic.
Nu poti sa tratezi egal doua persoane care te trateaza diferit, unul cu blandete si calm, celalalt cu rautate si fulgere. Nu poti sa fii la fel cu amandoi, si nu, nu poti sa'ti bati joc si sa fii ironic gratuit cu cineva de langa tine. Daca persoana respectiva o cere si mai ales daca o gusta (iar daca sunt mai multi, se pune problema daca toti o gusta), atunci poti sa o dai. Pentru ca ironia subtila si fina nu denota o proasta crestere si o aroganta si tupeu ci denota inteligenta. Raspunsurile intepatoare si veninoase sunt inutile.
Evenimentele si discutiile din ultima vreme pe care le'am avut cu atat de multe persoane m'au facut sa aleg sa tac si sa gandesc doar in mine si sa iti spun tot ce'mi trece prin cap iar tu sa nu auzi nimic din ceea ce'ti spun. Cand o sa rad si/sau o sa fiu o masca inexpresiva sa stii ca in momentele alea te ascult dar iti intorc cuvintele atat de puternic incat daca as deschide gura te'ar zdruncina. Ati reusit in decurs de cateva clipe unii, ore altii si ani altii sa ma faceti sa'mi schimb din temelii tot codul si principiile dupa care ma ghidez. De ce? Pentru ca se pare ca atunci cand eu consider ca am dreptate si teoretic (hai sa fim un pic realisti si seriosi) chiar am dreptate, se pare ca NU am dreptate. Ati reusit intr'un timp foarte scurt unii si istovitor de lung altii sa ma faceti sa tac pe viitor si sa nu mai deschid gura decat dintr'o curtoazie si dintr'o cerinta de minima comunicare.

Ati reusit si ati invins! Imi pare rau ca nu mai pot sa lupt impotriva voastra, imi pare rau ca nu stiti sa apreciati intradevar ce inseamna Pacea, Lumina si Iubirea pe care o scriu la sfarsitul fiecarui post si pe care incerc sa o propovaduiesc cu viu-grai. Imi pare rau ca nu vedeti decat ceea ce vreti voi sa vedeti si nu simtiti cu adevarat mesajele si ideile mele, ca nu simtiti asa cum ar trebui sa simtiti viata ca sa v'o faceti mai frumoasa si nu cunoasteti sensul cuvintelor mele. Sunt prea empatic ziceti, ma dedic prea mult, ma stresez si enervez prea mult imi spuneti toti. Sunteti atat de inchisi in voi si indoctrinati de niste legi care sunt false incat nu mai faceti o legatura cu ceea ce va inconjoara. Nu mai stiti sa deosebiti binele care este intradevar bun de binele care defapt ascunde o marsavie si o rautate imensa (aberanta expresie "bună rău", venita dinspre Caragialele "curat murdar"). Va mintiti pe voi si intodeauna o sa fiti cei care o sa suferiti intr'un final. Si mor sa va stiu muribunzi.

Ati invins!

Pace Lumina si Iubire!

p.s.: asta nu inseamna ca aici, in blogosfera nu o sa fiti discreditati. Sunt totusi un leu, tanar care isi mareste coama pe secunda ce trece. Si cred ca o sa incep sa rag din ce in ce mai tare aici!

Epopea unui sat si neam IX

"... și mi'e atât de dor de tine, mă moșule mă!"

Am inceput acest serial prin a prezenta pe scurt viata unui om si viata unor oameni care pe mine m'au marcat si m'au influentat, oameni alaturi de care am crescut si oameni de la care am invatat niste lucruri. Dar mai presus de toate a fost el cel care mi'a aratat lumea, mosul meu.

Ultima dimineata a lui in casa sa a inceput cu lacrimi. Pe la 5 mama Lena intra in camera unde zacea mosu si plange. Cuvintele ei putine si atat de pline de inteles si cu atat de multa dragoste sunau ca alamele cand sunt lovite in sufletul meu. Cu o mână pe coparșău si cu una pe cel care peste 50 de ani i'a fost alaturi, mama Lena plangea tacut si mocnit. Cred ca intelegea ca orice zbatere si orice chemare nu'l mai face pe cel dintre scanduri sa se ridice. Apoi mama mea incepe sa planga, asa cum plange maica'mea, cu respiratia taiata. "Taticuleee!" striga ea, dar cel care ii raspundea la acest cuvant era inert acolo, parca cu un usor zambet.
Cand m'am dus eu acolo era frig si dimineata. Minile lui cele mari si noduroase, brazdate de'a lungul timpului cu taieturi de la munca cea mai sfanta a lui, tineau intre ele doua monede pentru vames. Parca isi mai revenise la culoare mosu' si parca era asa cum il stiam eu: ca un voinic si un om bine facut. Ochii si un colt de gura il faceau sa para ca zambeste, dandu'mi o liniste interioara care m'a mai calmat pentru moment. Cat am stat acolo mosul meu m'a ascultat, n'o mai zis nimic, nu m'o mai criticat asa cum o facea de multe ori si pe buna dreptate, nu mai dadea din mana in semn de deznadesde si negare, nu se mai uita adanc in mine ca sa ma faca sa tac si sa nu mai vorbesc despre lucruri care nu se cad a fi vorbite. Mosul meu era acolo, tacut. Pielea lui cea rece si rigida ma infricosa si ma trimetea cu gandul la groapa in care o sa fie asezat, caci din pamant suntem facut si in el ne intoarcem intr'un final, lasand sufletul si harul sa se intoarca la Tatal a toate creator.
Casa a inceput sa se umple repede, coroanele stateau atarnate pe via pe care tot el a sadit'o. Pe unul dintre cei doi preoti care au slujit ultima lui slujba in locul vietii sale l'a plimbat pe la mare cand eram eu mai mic iar el nu purta Biblia in mana. Si cum mosul meu statea in curte, in coparsaul ce avea sa'i fie patul de pe urma, acoperit fiind de tesatura aia alba, in lumina Soarelui care era sus de tot pe cer, mosul meu parca se pregatea de insuratoare. Alegoria moarte-nunta pentru mine a capatat un nou sens si o noua forma. Lumea era acolo toata adunata si se uita la el si poate ca multi se gandeau la episoade cu el. Iar el statea acolo, parca si zambea, iar mireasa lui era Moartea. Drumul de'acasa, ultimul lui drum prin sat spre cimitir trecea prin fata caselor celorlalti frati la care s'a oprit pentru un ultim salut. Atat de scurt mi s'a parut drumul asta, atat de rapid si parca atat de cretin.
Groapa mosului meu era facuta de azidimineata. Nimeni din sat n'o facut'o, ci firma angajata pentru astfel de evenimente. Ce ironic mosule, ai sapat un cimitir intreg si acum cand tu trebuia sa fii lasat in pamant nimeni nu a facut'o. E ingropat aproape de drum mosul meu, langa fratele si sora lui, langa cumnati si unchi. Femeile si barbatii dupa ce mosu a fost lasat in groapa intunecoasa au facut un lucru pe care am inteles ca rareori se intampla sa'l faca - au cantat. Au cantat o priceasna, un cantec de jale ca si cum mortul ar canta'o. Pana si tatal meu a plans.
Mosul meu este de'acum amintire pentru mine, o amintire vie care traieste in sufletul meu si ma vegheaza de pe biroul de unde'mi desfasor activitatea. Si'acolo, ca si acasa, el sta in acelasi costum si zambeste usor, diferenta e ca are ochii deschisi.
Daca ti'am gresit cu ceva, rogu'te de ma iarta. Iarta'ma oricum omule pentru ca puteam sa fac mai mult si n'am facut nimic, pentru ca voi purta in mine o vina pe care nimeni nu o sa mi'o scoata decat tu.
Ramai cu bine!

Pace Lumina si Iubire!

- sfarsitu's'a -

in memoria ta, moșule!

P.S.: am cules priceasna pe care oamenii au cantat'o la cimitir.

In groapa intunecoasa

Pe mine ma bagati

Apoi plecati acasa

Si singur ma lasati

De am fost bun ori rau

Sa nu ma judecati

Ca judecata mea

Si voi o veti avea

Nimic din asta lume

Nu ducem in mormant

Doar cruce de mi’or pune

La cap langa mormant

Cand dorul va va cuprinde

Aici ma gasiti

O floare langa cruce

Atat sa’mi rasaditi

Pamantule, pamant

Primeste trupul meu

Si tu Parinte Sfant

Primeste sufletul meu

"Sa aveti sanatate!"

Timpul meu liber este ceva care cu greu se atinge. Ramane doar weekendul sa ma relaxez si sa fac chestii care'mi plac. Imi pare rau ca nu pot sa scriu mai des desi mi'as dori enorm de mult s'o fac. Am fost cu gatu' in pioneze saptamana asta, ultimul meu post o confirma, iar cei care au avut ocazia sa ma auda dis-de-dimineata live pot povesti multe chestii senzuale :)). Eniuei, am fost racit, cu probleme laringiane. Nu era un tip de raceala pe care sa'l tratez singur, ci aveam nevoie de medicamente. Te'n'gatita asta imi dadea batai de cap ca eu trebuia sa zic oamenilor care'mi faceau vizite ce si cum sa faca si cum sa se miste, unii aveau chef de vorba... dialoguri de'alea uneori inutile si cand vezi ca participantul nu are chef ar trebui sa o lasi balta si sa te gandesti la ale tale! Asa ca am oprit la o farmacie. Nu dau nume ca nu are rost. Intru si stau o o mica coada, se elibereaza rand pe rand in fata mea, si ajung intr'un final la ghiseu. "Sa fiti sanatos!". Come again?!? Eu stiam ca se zice "Buna seara!"........... "sa fiti sanatos!"??? Ma uit la tanti din fatza mea cu o mecla de'aia tulburata care se pregatea de o noapte de pomina, si'i arat cu degetu' spre gatul meu. "Va doare in gat? Sunteti fumator? Aveti o meserie in care vorbiti mult?" La toate dau din cap ca da. Si o vad pe madamme farmacist cum se misca ea prin toata drogheria si'mi baga acolo niste sirop, niste sugative, niste sprayrui si vine spre mine: "Sa aveti sanatate!" WHAT THE FUCK!!! Am o temperatura si delireaza ea? Trag cu urechea la vecina ei de casa, si aceleasi urari de bine. Si incepe femeia sa'mi spuna ce sunt alea si pe baza de ce si cum sunt si cum se administreaza si ce trebuie sa fac etc, si iar imi zice "Sa fiti sanatos! ..... [moment in care eu ma uit la ea din ce in ce mai panicat] ... va costa 121 de lei. Sa aveti sanatate!" Stiam eu de ce ma uitam panicat! Cu vocea lui Covaci o intreb daca in 121 de lei imi intra si garantia de sanatate, radem si glumim numai ca nu era rasul nostru, achit si plec. Nu inainte de un politicos "Sa aveti o seara frumoasa" din partea mea si un "Sanatate! Multa! Sa aveti multa sanatate!" Iar eu ies la fel de debusolat precum stateam si la ghiseu. Aveam impresia ca am intrat intr'un fel de secta de'aia in care se zice ca "Isus va veni! Poicaieste'te".
Concluzia: nu suntem obisnuiti sa fim tratati frumos si politicos, iar atunci cand suntem tratati asa cum ar trebui sa fim ne speriem si eventual il injuram pe ala care ne vrea binele si ne vorbeste cu miere. De ce? Pentru ca 20 de ani si poate mai mult am trait cu ideea ca cel de langa tine vrea sa'ti puna bete'n roata. Ei bine, nu e asa!

Pace Lumina si Iubire!

"Sa fiti sanatosi!"