Biserica daramata

Dupa ce se vor mai linisti putin apele pe la mine prin cap, voi incepe o serie de postari legat de daci. Intamplator sau nu, am fost rugat de niste oameni sa tin o mica prelegere despre daci in cadrul unui eveniment. Prin urmare mi'am scos de la naftalnia sfintele mele carti si am inceput sa le recitesc pentru a'mi improspata memoria.

Ceea ce vroiam sa scriu in acest postblog o sa fie intr'o stransa legatura cu serialul ce urmeaza sa vina. Am vrut in mod deosebit sa ajung la parintele Arsenie Boca si sa aprind doua lumanari. Una pentru cel care a fost un OM si alta pentru cel ce reprezinta OMul. Au trecut mai bine de 6 luni de la evenimentul peste care trebuie sa recunosc ca n'am reusit sa trec, de care n'am reusit sa ma eliberez. Parintele Arsenie Boca este inmormantat la loc de cinste la manastirea unde a slujit si a propovaduit iubirea vesnica, manastirea Prislop. O manastire de maici, o manastire simpla si frumoasa, o manastire care are un naos si pronaos extrem de umil. O manastire care te uimeste prin simplitatea ei dar si prin ceea ce se gaseste in ea: nimic. Daca esti obisnuit sa gasesti picturi prin biserici, ei bine aceasta nu are. Si intr'un fel este mai bine, pentru ca acolo te poti oglindi numai tu, persoana ta, floarea ta si divinitatea la care iti versi amarul. Manastirea este inconjurata de copaci, de o padure imensa, deasa, de o padure care nu'ti poate oferi decat aer curat si sa o viata superba. Pe crucile din cimitirul manastirii n'am putut sa nu observ ca media de varsta era de 80 de ani. Si cu toate astea Biserica s'a denaturat. Chiar daca ea intr'o forma sau alta este intr'o osmoza cu natura, Biserica s'a denaturat. Nu vorbesc in caz particular aici, ci in general. Dar revenid la manastirea Prislop, atat de multe interdictii cate am vazut aici n'am vazut si nu am simtit (ceea ce este si mai grav) la nici un asezamant monahal. Cuvantul de baza acolo era NU. "NU CALCATI IARBA" "NU INTRATI" "NU FOTOGRAFIATI"... NU nimic. Intrebandu'i pe cei cu care am fost, am primit un raspuns cat se poate de monden: "domn'e, tre sa fie ordine si disciplina!". Ei bine, lucrurile nu stau chiar asa. Biserica este un loc unde te duci sa te reculegi, unde te duci sa te rogi si unde te duci sa te simti bine si sa ai o discutie cu tine. Biserica nu face altceva decat sa iti provoace alchimia. Teoretic, ca practic stam tare prost. Biserica este casa Domnului, iar OMul este Templul lui! Invatati asta!

Pace Lumina si Iubire va doresc tuturor!

RoTrip

Am organizat cel mai mare traseu facut de mine vreodata. Bucuresti - Transalpina - Hateg - Valiug - Orsova -Tg Jiu - Brezoi - Bucuresti. Sunt 2000 de kilometri pe care i'am condus fara nici un fel de oboseala. Oboseala se instala brusc, seara. Ma trezeam cu 2 pahare de vin, apt pentru inca 1-2 ore de ras si voie buna. Ca un facut parca, de fiecare data cand plec in concediu am foarte putine ore de somn, pentru ca las bagaju pe ultimii 10 metri :)) si nu apuc sa dorm decat 4-5 ore. Am reusit sa vad ce foarte multi doar au visat, sau asa cum Andreea zicea, "am reusit sa vad ceea ce vedeam doar pe harta si poze".

1. In prima zi aveam ca destinatie Simeria. Am vazut manastirea Govora, care m'a lasat rece. Nu scria nici un fel de istoric, nimic. Te duci, vezi, si pleci de'acolo la fel de pacatos. Apoi intram in tinutul Horezului. Manastirea Horez este o ctitorie a lui Brancoveanu, in stilul specific. Albul ala de pe biserica si florile alea roshii care inconjurau zidurile ei dadeau o culoare frumoasa, mai ales ca cerul era nehotarat. Vedem apoi un avanpost al Hurezilor, manastirea Polovraci. Pestera din satul Polovraci, pestera cu o adevarata istorie, in care salajuiesc nu stiu cate mii de animale zburatoare (batmani), te lasa sa vezi ceea ce au facut primii oameni din zonele astea. Pestera Muierilor care este mult mai renumita are si ea farmecul ei, prin camerele ei foarte mari si foarte frumoase. A urmat apoi cel mai frumos drum pe care eu am mers vreodata, iar cei de la Top Gear ar trebui sa vina din nou sa incerce soseaua Transalpina. Ceea ce va doresc si voua, pentru ca este absolut dementiala! Se pleaca din Novaci spre Ranca, se ajunge in Obarsia Lotrului apoi se merge mai departe spre Sebes. Drumul este in proportie de 90% asfaltat. Merita sa mergeti si merita sa va bucurati de ceea ce va ofera tara asta!

2. Cetatea Devei care este o ruina si care nu ofera altceva decat o panorama a Devei ar putea fi mai bine ingrijita si de ce nu, refacuta. Castelul Huniazilor iti ofera placera de a te simti cu adevarat in perioada secolului 15, un castel destul de bine ingrijit. Poti gasi acolo simboluri care iti aduc aminte de vremea stihiilor si a dragonilor, poti gasi legende, dar ce este cel mai frumos este ca poti sa te transpui in epoca armurilor groase. Au urmat apoi cetatile stramosilor daci, cu predilectie Sarmisegetusa Regia si Ulpia Traiana; dezolant, si'o sa revina in urmatorul post cu asta. Biserica din Santamaria Orlea, cea din Densus, cea din Sanpetru si din Strei te pot minuna cu simplitatea lor si cu modestia lor, dar mai ales cu istoricul lor. Nu puteam rata Muntele Retezat, munte caruia i'am promis ca ma voi intoarce.

3. Noaptea la Valiug, cu o camera langa un rau si geamul deschis la camera nu face decat sa'ti odihneasca trupul. Apoi valea Nerei, si defileul Dunarii. Un traseu frumos.

4. Plimbarea cu salupa pe Dunare a facut ca aceasta excursie sa fie absolut dementiala. Valea Cernei ne'a trezit din molcomul Dunarii si ne'a incantat ochii prin relieful accidentat si impadurit. Apropo de padure, eu atata verde nu am vazut niciodata. Dealuri si munti intregi acoperiti de padure! Aer curat si voie buna! Manastirea Tismana, unde Tudor Vladimirescu a facut o tabara, casuta lui Brancusi si Coloana, Poarta sarutului si Masa tacerii.

5. Defileul Jiului pana la Petrosani apoi dreapta spre Valea Oltului, traversand drumul din prima zi.

Un traseu lung, dar un traseu care ne'a energizat, un traseu care ne'a descoperit, un traseu care ne'a linistit, un traseu care ne'a facut sa ne unim si sa ne descoperim, sa marturisim si sa ne faca se ne iubim mai mult decat era deja stiut. Ceea ce va doresc si voua tuturor!

Pace Lumina si Iubire

Ce au ei si noi nu 2.1

Cine ar mai face nebunia asta ca mine? Sa petreci doar cateva zile cu cel mai bun prieten al omului (care nu e caine) si sa dormi ca un bou prin aeroport si autocar? Defapt nu sa dormi, ci doar sa stai pe jos. Trec peste episodul cu aeroportul ca e mult prea obositor. Pot doar sa zic ca nu mai vreau sa petrec o noapte in aeroport, din cauza de curent si din cauza de galagie. Drumul din Gatwick si pana in London l'am facut cu trenu. Oh Doamne si ce tren si ce expres! Cum frate sa mergi ca si cum ai cara niste cartofi? Un tren cu vagon ingust, plin de oameni si care merge cu o viteza de speriat pentru niste shine de tren destul de aiurea. Dupa ce am luat autobusul care sa ma duca in 6 ore parca spre Newcastle m'am mai linistit. Stiam ca ce a fost mai greu a trecut si ca pot sa dorm. Incearca tu sa dormi pe niste scaune care nu se rabateaza, pe o autostrada care nu e lina si pe o autostrada care nu are noima: astia circula invers. Intr'un final am reusit sa ma trezesc, imi impuneam sa ma trezesc si culmea am reusit. Si ce am vazut mi'a placut: ferme mari cu vaci si cai frumosi (șasă cai frumoșși) dar si oi care stateau pe iarba, o iarba verde faina si bine curatata. Peisajul nu e cine stie ce in ansamblu lui, adica nu se compara cu ce poti gasi pe continent; in definitiv, Anglia e o stanca. Cat despre NC, nu are stil arhitectonic, nu e cine stie ce. E jegos, sunt tigari pe jos si nu numai, sunt gunoaie si si nu are ceva interesant ca arhitectura. Poate doar podurile care sunt foarte frumoase si mari si luminoase, dar cam atat. Eh, dar nimic din toate astea nu se compara cu viata de noapte/club de'aici. Atatea fete dezbracate n'am vazut in nici un club din orice tara vizitata. Tipe care sunt imbracate foarte sumar, toate sunt in tocuri dar nu toate stiu sa mearga, grase sau slabe, n'au nici o problema sa'si de'a jos chilotii si sa iti ofere cateva minute de sex salbatic. Iar tipii..., well, astia sunt bisexuali! Si cand se ling cu o tipa cand cu un tip. Cea mai dura faza a fost cand o gasca de de'astia si'au dat jos chilotii si au inceput sa danseze cu catargu in jos (macar atat), inconjurand o gagica care mai avea un pic si welll, se lasa cu orgie! Te imbeti foarte repede in club, si dupa ce ai dat pe cat cateva pahare de whisky esti numai bun de petrecere! Viata de noapte e odioasa, dar in momentul in care este ametit parca toate lucrurile iti sunt normale. Iar cand langa tine ai pe cel mai bun prieten al omului, nimic nu poate strica lucrurile si mersul lor nomal si frumos. Pentru ca in definitv, el este cel mai bun prieten al omului, iar omul este mereu fericit cand prietenul ii este langa si este mereu fericit cand il are aproape! Ceea ce va doresc si voua!

Pace Lumina si Iubire

- va urma -

Ce au ei si noi nu avem 1.7

Dupa 4 ore dormite pe repede inainte si dupa 6 ore de stat in masina, Koelnul nu mi s'a parut altceva decat un oras obositor. Cele cateva ore petrecute prin acest mare oras mi'au aratat o catedrala imensa (neagra si asta) si un rau care curge frumos prin mijlocul orasului, rau care este albastru bah! Si limpede bah! Si se plimba oamenii cu barca pe el! Bine..., ii zice Rin (Rhein) dar nu conteaza. Ce, Dambovita noastra e mai miloaga, e mai proasta? Ea nu poate fi tot albastra, si sa te plimbi pe anumite segmente cu hidrobicicleta pe ea? Mai avem mult pana departe si asta se vede prin modul de a manageria structurile cetatesti ale urbei imputite in care stau. Mai are rost sa va zic de aeroport? De aceasta imensitate? Ce imi place mie la orice aeroport este spatiul pe care acesta ti'l ofera. Poti sa stai si sa privesti orice avion care aterizeaza, te poti plimba si poti vorbi cu oricine, pentru ca toti sunt amabili si ospitalieri. Drumul pana in Londra a fost scurt, nici n'am apucat sa'mi intind picioarele. Dupa o aterizare cam foarte dura (cred ca era la inceput) am ajuns pe taram britanic, acolo unde limba engleza este foarte frumoasa daca este vorbita corect din punct de vedere fonetic si gramatical, si acolo unde alcoolul este la mama lui acasa. Dar pentru Anglia avem alte posturi separate de cele dedicatei Germaniei. Prin urmare aici punem punct capitolul Germania si intram in zona Anglei.

Pace Lumina si Iubire

Ce eu ei si noi nu avem 1.6

Dresdenul este capitala Saxoniei si se afla pe raul Elba. Este un oras genial! Ras de pe fatza pamantului in timpul razboiul mondial. Daca te uiti la cladirile vechi, cele care au ramas in picioare, sunt negre. Sin u sunt de la jeg negre, sunt negre de la cenusa din timpul razboiului. Ceea ce m’am amuzat terbil in Dresden a fost faptul ca astia faceau bani din orice gaura din timpul razboiului. Dresdenul este un oras care nu stie sa faca altceva decat sa fie frumos. Il refac, in reconstruiesc, dar il refac in stilul de’atunci, in culori frumoase si deschise, in linii si curbe care s ail faca primitor., Acolo am vazut cea mai tare statie de tramvai. O arhitectura futurista, dar care la fel ca turnul din Jena, se integreaza perfect in peisaj. Concluzia generala din acest oras plin de istorie si absolute frumos si plin de viata, este ca e un oras care daca ajungeti prin partea estica a Germaniei, nu trebuie ratat! Daca in postul anterior vorbeam de transportul in comun, trebuie sa spun ca in Germania este o treaba geniala: “ia’ma nene in varianta nemteasca”. Exista un site unde scrii ca vrei sa ajungi din localitatea x spre localitatea y, si daca sunt oameni cu masini care vor merga exact in aceasta directie, te iau din orasul x. Este genial. Eu am venit din Jena spre Koeln cu un Ford Kuga, doar eu si soferul pentru 25E. Pretty cool huh?!?

Pace Lumina si Iubire

Ce au ei si noi nu avem 1.5

Plimbarea cu castile in urechi prin Jena nu poate fi decat imbucuratoare. Am facut ieri in jur de 25-30 km prin acest mic orasel, aproape imposibil ai zice, dar I’am facut. Am descoperit locuri faine si interesante, cum ar fi casa unde a locuit pentru o perioada Niche. In turnul ala imens am urcat si am vazut oraselul asta mirobolant de sus si pot spune ca e de’a dreptul interesant. Strazile mici si intortocheate dar pline de verdeata, pline de copaci. Au un parc imens, unde oamenii pun de’un bbq, sau merg si stau acolo un uichend, la cort. Mda, la cort, chiar daca orasul e la o scuipatura de parc. Stateam si ma gandeam la faptul ca sunt si taxiuri pe’acolo, dar sunt de’a dreptul inutile pentru ca strazile sunt micute si obiectivele sunt destul de apropiate unele de altele, asa ca taxiul este inutil. De aceea poate este si asa de scump. Spre exemplu pentru a merge cu taxiul cat o statie de tramvai, tre sa platesti cam 6-7E. Au un system in comun destul de bine pus la punct. Ai trenuri mari care pleaca din gara si fac legatura intre marile orase, ai trenuri mai mici care fac legatura intre oraselele satelit, tramvaie care well…. sunt ca toate tramvaiele si autobuse care sunt ca toate autbusele. Diferenta dintre ale noastre si ale lor e ca ale lor sunt cu ceas. Intri in gara si vezi in cate minute vine sau pleaca. Si astia chiar se tin de cuvant. Noi nici macar la amarutul de metrou nu avem la toate statiile asa ceva.

Pace Lumina si Iubire va doresc

Ce au ei si noi nu avem 1.4

Curatenie si bunul simt sunt cuvinete de baza pe'aici. Te asculta, te indruma, iti arata, iti zambesc tot timpul sunt mereu cu zambetul pe buze si tot timpul stiu sa fie frumosi. Sunt inebunit de cate biciclete am vazut si de cum oamenii merg pe ele mai mereu. Ca in orice oras, exista muzee si exista cladiri interesante care au o istorie mareata in spatele lor. Cand ma gandesc ca au refacut aproape in totalitate acest oras monument, dupa al doilea razboi mondial, nu'mi vine sa cred. Pentru necunoscatori, Jena este un oras universitar unde 20% din populatie este studenteasca. Poate nu va dati seama, dar 20% inseamna foarte multi. Daca mergi pe strada n'ai sa vezi decat fetze sub 3o de ani. Tineri imbracati frumos, asortati si mereu veseli. Toti poarta castile in urechi si merg cu ochelarii de soare spre diverse lucuri din oras. Tot pentru necunoscatori, aici se produc fantasticele lentile Carl Zeiss, lentile pe care le poti avea si pe un smartphone. De'aici NASA isi ia sticla pentru telescoapele lor imense, de'asemenea si lentila. Dar ceea ce este cu adevarat interesant este faptul ca aici este primul si totodata cel mai vechi planetariu din lume. Nemtii s'au gandit sa'l faca pe la inceputl secolului trecut, planetariu care functioneaza si astazi, care este refacut si amenajat frumos. Am fost si eu acolo si am vazut un show frumos pe muzica de Queen, cu stele si planete si videoclipuri ale bandului.

Oamenii astia stiu sa traiasca, oamenii astia au habar de cum sa'si managerieze viata si sa se poata bucura de ea. Din pacate, toate cele mai de sus ar putea exista si pe la noi, dar din diverse motive ele lipsesc cu desavarsire!

Pace Lumina si Iubire va doresc

- va urma -

Ce au ei si nu avem noi 1.2

M'am indragostit de oraselul asta, Jena. Nu e foarte mare, nu e aglomerat. E intins, precum o balega, dar o balega frumos mirositoare (ca sa raman in ton). Ca sa ajung in centru in apartamentul unde stau trebuie sa urc si sa merg plat, dar in special sa urc. Vreo 15-20 de minute de sport intensiv in fiecare zi. Copaci multi, verzi si foarte bine ingrijiti.

Ieri am fost in Weimar, un orasel aproape de Jena. Ce mi'a placut cel mai mult pe'aici este faptul ca toate cladirile au aceeasi inaltime si oarecum aceasi arhitectura. Am avut parte ieri de o zi lejera. Diana m'a alergat intr'un stil imens. Fata asta parca e data cu ardei iute pe talpi. Ea zice ca merge, eu zic ca alearga. In jurul ei pot sa fac joging daca vreau. Diana, o fata foarte misto, din toate punctele de vedere. O olteanca dura ca a luat oarecum viata in piept, ingrijindu'se de viata ei privata dar si publica, are grija de imaginea ei in acest orasel mic unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea. Macar din priviri. Weimar are un mall, o cladire care iese din tiparul celorlalte din exterior, dar care e atat de dragut, de german in interior. Este o mica bijuterie in interior. Cand am intrat in el aveam senzatia ca sunt intr'un mic orasel, cu iluminat public si copaci adevarati pe'acolo. Bowling si biliard am servit pe'acolo, doua beri care nu te ametesc si care te lasa sa gandesti normal. Inapoi spre Jena unde ar fi trebuit sa ne intalnim cu romanii de pe'aici, dar ori n'au mai aparut ei ori am intarziat noi. Oricum, am tras pe dreapta la un pub langa teatrul din orasel. M'am bucurat teribil pentru faptul ca nu se fumeaza inauntru. Ce mi'as dori ca aceasta lege sa se aplice si in Romania. Daca s'ar intampla asta, poate s'ar lasa unii de tot de acest viciu. Unii asa ca mine. Cele doua pahare de vin au fost extrem de bine venite, incalzind si punand punct foarte frumos o zi foarte buna. Pentru ca vinul dupa bere e-o placere!

Pace Lumina si Iubire

- va urma -

Ce au ei si nu avem noi 1.1

Ahhh, concediu! Un lung si interesant concediu, un lung si foarte cult concediu. Vizitarea a doua tari singur de nebun dar cu tinte precise, si poate cu ceva lucruri noi de invatat.

Prima plecare din Bucuresti. Inca o data as dori sa pun la acel minuscul si minunat aeroport, dar plin de tigani si plin de oameni care habar n'au sa se comporte. E o aberatie ce se intampla acolo si e o totala lipsa de respect, e neiluminat, nu e aerisit (PUTE BAH!) iar autobusele de ne duc la avion sunt absolut de tot rahatul. Practic, sunt niste autobuse care pot intra si prin Bucuresti. Zborul pana la Koeln a fost ok, dar cam plictisitor. Ne'am pus de'asupra plafonului de nori si n'am mai vazut nimic. O data mah sa zbor si eu sa fie senin si sa vad si eu pamantul pe sub mine. Eh, mai incerc. Cand am coborat sub nori si am vazut Germania am fost extrem de uimit. Atat de frumos au stiut astia sa'si aranjeze astia satucele/oraselele prin padure. Ma gandeam ca ce viata sanatoasa au astia, stand tot timpu' langa padure si avand mereu aer curat. Din Koeln am luat trenul spre Jena, cu 2 schimbari (Frankfurt si Weimar). Ce am putut sa vad din Bonn si pana in Frankfurt am ramas masca. Am mers pe firul Rhinului, si a fost extraordinar. Uimitor cat de frumos au stiut astia sa faca soselele si trenul, astfel incat sa si vezi ceva cand te plimbi pe'acolo. Tot felul de castele si castelute si turnulete de o parte si de alta a apei. M'am indragostit de acea zona efectiv. Iar daca drumul din Bonn in Frankfurt a fost entuziasmat, cel pana in Weimar a fost unul melancolic. Soarele in apus imi lovea fatza atat de frumos, campiile pline de flori galbene, dealurile lucrate, padurile aranjate.. Si apoi m'am gandit. Noi avem o tara cel putin la fel de frumoasa ca ei zic eu. Doar ca noi suntem ceva mai puturosi. Nu am vazut pe tot drumul zone nelucrate! Ori era padure, ori era aratura, ori deja era cu rasaduri. Deci se poate. Se mai poate ca transportul feroviar sa fie unul bun si care sa te faca sa mergi cu el, se mai poate ca in tren sa ai conditii foarte bune (si am luat cel mai ieftin tren), se mai poate ca lumea sa fie primitoare si sa te ajute daca nu stii. Cine zice ca nemtii nu sunt oameni ok, se insala. Stii sau nu germana, te indruma asa cum stiu ei, intr'un germish (germana si engleza), oricum tu intelegi. Calzi, calmi, primitori, tot timpul cu zambetul pe buze. Nu se citeste pe fatele lor acea incruntare si oboseala romaneasca. Iar ei au luat'o de la zero dupa WW2. Ei au disciplina si respect, lucru care la noi exista, dar lipseste cu desavarsire.

Pace Lumina si Iubire!

- va urma -

Weekend Romalez

Noi i'am invatat pe etrusci latina (cine stie, pricepe ce zic) si ei cred ca ne'au invatat pe noi mizeria.

Si Leul s’a dus frumos pan’ la Roma. Plecarea a fost foarte amuzanta: mers o statie cu autobusul de la “Perla” pana la “Caragiale” apoi mers pe jos de la “Caragiale” pana la Herastrau pentru ca era o coada imensa pe Dorobanti, apoi iar cu autobusul pana la aeroport. A.. mentionez ca e prima data si din pacate pentru mine nu si ultima data cand plec din Baneasa. Este cel mai groaznic si prost si tampit si cretin aeroport. Defapt, este o aerogara. Mica, inghesuita, nearisita, prost iluminata si fara puncte de informare. Avionul a plecat cu o intarziere de aproape 20-30 min, dar inainte de a ne urca un busul care ne duce la avion, am ramas uimit de oamenii care stateau la coada. De ce sa stai la coada la aeroport? Ai bilet si loc asigurat, de ce trebuie sa stai la o coada absolute inutila, inaintea deschiderii checkingului?!? Doar un roman stie sa raspunda la asta. Un aeroport si avion plin de romani, in mare parte tzarani, in sensul prost al cuvantului, in special moldoveni. Unii ar trebui sa faca un IQ test, fiindca ar trebui interzisi sa urce intr’un avion, sa paraseasca tara. Si ajungem, dupa un zbor de aproape 2h, in Fiumicino. Aeroportul din acest orasel este cam ca Otopeniul nostru, numai ca mult mai mare si mult mai bine organizat. Aici se aduna toate lowcosturile din lume care aduc oameni pentru Roma (si nu numai), deci este imens, si este bine organizat. Ai un tren (pe care’l recomand) care te duce in orasul etern in 30 de min pentru 12E. Si ajungi in Termini, gara lor imensa, un fel de Gara de Nord inmultita de 3 sau 4 ori. Si iesi din gara si te loveste asa un sentiment “bah, noi am iesit din Bucuresti?” de iti vine sa’ti dai palme.. Va jur, daca nu ai vedea oameni ceva mai bine imbracati, multi oameni asiatici (indieni sau chinezi) sau africani, n’ai zice ca esti in Roma. Un oras mai imputit si mai scarbos ca asta nu mi’a fost dat sa vad in nici un oras european. Stiam ca sunt nespalati, stiam ca orasul este mizer, dar ma gandeam ca si’au revenit asa cat de cat. Se pare ca mi’am luat o teapa imensa. Si imi cer scuze fata de orasul in care locuiesc, Bucuresti, cand zic ca e jegos. NU! Bucurestiul este un oras curat! Cu oameni civilizati! Daca vrei sa vezi ce e mizeria du'te in Roma, plimba'te o zi si apoi multumeste chilotului care chiloteaza avionul ca te'a adus acasa. Mormane de pungi de plastic care zac pe trotuar lipite de zidurile hotelurilor sau a bisericilor. Nu’mi place Roma. Nu sunt WCuri pe strada, si asta e suparator pentru ca e un oras turistic. Aceeasi problema o ai si in Paris/Londra/Berlin/Viena/etc. Nu sunt cosuri de gunoi, iar ca sa arunci gunoiul trebuie sa mergi frate.., adica sa te plimbi la modul serios. Si e scump! Pe cat e de mizer, pe’atat de scump! Ma gandeam ca italienii si mai ales romanii atunci cand invata sa conduca o masina, au ore speciale de plecare din rampa. Cred asta pentru ca tot orasul este un sus-jos continuu. Am vazut in prima zi Colosseumul, chestia aia care arata pe jumate neterminata, si pe care 20000 de jidani au reusit sa o ridice in 8 ani. Si dainuie pana azi. Deci iata ce si pe cine si cat timp trebuie sa angajam pentru a ne face si noua o autostrada de la nordvest la sudest care sa tina macar 50 de ani. Apoi am vazut ruinele cetatii eterne, cu forumul si columna lui Traian. De asemenea Palatul Culturii, Fontana din Trevi, unul dintre cele 4 obeliscuri mari si egiptene din Roma, cateva biserici de pe drum si ma rog.. diverse chestii. Romanii pare’se sunt niste grandomani, au numai cladiri mare, imense, impunatoare. Pana si palatul care nu mai exista azi, avea 5 etaje, fiecare etaj avand 20 de metri inaltime si multi altii latime. 

Concluzia primei zi? Roma suck’s! Si daca e unu care zice ca nu, sa’mi dea si mie de veste cu argumente zdravene. Au strazi inghesuite, trotuare pentru o persoana, nu sunt copaci pe bulevard (iar asta s’a simtit teribil in gatul si nasul meu mare), absolut jegos pe jos (sunt ad literam mormane de gunoi la colt de strada). Daca stai la o terasa, si trebuie neaparat sa stai, e imposibil sa nu fi asaltat de cativa omuleti negri sau mai tuciurii care vor sa'ti vanda tot felul de porcarii pt nu stiu cati euro. 1, 2, 3 negri mititei merg.., dar cand stai la o masa sa bei un vin si'ti vin cam 10-15 deja te intrebi daca sa te lasi de fumat si sa mergi in interiorul restaurantului.

Pace Lumina Iubire va doresc!

                   - va urma - 

Hermannstadt

Mult prea bizi domn'e! MULT PREA! M'am apucat de o groaza de chestii care'mi seaca orele si care ma fac sa ma intreb daca nu cumva e o conspiratie a timpului in ultimii ani. Mda, ieri a fost ziua in care am considerat ca traiesc intr'o conspiratie. Pana mai ieri tineam afacerea in frau, azi constat ca lucrurile nu sunt chiara precum par :)). Si ca sa inchei acest inceput de post, vreau sa va readuc la cunostinta doua versuri de la Isolier, si spunand doar "unde dracu' sunt anii in care nu aveam atata treaba? 

"Timpule esti nebun, nu stiu ce sa mai spun despre tine / Da'mi inapoi noptile senine"

Ma tin sa scriu chestia asta de luni! De LUNI va dati seama?? Azi e VINERI! Bine, as fi un ipocrit sa ma plang de faptul ca muncesc, ca multzam fain lu' Barbosu' ca ma mai lasa sa'mi termin menirea pe'aici, iar noi toti trebuie sa'i multumim lui Traianel (pe care l'ati votat) ca ne face viata aspra rau de tot.

Zilele trecute mi'am reamintit Sibiu si sa mor dak'i mai zic Sibiu. Nu nene, oraselul asta se cheama Hermannstadt pentru ca nu poti spune ca e un oras romanesc. Sunt ardelean si ma mandresc cu asta, as fi ceva prusac la origine si ma mandresc si cu asta, dar iata ca am ajuns la concluzia ca Ardealul nu e al nostru, nici al vostru si culmea, nici a urmasilor urmasilor nostri! Acolo e altceva. Adica o data ce ai trecut nesimtitul ala de defileul de pe Olt la care se lucreaza de cand ma stiu eu si e intr'o continua reparatie si e mizer si neingrijit, intri intr'o alta zona. Copaci cu frunze colorate, trotuare curate, oameni zabareti care se uita la tine blajin si te saluta dintr'o usoara miscare de cap.. Domn'e, respect! Am avut senzatia ca sunt in Salszburg, ca sunt prin Austria iar daca stiu bine sa ma gandesc, Kaprunul seamana cu Sighisoara. Un fel de best of din Sibiu gasiti aici. Cerul curat si un albastru de'ala senin, strazi curate, parcari pentru biciclete prin tot orasul foarte frumoase si foarte practice (nu gratare de'astea ca'n Imputiciune) la care am stat si m'am uitat un pic sa'mi dau seama cum se prinde bicla acolo, copacii ingrijiti si curatati de paraziti, pereti pe care nu scrie Ion + Maria = LOVE, cosuri de gunui frumoase si bine asezate... si mai presus de toate, mancarea! Fac astia din Hermannstadt o mancare de te lingi pe degete, asta daca reusesti sa termini ce'ti pun aia in farfurie. Am apreciat dintotdeauna la orasul asta curatenia si simplitatea oamenilor de'acolo si in special faptul ca este unul dintre putinele orase turistice din Romania. Nu e ca pe valea Prahovei unde mergi ca sa te imbeti si sa fumezi (comercial sau nu) si sa te uiti la munte cat de frumos e, neavand tupeu' sa'l urci ca'ti rupi tocu' de pitzipoanca sau pitziponc (urmareste blogul lui shalimar), neinteresandu'te cultura arhaica de pe acele meleaguri. Ei bine, in oraselul asta de care va povestesc nu poti sa faci asta.. Pana si puburile sunt mai selecte, mult mai selecte decat ce'i in orasul asta in care locuiesc, plin de gogomani. Cat despre curatenie, jos palaria. Pai daca oamenii au pus cos de gunoi si in varful cetatii Cisnadioara?!?! Cu alte cuvinte te forteaza sa fii mai educat, iar daca tot arunci chistocul de tigara pe jos, inseamna ca esti bou tampit maltratat de soarta si de ce nu, cu riscul de'ati supara parintii, cretin! Vizitati orasul Hermannstadt, de fapt, descoperiti'l la pas. Si daca tot sunteti acolo, aruncati un ochi in parcul Astra, sau muzeul satului. Este demential! Este mare, cred ca cel mai mare si mai frumos parc din Romania. Aerisit, casute pline de istorie, simplitate, curat (bah! o frunza sa vad si io pe trotuar! UNA!), cu locuri speciale de fumat unde ai nisip ca sa stingi tutunul, nu sa'l arunci prin iarba, cosuri de gunoi din 50 in 50 de metri, lucruri de genul asta! Vizitati acest tinut fabulos, si vizitati Ardealul! Promit ca la anu' sa fac o excursie prin Ardeal in care sa vad majoritatea bisericilor fortificate si cetatile de'acolo. Plimbati'va si bucurati'va de ce avem pe la noi, ca nicaieri in Europa (si m'am plimbat destul zic eu..) nu gasesti peisaje si simplitate mai frumoasa ca la noi!

Pace Lumina Iubire!

Leul in scaldare printre ciori albe

[Vineri spre Sambata]

Dupa ceva munca imi pun fundu' in masina, iau trei fete cu mine si zambesc strengareste, mergand intr'un sistem de croaziera, pe ploaie din Bucuresti pana dincolo de Cernavoda. Am venit prin Dobrogea, n'am mers pe Medgidia-Constanta-Eforie, ci pe la Adamclisi-Negru Voda. Foarte misto drumu, peisaje frumoase! O baie scurta ca o salutare in apa sarata, ceva mancare si apoi party! Am dansat pe muzica faina din Stuf, s'au intamplat lucruri stranii si amuzante, s'au intamplat lucruri de care o sa rad ori de cate ori o sa'mi aduc aminte! Si de data asta am fost treaz! Inca o baie de rasarit, si inca o admirare a Soarelui care incepea sa arda. Se anunta o Sambata groaznic de calda!

[Sambata spre Duminica]

Este ora 3 dimineata, iar eu sunt in pat, in Vama Veche. Stupid de'a dreptul! Intrebare logica serioasa este de ce? Ei bine, vineri noaptea in Stuf a fost un playlist. Am dansat, am transpirat, am ras... ne'am simtit bine. Lipsea totusi farmecul fetelor care te vrajeau dintr'o simpla privire sau sau care dansau lasciv pe langa tine. Dupa o zi de prajeala si in care am sarit peste valurile din apa, asteptam cu nerabdare noaptea. Luna plina, ceea ce insemna ca eu voi fi destul de activ. Pai cum poti sa dansezi si sa te misti pe aceleasi piese cantate aproximativ in aceeasi ordine ca si vineri. Nu poti! Oamenii stau, danseaza mai putin inschimb fiecare din cei de pe plaja au ceva in mana care contine alcool iar uneori si ceva din obiectele placerii luate din diverse "farmaci" si atent asezate in foite. In Expirat nimeni nu dansa, Goblinul era mult prea haotic. Asa ca intoarcerea spre Stuf parea sigura. Cu toate astea, la Corsaru se auzea muzica mult mai buna, dar cam chill, de'aia de se pune dimineata prin club A........ [si am adormit cu degetele pe tastatura]

[Duminica spre Luni] Eh.., am ajuns la concluzia ca totul in Vama se plateste. Vrei sa te pipi ca tot omu' scoti banu', vrei sa stai pe plaja cu cortu' scoti banu', vrei sa stai sub umbrela de stuf scoti banu'. Am ajuns sa platim si umbra :)) ceea ce spune multe despre marketingul din Vama. Mai ramane sa puna taxa si la intrea in apa, de ce nu..? Seara ma gaseste prin Baza Sportiva pregatind sunetul pentru concert (pozele or sa apara zilele urmatoare cand ajung in Bucuresti pe profilul de Facebook) Concert frumos cu o atmosfera poema si linistita cu o luna care dadea un aer atat de frumos in oglindirea apei... Dupa ce'am terminat noi a venit un nene care ne'a facut sa cantam olteneste si care ne amuza teribil cu stilul ala oltenesc de jieni! Ionut Popa ii zice si este un elev (daca nu singurul) al marelui Tudor Gheorghe si a avut ceva tangente si cu regretatul Gil Dobrica. Dom'ne, ii imita extrem de bine pe amandoi, si la voce si la miscarea scenica. Un adevarat spectacol, la care am participat si noi din cand in cand. Apoi a urmat ACELASI NENOROCIT DE PLAYLIST DIN STUF!!! Shuffle it dude! Mai bagati si altceva! Oameni putini, ca doar e Duminica spre Luni si era de asteptat. Apoi a urmat un rasarit de Soare de toata frumusetea si care s'a lasat cu o scaldare in apa calda, curata si calma. Apoi totul e de poveste! Ceea ce va doresc si voua! (povestea!)

Pace Lumina Iubire

Sunetul nisipului

Dupa un concert frumos in care mr. Eric Clapton ne'a incantat urechiile si mie si ochii, ne'am indreptat frumos si agale spre casa pentru a'mi lua bestia de pe patru roti, sa'i fac botezul vamaiot pe vara asta. Autostrada libera, consum de 4 l/100 km.. si plictiseala maxima in masina. Nimeni nu scotea o vorba. Pai de ce ar scoate... Bucatele din Oana s'au prelins asa prin masina si au adormit, prin urmare ce era sa mai fac? Dupa ce'am trecut peste canalul Dunarii am tras si eu pe dreapta si mi'am facut un somn de frumusete de 20 de minute. Ajungem si in Vama, dupa un drum lung si intunecat, dar cam racoros.. Domn'e, ce se intampla.... Cand m'am dat jos din masina sa alerg spre mare, am facut 180 de grade si am alergat in masina! Vazusem eu prin Tuzla parca pe un termometru 18 grade Celsius.., dar cu briza cu tot cred ca erau vreo 12. BAH! FRIG!!!!!!!!!!! FRIG AL NAIBII!!! Frig de'ala de 1 mai cand nu mai stii in cortul cui sa te bagi! :D Eu foarte sexi imbracat, in shlapi - slip - mayeul meu negru si aparatul foto. Maselele imi faceau ca toate cele! parul imi statea cum ii stau tzepii unui arici de mare, incercam sa fac poze dar cine sa'mi tina si mie aparatul fix... Era imposibil. Noroc cu inspiratia de a pleca de'acasa cu o patura groasa, asa ca am trantit'o pe plaja si ne'am invelit si inghesuit in ea! Si iese! El! Maretul Soare! Atat de incarcat si atat de luminat si atat de plin de viata! Frumos se inalta de'asupra apei, avand tot felul de forme, de la un soi de fluture la un nor de ciuperca atomica. Absolut superb si sublim acest Soare! Am vazut si rasaritul (m'as duce in Vama numai pentru asta!) asa ca hai la somn. Bah si un somn de'ala fain si linstit cu briza suflandu'mi printre degetele de la picioare aducandu'mi pe langa mirosu de alge si meduze moarte, miros specific in zona Limanu, si mirosul picioarelor mele care mi'a adus aminte ca trebuie sa ma trezesc pentru a aerisi camera. Glumesc, desigur! Nu erau meduze =)). Si dupa ce ne trezim intr'un stil foarte lenes si foarte "ridica'ma ca sa te ridic" ne'am dus pe plaja. Lume multa, copii si mai multi. N'am vazut niciodata atatia kindderi in Vama Veche. Parintii care erau cu 10 ani mai mari decat mine (si ma'ntrista lucrul asta), bunici care incercau prin tot felul de costume de baie sa stea cat mai adunati si sa nu se scurga pe plaja... si copii! Multi copii!! Ne bronzam pe spate, ne ardem pe fatza, cert e ca ne'am imbaiat si ne'am simtit bine, am ras si ne'am distrat.., ba de draperii din New York, ba de cine cu cine doarme si unde doarme.. Cireasa de pe tort de pana acum din Vama a fost o limuzina. Era o limuzina de'aia alba si lunga, de'o folosesc astia pe la nunti, botezuri si parastase, care mergea frumos spre cherhanaua din Vama. Cu limuzina frate! LIMUZINA! Cat despre masinile de lux de la aberatia aia de hotel de vis-a-vis de Corsaru n'are rost sa va mai zis. Aaahh..., era sa uit! :)) Ce'a mai misto faza pe care am auzit'o si sursa este foarte sigura, era un Porche Cayene roshu misto.., acolo la hotelul cu pricina. Partea amuzanta e ca posesorii masinii nu statau la hotel ci.... in cort! :)) Criza frate! Criza mare! Dupa ce ti'ai luat masina in leasing si dai acum la lei schimbati in euro de te ustura, nu'ti mai permiti un all inclusive (masina smechera + hotel) ci stai acum si mananci mustar pe paine. Asa ne trebuie! A fost placut. Iar atunci cand stai pe plaja, cu capul pe prosop/patura si asculti cum nisipul isi face loc sub urechea ta, asculti sunetul nisipului, ai un sentiment de parca insusi Mama noastra ne spune ceva, ne transmite un mesaj. Vocea ei o auzi numai daca iti pleci capul pana pe corpul ei. Plecarea n'a mai fost chiar atat de placuta pentru ca eu eram (si sunt si'acum) ars pe piept si abdomen, iar centura de la masina n'a mai fost trasa de data asta. Coada de la Murfatlar pana in Cernavoda.., am vazut si un traseu mai nou, dar care te scuteste de stresul de'a sta mai mult si'a merge mai putin... Din Murfatlar faci stanga si te indrepti spre Medgidia, si daca la un moment dat n'ai intrat pe un sector plin de gropi inseamna ca ai ratat experienta vietii tale :)). Ideea e ca trebuie sa intrii prin sudul orasului, si ajungi la sensul ala giratoriu de la Medgidia. Dupa ce'ai trecut si de ala, nu mergi pe drumul normal, in loc sa faci stanga (asa te duce drumu') mergi inainte si intri prin nordul orasului Cernavoda, iesind chiar la sensul giratoriu de la iesirea de la A2. Un dush rece ca gheata a fost insuficient pentru caldurile mele, dar am rezistat eroic in fata aberatiei de caldura din orasul acesta plin de gogomani care ne conduc!

Pace Lumina Iubire!

P.S.: maine e concert in crossroads! V'astept acolo! Am zis!

P.S2: mai multe poze gasiti pe contu' de facebook si sapt asta si pe www.leulphotograf.blogspot.com

Cronici postpascale

A trecut si sarbatoarea de Paste. Lumanarea pe care o luasem cu mine la Biserica inca arde la mine in camera, langa geam. Iar eu mi'am scos ghipsul de la mana. Muhaha! Sunt gata sa reincep munca, chitara, si in special critica la adresa celor din jur. Stateam acum cand luam masa, mic dejunul la ora 1230, ca perioada de dupa Paste este tot un fel de post, ca tre sa mananci numai drob, oua (oo :))), ciorba de miel, chestii de'astea, pentru ca te'ai stresat atat de mult in joia, vinerea si sambata mare, incat ai facut o groaza de mancare si'acum ce faci cu ea?!? Doar n'o arunci?! Prin urmare, treci si basculeaza! 

Vroiam sa va scriu despre probleme cotidiane, de exemplu ieri a fost un cutremur de 7.2 in Mexic aproape de granita cu California. Si iar vin si trag un semnal de alarma zicand ca planeta asta sufera si noi nu stim cum sa facem sa sufere si mai mult. Se zguduie si se macina, iar noi grabim parca voluntar inceputul sfarsitului. Alta stire care ocupa spatiu pe mediafax este exodul penelistilor catre pedelisti sau independenti, punandu'se accent pe "curvasaria" din politica. O alta stire dementiala mi se pare cea in care ANDPul spune ca situatia drumurilor din Romania nu este chiar asa de grava precum pare, chiar daca 80% din soselele patriei sunt precum Luna. Traim intr'o tara frumoasa condusa de niste tantalai. Imi pare atat de bine ca l'am injurat si ridiculizat pe mr. Berceanu fata'n fata, mi'a facut acea sambata mult mai frumoasa. 

Österreich

Ca si anu' trecut, am fost in Austria la ski. Nu ne'am mai dus in Kaprun ci mai in vest cu cca 200 km spre Innsbruck, in statiunea HinterTux. Am trecut si prin Germania pentru ca aveam mai multi km de autostrada dar si pentru a vedea valea Innului, care nu mi s'a parut cine stie ce. Avem o tara mult mai frumoasa si vai mult mai faine decat aceasta vestita vale. Cazarea dementiala, un apartament absolut demential. Am ramas toti cu gurile cascate cand am vazut in ce lux stam si pentru 1000 si ceva de euro pe apartament imparti la 6. Gasca aproape aceeasi ca si anu trecut, adik Geo, Bigu, Dan si Razva, lipsind Katy si Tzaca (el a preferat Kaprunul de anu trecut) si Brandusa, dar anul acesta s'a alaturat grupului fantastic si Alice. Privelistea de unde statea eu era superba, din dormitor nu vedeam decat munti munti si iar munti. Pe terasa daca ieseai vedea 180 de grade numai munti. Cum o fi frate sa stai acolo? Iarna la ski si vara cu bicicleta pe munte? La anul repetam isprava dar in alta parte! Ceea ce va doresc si voua! Restu de poze gasiti pe blogul meu foto si pe facebook.

Ziua 1
Prima zi. Infinit de lunga. Am plecat la 0615 de la benzinaria de la Miorita spre Ploiesti ca s’o las pe Oana si ca sa ocolesc gropiile de pe valea Oltului, gropi care cik nu mai exista. Oricum, drumul a fost misto, liber, sosea buna, care te cheama sa calci pedala. Am stat la o coada tare tampita in Sebes, ca se lucra la trecerea peste calea ferata, dar n’am inteles exact de ce se lucreaza ziua… Ajungem dupa lupte seculare in Nadlac, intram la unguri, schimb locu’ cu Bigu, care probabil se plictisese in spate cu somn/joc pe consola/somn si tot asa. Asa ca l’am lasat pe el sa conduca cca 100 km, timp in care eu am dormit enorm de bine si cu un mare chef de condos. Seara am ajuns la Hotel Paprika (foarte misto!) si ne’am intalnit si cu restu printer care si Tzaca, care n’a vrut sa vina cu noi, el alegand Kaprunul si anul acesta. Un somn foarte bun urmeaza dupa o zi lunga.

Ziua 2

Asa cum preconizasem, m’am trezit cu un foarte mare chef dupa un somn extreme de odihnitor. Am zburat, efectiv spre Tux, trecand foarte repede pe lg Viena, Salzburg, intrand in Germania pe centura de NV a Salzburgului. Aici la un moment dat am vazut coada pe autostrada, pentru ca se uneau doua mari autostrazi. Dupa cateva ore de la plecarea din Paprika, am ajuns si in Tux. Multumit de masinuta, mancandu’mi 101 litri in 1645 km de la Miorita pana aici. Ne’am ratacit un pic, ne’am incurcat pan ace ne’am dat seama unde trebuia s’ajungem, dar a fost ok. Socul si mai mare a fost knd am vazut cum arata apartamentul. G E N I A L. Parca nici nu’ti mai vine sa iesi sa skiezi. Apartamentul si privelistea face toti banii. Urmeaza 8 ore de somn si maine 6 ore de ski.

Ziua 3

Prima zi de ski pe ghetar. Inceput absolute tampit, cu plimbari pana aici si pana dincolo, ba pt clapari, ba pentru periuta de dinti, ba pentru echipament de ski, ba pentru ochelari si masca.., tot felul de chestii care nu se mai terminau si Soarele incepea sa urce din ce in ce mai sus. Ajungem si noi intr’un final pe partie, iar eu am bunavointa la primul telescaun sa’mi rup betele! Imi venea sa sparg ceva, prin urmare am strambat batul de tot. Rupt fiind nu mai aveam ce face cu el asa ca m’am specializat in coborari freestyle, in care mangaiam in curbe cu podul palmei zapada pentru a’mi pastra echilibru. A fost tare ciudat mai ales dupa ce s’a terminat distractia, eu avand o usoara febra musculara pe tricepsi. Dan imi imprumuta betele lui (betele lui Leki) astfel incat sa skiez si eu intr’un mod mai normal. Alice  incearca sa skieze si ea, reuseste, dar cu o frica si cu cat mai putin stres pentru muschi. Bigu si cu Geo ma duc spre niste partii DEMENTIALE!!! La doua teleskiuri paralele, in dreapta muntelui (partia 11), era absolut magnific. Partie rosie spre neagra (?mov?) cu o zapada perfecta! O zapada in care poti sa skiezi asa cum vrei tu, fara hopuri sau denivelari agresive. Simteam fiecare centimetru de zapada agatat de canturile skiurilor. Maine cred ca tot acolo o sa merg si numai acolo o sa cobor. Spre final, cand trebuia sa ajungem la gondola, intram pe o partie neagra as zice eu, foarte abrupta, in care zapada era inghetata. Am luat cea ma misto cazatura din ultimii ani, in care am alunecat cativa metri buni pe burta incercand sa ma opresc. Era atat de abrupta panta incat mi’a luat foarte mult timp sa pot sa’mi pun iar skiurile in picioare. Un somn bun de 3 ore dupa ce am ajuns acasa si’am despachetat, apoi ceva mancare, 2 pahare de vin si doua jocuri misto de strategie. Are Bigu niste jocuri de masa absolute geniale.

Ziua 4
O zi plina de evenimente. Plec de dimineata cu Geo sa’mi iau bete si el sa’si stranga legaturile de la skiuri pentru bocancii cei noi, acelasi drum spre Mayrhofen, acelasi Hervis. Si dupa cele facute in orasel, plecam spre Hinter. Soare, putin vant, mult alb, cer senin, norii erau cu cca 1000 de metri mai jos. Vreme geniala iar eu si cu Geo eram pusi pe fapte mari. Ne ducem direct spre partiile din dreapta, care erau ca de obicei aproape goale. Coboram de cateva ori, ne ducem sa admiram privelistea de pe creasta, ne intalnim si cu restu. Si incepe distractia. Descoperim noi un mic damb de pe care poti sari cativa metri buni, asa ca ne aratam unul in fata celuilalt maiestria. Sar si eu de cateva ori incercand de fiecare data sa sar mai mult. La o saritura, mergeam paralel cu un tip (nemtalau), sarim amandoi, si pac! S’o’ntamplat neprevazutul. Baitul aterizeaza pe canturile stangi si se indrepta virtiginos spre mine. Izbitura a fost in plin, neputand fi evitata la viteza aia si distanta ramasa dintre noi. Imi sar skiurile, imi sar betele, imi sar ochelarii care imi taie fatza, ma opresc in cur si incerc sa ma dezmeticesc. Un pic ametit, dar ok. Scuip sange din gura, noroc ca nu e de la dinte. Vin si baietii langa mine si ma intreaba dak ma doare ceva in timp ce eu incercam sa’mi dau seama dak am toate articulatiile la locul lor. Eram ok, inafara de fata. Adik vedeti si voi cum arat/am. Mai skiez pana la sfarsitul zilei, imi pun masca pe fata ca sa nu ma taie vantul, dar imi vad de skiat mai departe. Seara ma duc la spital in Schwaz pentru un control. Trebuia facuta o tomografie ca sa nu fie ceva pe creier si niste radiografii la coloana, cap si mana. Totul ok. Asta e, raman cu o juma de fata umflata. Two Faces sau Terminator mi se spune acum :)) Faza tara: plec cu capu belit si ma'notrc cu mana'n ghips. De ce? Pentru ca aveam o usoara luxatie la pumnul stang si ei au hotarat ca e mai ok daca ma bandajeaza.

Ziua 5
Singur in casa. Doctorul din Schwaz mi’a zis sa stau pe bara 2 zile, sa mi se incrusteze ranile de pe fata. Radeam in oglinda din baie ca sunt ca un leu dupa lupta. Trebuia eu sa’mi marches teritoriul si pe HinterTux. M’am odihnit si relaxat. Am spalat vasele, am facut ceva curat prin sufragerie, am facut o baie de’aia lunga de 2 ore, m’am jucat pe PSPlayerul lu’ Bigu’, am mai vb la telefon, m’am uitat la filme pe canalele astora de’aici.. M’am relaxat. Au venit si baietii de pe partie si mi’au zis cat de aglomerat a fost totul, Bigu si’a luat bete noi, si au inceput mistourile: ba ca betele nu sunt Leki, ba ca eu si cu Geo sunam goarna de dimineata, ba ca unii sunt mai trantori si altii inca sunt mai vioi, ba ca eu fierb ca nu m’am dus pe partie dar maine o sa rup (la figurat sper) zapada.. chestii de-astea. Am ras copios in seara asta, din cauza cartofilor prajiti si a carnaciorilor de bere. Mda, meniul serii a fost cartofi prajiti (congelati) si carnaciori de bere cu bere. Buna bere au astia, nu te imbata si nici nu te baloneaza. Cartofii nu s’au facut, carnatii erau pentru unii mult prea picanti, doar berea ramanea fidela. Poze la cerul mult prea instelat si un nou boardgame “Porto Rico” adus de Bigu’. Macar la jocul asta sa castige si Geo. O zi frumoasa intr’un final, din toate punctele de vedere.

Ziua 6
Ce zi plina! Foarte mult chef de ski am avut azi si m’am folosit de asta. Nu ne’am trezit la 0800 asa cum stabilisem cu Geo, dar la 0930 eram deja plecati spre ghetar. Uimitor, n’am crezut ca vad coada in statiunea asta. A trebuit sa tragem pe dreapta pentru ca parcarea din statiune era plina. Ne’au pus la dispozitie autobus pana la statiune, de’acolo la gondola. Doamne ce vreme! Soare, cer senin, dar vant. Iar eu, ca bou, mi’am uitat manusile si masca in camera. Noroc cu intarziatii care mi’au adus toate cele de trebuinta. Am facut si poze de pe Panorama, am skiat destul de mult pentru o zi aglomerata, ceea ce inseamna ca se misca treaba destul de bine la baietii astia austrieci. Am fost sa mancam la Geoffnet, o cabana pe un versant, unde au o mancare dementiala. Cu 10E iei salata, schnitzel, ou, bere la 0.5 foarte buna, cartofi. Genial! Si si mai frumos a fost faptul ca nu am cazut :D.

Ziua 7
Am fost pusi pe fapte mari azi. Am avut in plan 15 km de skiat. Baietii astia de la turismul austriac au propus un skiroute care pleca de la doua statiuni mai jos de unde suntem noi si merge peste munti pana la ghetar. Super tare frate! Adica niste peisaje absolute geniale. N’am mai mers si pe ghetar pentru ca la un moment dat am ratat un teleski si am luat un telescaun, ceea ce ne’a deviat de la traseu aproximativ 15 minute. Cu coborat si urcat si iar coborat si stat unii dupa altii, ne’am hotarat sa nu mai urcam ghetarul. Oricum, acolo sus era vreme urata, nori cenusii si densi iar la noi era soare, cald, ceva vant prin varfuri (intre 2300 – 2500) si peisaje, revenind, superbe. Zapada apoasa din pacate, la 2300 fiind 5 grade Celsius cu plus, ceea ce facea din zapda o chestie alba dar grea. Dar s’a skiat, s’a skiat inca mult si bine. Am urcat si intr’o telecabina imensa care uimitor, mergea destul de repede, mai repede chiar decat o gondola. La un moment dat am coborat de pe un munte ca sa urcam pe altul, iar drumul a fost superb, mergand printre brazi pe un drum serpuit, trecand peste o sosea de cateva ori, sau pe langa casele oamenilor. Ce sa mai, super tare frate! Seara am invatat un nou joc de carti, Rentz (scriu bine?), un joc frumos dar lung. Maine pleaca Bigu’. Mda, si’acum am aflat ca mi s’au built castile de la player. Aaa, si fata mea incepe sa capete forme mai omenesti si mai agreabile.

Ziua 8
“Ploaia care va cadea, pacatele toate mi le va spala”. A ploat azi toata ziua in oras, iar dimineata ghetarul era ascuns in niste nori urati si neprietenosi. L’am dus pe Big la tren in Mayrhofen dupa ce m’am trezit. Pentru prima data de cand sunt aici m’am trezit dupa 9, mi’am luat teapa cu soarele care nu vroia sa’mi incalzeasca patura. Si m’am trezit asa de speriat, gandindu’ma ca astia au plecat la ski fara noi. Dar nu, toata lumea o ardea asa de chill in bucatarie si aveam toti niste fete de’alea triste, si nu pentru ca pleca Bigu, ci pentru ca pur si simplu vremea era absolut infecta. Cu toate astea, am zis sa mergem pe ghetar, poate nu o fi dracu chiar asa de negru precum pare. Da’ de unde.. Cobora multa lume de pe ghetar, Dan imi ceruse lentila alba pentru ceata, sa n’o uit acasa, deci era clar o vreme absolute infecta. Ajungem sus si se confirma un vant napraznic, mazarica din belsug si doar 4 partii deschise din foarte multe. Eu cu Alice am coborat de 2 ori, ceilalti avand un avans de 1 partie. Nu merita ziua pe partie, asa ca ne’am intors acasa destul de repede pentru mancare si ceva plimbare prin Mayrhofen. Dom’ne, ce sa zic, frumosi oameni, frumosi foc. Bine imbracati, fain mirositori, frumosi din cap pana in(tre) picioare. M’am asezat cu Alice  la o terasa de’asta la strada si’am cerut ceea ce credeam a fi ceva de baut, chocoduett, dar defapt a fost o bunatate de desert. Ne intoarcem la casuta noastra, bem o bere si primim o veste naprasnica: afara ninge de rupe cu fulgi foarte mari. Faceam mistouri intre noi care sa dea zapada de dimineata, cum coboram, daca facem cristiane sau plug sau direct linie dreapta prin casele oamenilor pana in oras. Pranz si cina? Carnaciori de bere, defapt o loterie de carnaciori, pentru ca unii erau picanti si unii nu, deci loterie. Si era amuzant, ca’I vedeai cum se inrosesc de la gat in sus. Sublim! Si cam asta a fost excursia noastra de ski in Austria/HinterTux, ceea ce va doresc si voua! Maine m’asteapta 9-10 ore de condus.

Ziua 9
Ma gandeam ca am de condus 9 ore pana in Mako, in granita cu Romania. Aceste 9 ore au curs lejer cu multe rasete si cu multe bancuri in masina la mine, doar eu cu Alice, si vorbind cu ceilalti prin statie. O groaza de mistouri si o groaza de faze amuzante! Am descoperit undeva dupa Salzburg ca nu'mi merge farul stang si ma gandeam ca trebuie sa trag tare sa merg cat mai mult pe lumina, ultimii 50 km conducand sub un oarecare stres din cauza asta. Fenomenalul platou cu mancare din Mako, reintalnirea cu Tzaca si bancurile si mistourile erau la noi in camera. Mult, mult dar foarte mult am ras in seara aia! Parca mai mult ca niciodata. Vorba lu' Dan, am rulat fin de tot anu' asta! La anu mergem in alta parte, alti munti, alta distractie, aceeasi oameni! Ceea ce va doresc si voua!

Ziua 10
Pierdem din start 2 ore, o data trecerea in Romania, si a doua ora faptul ca am trecut la ora de vara. Intram in tara la 1130. Vremea se arata ok. Dar de unde, ca dupa Deva a inceput o ploaie de'aia tampita. Si TIRuri frate! Zeci de TIRuri. Am depasit lejer in tara 50 de autocamioane de'astea. Mult prea multe pe josele asa ingustedupa opt ore si jumatate intru in Bucuresti, mort de oboseala, cu o durere de fese nasoala rau de tot, si cu imaginea patului meu de'acasa in fata ochilor. O excursie si un concediu demential si mai vreau! Un drum la intoarcere absolut tampit, ceea ce nu mai vreau! Si nici voua nu va doresc sa aveti parte!