Se afișează postările cu eticheta reflectari. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta reflectari. Afișați toate postările

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Inceputuri

Din ciclul "Pentru fratele si sora mea"

"Din stindardul lor s'a scris istorie din Persia si pana in Bretania"

Dragii mei, sa afirmam faptul ca omeniria a inceput acum 5000 de ani este o prostie si o aberatie. Cercetatorii si arheologii au descoperit si mai descopera tot felul de artefacte, totemuri, scriei sau asezari care depasesc mereu gandirea noastra finita si stabila. Am sa ma leg in aceasta serie de lumea veche a noastra, am sa ma leg de datiniile si religia straveche, in special de daci.

Cu mult inaintea dacilor si a tracilor se presupune existenta neamului agathirsilor. Pentru cei ce nu stiu, Shambala reprezinta tinutul intunecat iar Agartha tinutul luminii. Mai adaugam si Atlantida si Lemuria ca tinuturi sau state sau orase imense. Ceea ce uneste aceste 4 tinuturi este teoria comform carei niste omuleti verzi, ANUNNAKI au aterizat pe'aici pe la noi si au reusit prin diverse schimbari genetice sa produca omul, sau mai corect spus acest animal biped. Baietii astia verzi au venit din constelatia Dragonului. Intamplatori sau nu, inainte ca Ursa Mica sa aiba Steaua Polara care sa identifice nordul, aceasta stea era in coada constelatiei Dragonului (in unele harti, constelatia Dracului). Teoria conform carui acesti ET din constelatia Dragonului tine un pic de fantastic, dar trebuie prezentata. Ea spune ca ET s'a stabilit pe la noi prin Europa cu sediul central intre Piatra Craiului si tinutul Luanei (carpatii de curbura). Tot ei au inclinat axa Terrei si au format apele si pamanturile iar muntii si fluviile sunt si ele artificiale. Fluviul Dunare, rau sfant dupa cum vom vedea, este unul artificial, la fel si Carpatii. Vazute din satelit, aceste formatiuni se aseamana foarte mult cu un dragon, Muntii Carpati fiind copia fidela a constelatiei dragonului. De teoria agathirsa se leaga si un probabil razboi nuclear din care au disparut Atlantida si Lemuria. Dar de teoria agathirsa se leaga simplitatea religiei si formei in care oamenii din acea perioada isi duceau viata de zi cu zi. Ei nu aveau multe legi, cele mai multe fiind transmise prin viu grai dar mai ales prin cantari. Despre agathirsi prima documentare o avem atunci cand tatal lui Alexandru cel Mare a ajuns aproape de noi, si si'a luat'o cel mai original in freza; agathirsii au populat dupa marele potop biblic Lumea, cel putin asa sustin teoriile. Astfel se face ca romanii vorbeau latina si de aceea vorbim si noi pentru ca defapt si de drept, noi i'am invatat pe romani latina (istoria este scrisa de cei ce inving). Dar partea care pe mine m'a fascinat cel mai mult la agathirsi este faptul ca regii lor cresteau si studiau albinele (nu OILE) pentru a stii cum sa'si conduca poporul.

- va urma -

Pace Lumina si Iubire

miercuri, 12 octombrie 2011

In istorie

Din ciclul "Pentru fratele si sora mea"

Cu ingaduinta voastra mi'as dori sa incep o serie de postari dedicata culturii dacice, postari care vin sa reintraduca intr'o forma foarte mica sentimentul de maretie. Spun maretie pentru ca fiecare popor si fiecare stat are ceva care ii prea mareste, exceptie noi, romanii. Ceea ce scriu eu aici vine dupa carti citite cu ar fi Nicolae Densusianu - Dacia preistorica, Bucura Dumbrava - Cartea muntilor, Mircea Eliade - Cosmologie si alchimie babiloniana, Mircea Eliade De la Zalmoxis la Genghis-Han, Vasile Lovinescu - Al patrulea hagialac, Vasile Lovinescu - Creanga si Creanga de aur, Vasile Lovinescu - Dacia hiperboreeana, studii si cercetari la fata locului, dar si alte scrieri din tot felul de biblioteci, scrieri de care voi aminti si pe care voi le puteti cerceta in sfera on-lineului.

Istoria este scrisa doar de cei care inving, Asta o stim cu totii, sau asta ar trebui sa stim cu totii. Incepand cu anul 1802 istoria pe care noi o stim, gratie pasoptistilor revolutionari se schimba si capata o alta directie decat cea adevarata. Ceea ce urmeaza sa scriu s'ar putea sa va uimeasca, s'ar putea sa va faca sa radeti si sa luati in murdarie ceea ce aflati, dintr'o lipsa totala de cunoastere si inchidere intr'o lume negustoreasca si materiala. Ceea ce o sa scriu in postarile urmatoare sunt doar teorii. Pe unele le imbratisez, pe altele doar le tin pe'aproape, altele sunt absurde chiar si pentru mine (exagerate), pe altele doar le amintesc pentru a fi notate. Voi pleca de la inceputurile pamantene pana in era noastra, vorbin un pic despre agathirsi/atlanti/lemurieni/pelasgi, traci/geti/daci, protoromani/romani. Am sa incerc pe cat posibil sa fiu cat se poate de cronilogic si fluent si de lamuritor. Doamne ajuta!

Pace Lumina si Iubire

marți, 11 octombrie 2011

Biserica decazuta

Am revenit. Si de data asta pentru o perioada mai lunga de timp pentru ca am de gand sa incep un nou serial, sub egida "Pentru fratele si sora mea". Si am sa incep nu prin a va povesti pe unde am mai fost si ce'am mai vazut, desi in postarile ce urmeaza o sa ma leg si de treaba asta, ci am sa ma leg de ceea ce am vazut si auzit astazi la stirile de seara ca Iasiul a devenit pentru cateva zile capitala ortodoxismului mondial. Moastele sfintei Paraschieva sunt scoase la lumina. Urmarea? Oamenii imbrancindu'se si certandu'se, aproape omorandu'se pentru lucrurile sfinte. Dar ceea ce m'a facut sa rad si sa fiu mai trist. Biserica avea grija sa puna diverse cutii ale milei la o coada de peste 2 km, iar cei ce vroiai ca rugaciunile sa ajunga mai repede mai "sus" trebuiau sa "doneze" ceva. Stirea o gasiti pe PROTV. Asta si aberatia si inutila constructie a Catedralei Mantuirii Neamului. De parca atunci cand intri in ea, te mantuiesti de toate pacatele! Un complex inutil, intr'o zona a orasului care are un simbol megalitic, o cladire mult prea mare pentru postura umila si simpla propovaduita de Iisus. Dar despre toate astea si despre mult mai interesante alte lucruri, am sa revin de maine, cu o serie de postari intrand intr'o lume ceva mai veche si mai simpla, plina de simboluri si de lucruri mai sfinte.

M'am intors!

Pace Lumina Iubire!

vineri, 19 august 2011

Biserica daramata

Dupa ce se vor mai linisti putin apele pe la mine prin cap, voi incepe o serie de postari legat de daci. Intamplator sau nu, am fost rugat de niste oameni sa tin o mica prelegere despre daci in cadrul unui eveniment. Prin urmare mi'am scos de la naftalnia sfintele mele carti si am inceput sa le recitesc pentru a'mi improspata memoria.

Ceea ce vroiam sa scriu in acest postblog o sa fie intr'o stransa legatura cu serialul ce urmeaza sa vina. Am vrut in mod deosebit sa ajung la parintele Arsenie Boca si sa aprind doua lumanari. Una pentru cel care a fost un OM si alta pentru cel ce reprezinta OMul. Au trecut mai bine de 6 luni de la evenimentul peste care trebuie sa recunosc ca n'am reusit sa trec, de care n'am reusit sa ma eliberez. Parintele Arsenie Boca este inmormantat la loc de cinste la manastirea unde a slujit si a propovaduit iubirea vesnica, manastirea Prislop. O manastire de maici, o manastire simpla si frumoasa, o manastire care are un naos si pronaos extrem de umil. O manastire care te uimeste prin simplitatea ei dar si prin ceea ce se gaseste in ea: nimic. Daca esti obisnuit sa gasesti picturi prin biserici, ei bine aceasta nu are. Si intr'un fel este mai bine, pentru ca acolo te poti oglindi numai tu, persoana ta, floarea ta si divinitatea la care iti versi amarul. Manastirea este inconjurata de copaci, de o padure imensa, deasa, de o padure care nu'ti poate oferi decat aer curat si sa o viata superba. Pe crucile din cimitirul manastirii n'am putut sa nu observ ca media de varsta era de 80 de ani. Si cu toate astea Biserica s'a denaturat. Chiar daca ea intr'o forma sau alta este intr'o osmoza cu natura, Biserica s'a denaturat. Nu vorbesc in caz particular aici, ci in general. Dar revenid la manastirea Prislop, atat de multe interdictii cate am vazut aici n'am vazut si nu am simtit (ceea ce este si mai grav) la nici un asezamant monahal. Cuvantul de baza acolo era NU. "NU CALCATI IARBA" "NU INTRATI" "NU FOTOGRAFIATI"... NU nimic. Intrebandu'i pe cei cu care am fost, am primit un raspuns cat se poate de monden: "domn'e, tre sa fie ordine si disciplina!". Ei bine, lucrurile nu stau chiar asa. Biserica este un loc unde te duci sa te reculegi, unde te duci sa te rogi si unde te duci sa te simti bine si sa ai o discutie cu tine. Biserica nu face altceva decat sa iti provoace alchimia. Teoretic, ca practic stam tare prost. Biserica este casa Domnului, iar OMul este Templul lui! Invatati asta!

Pace Lumina si Iubire va doresc tuturor!

luni, 15 august 2011

RoTrip

Am organizat cel mai mare traseu facut de mine vreodata. Bucuresti - Transalpina - Hateg - Valiug - Orsova -Tg Jiu - Brezoi - Bucuresti. Sunt 2000 de kilometri pe care i'am condus fara nici un fel de oboseala. Oboseala se instala brusc, seara. Ma trezeam cu 2 pahare de vin, apt pentru inca 1-2 ore de ras si voie buna. Ca un facut parca, de fiecare data cand plec in concediu am foarte putine ore de somn, pentru ca las bagaju pe ultimii 10 metri :)) si nu apuc sa dorm decat 4-5 ore. Am reusit sa vad ce foarte multi doar au visat, sau asa cum Andreea zicea, "am reusit sa vad ceea ce vedeam doar pe harta si poze".

1. In prima zi aveam ca destinatie Simeria. Am vazut manastirea Govora, care m'a lasat rece. Nu scria nici un fel de istoric, nimic. Te duci, vezi, si pleci de'acolo la fel de pacatos. Apoi intram in tinutul Horezului. Manastirea Horez este o ctitorie a lui Brancoveanu, in stilul specific. Albul ala de pe biserica si florile alea roshii care inconjurau zidurile ei dadeau o culoare frumoasa, mai ales ca cerul era nehotarat. Vedem apoi un avanpost al Hurezilor, manastirea Polovraci. Pestera din satul Polovraci, pestera cu o adevarata istorie, in care salajuiesc nu stiu cate mii de animale zburatoare (batmani), te lasa sa vezi ceea ce au facut primii oameni din zonele astea. Pestera Muierilor care este mult mai renumita are si ea farmecul ei, prin camerele ei foarte mari si foarte frumoase. A urmat apoi cel mai frumos drum pe care eu am mers vreodata, iar cei de la Top Gear ar trebui sa vina din nou sa incerce soseaua Transalpina. Ceea ce va doresc si voua, pentru ca este absolut dementiala! Se pleaca din Novaci spre Ranca, se ajunge in Obarsia Lotrului apoi se merge mai departe spre Sebes. Drumul este in proportie de 90% asfaltat. Merita sa mergeti si merita sa va bucurati de ceea ce va ofera tara asta!
2. Cetatea Devei care este o ruina si care nu ofera altceva decat o panorama a Devei ar putea fi mai bine ingrijita si de ce nu, refacuta. Castelul Huniazilor iti ofera placera de a te simti cu adevarat in perioada secolului 15, un castel destul de bine ingrijit. Poti gasi acolo simboluri care iti aduc aminte de vremea stihiilor si a dragonilor, poti gasi legende, dar ce este cel mai frumos este ca poti sa te transpui in epoca armurilor groase. Au urmat apoi cetatile stramosilor daci, cu predilectie Sarmisegetusa Regia si Ulpia Traiana; dezolant, si'o sa revina in urmatorul post cu asta. Biserica din Santamaria Orlea, cea din Densus, cea din Sanpetru si din Strei te pot minuna cu simplitatea lor si cu modestia lor, dar mai ales cu istoricul lor. Nu puteam rata Muntele Retezat, munte caruia i'am promis ca ma voi intoarce.
3. Noaptea la Valiug, cu o camera langa un rau si geamul deschis la camera nu face decat sa'ti odihneasca trupul. Apoi valea Nerei, si defileul Dunarii. Un traseu frumos.
4. Plimbarea cu salupa pe Dunare a facut ca aceasta excursie sa fie absolut dementiala. Valea Cernei ne'a trezit din molcomul Dunarii si ne'a incantat ochii prin relieful accidentat si impadurit. Apropo de padure, eu atata verde nu am vazut niciodata. Dealuri si munti intregi acoperiti de padure! Aer curat si voie buna! Manastirea Tismana, unde Tudor Vladimirescu a facut o tabara, casuta lui Brancusi si Coloana, Poarta sarutului si Masa tacerii.
5. Defileul Jiului pana la Petrosani apoi dreapta spre Valea Oltului, traversand drumul din prima zi.

Un traseu lung, dar un traseu care ne'a energizat, un traseu care ne'a descoperit, un traseu care ne'a linistit, un traseu care ne'a facut sa ne unim si sa ne descoperim, sa marturisim si sa ne faca se ne iubim mai mult decat era deja stiut. Ceea ce va doresc si voua tuturor!

Pace Lumina si Iubire

marți, 2 august 2011

Generatii de WC

Sunt dezamagit de cei ce ma inconjoara. Sunt dezamagit de voi toti! Si partea si mai trista este ca nu sunteti voi de vina, nu in totalitate cel putin. Ma uit cu stupoare si ascult scarbit ceea ce va debiteaza mintea. Oameni in toata firea care ar trebui sa fie persoane responsabile stau in umbra parintilor si nu stiu sa iasa din ea. Ce este si mai trist este ca de cele mai multe ori NU vreti sa iesiti din ea. Parintii vostri gresesc pentru ca va lasa sa stati acolo, inchisi in casa si in spatiul numai de ei controlat. Va lasa sa zaceti in prostia voastra, nu va indeamna sa zburati, "ca sa nu dea de greutatile vietii". Aceasta replica tampita de'a dreptul este foarte des folosita in cele mai multe familii. Ei ar dori ca odraselele lor in care au investit zeci de mii de lei pentru studii romanesti sau straineze sa fie angajate pe salarii care sa amortizeze investitia facuta in cat mai putini ani. Dar nu intreaba niciodata "TU ce vrei sa te faci cand o sa ajungi om mare?" Si uite asa parintii ajung sa aiba parte numai de lucruri interesante, cum ar fi faptul ca odrasla este total paralela cu viata si cu licenta luata. Dar nici odraselele nu sunt mai prejos. Ati putea foarte bine sa spuneti ca nu va simtiti bine facand masterul sau facultatea respectiva, ca va vedeti facand altceva, ca vreti sa faceti altceva si ca puteti trai frumos din aia pentru ca in aia veti fi unul dintre cei mai buni! Dar nu..... Voua va place sa mai sugeti un pic de la sanul mamei, sa mai stati un pic agatati de fusta ei. Nu stiti ce vreti si nu stiti ce sa faceti cu viata voastra; si nu ma refer numai la domeniul profi ci si la cel sentimental. Aveti in cap fete educate, care sa va spele chilotii de cacat si sa va faca de mancare cand ajungeti acasa sau baieti cu pectorali bine definiti si cur ferm care sa va plimbe din restaurant in restaurant si sa va zica in fiecare seara ca va iubeste cu un fir de trandafir intre dinti. Ei bine tzeapa! Daca nu cauti, daca nu vezi si nu asculti, daca nu simti, nu vei ajunge niciodata sa cunosti perechea de langa tine. Am cunoscut multe pustoaice, mult prea multe fete, dar extrem de putine femei. Si ma refer aici la o plaja de la 17 la 40+ de ani.

Si stiti ce este cel mai frustrant? Faptul ca va mintiti! Va mintiti cu nerusinare si la un moment dat ramaneti cantonati in minciuna voastra, fara sa mai stiti care e realitate si care e minciuna. Ramaneti acolo intr'o prostie imensa, de nedescris si nu mai stiti cum sa o faceti mai frumoasa pentru voi, pentru lumea voastra de interior. Asa cum John spunea - "eu am alte criterii" - intr'o discutie in care fiecare vorbea despre cel durea, asa sunteti si voi. Fiecare aveti alte criterii, criterii care sunt total paralele cu lumea inconjuratoare si care nu fac altceva decat sa va inchida pentru o perioada de timp intr'o lume a voastra. Iar atunci cand va fi sa va treziti cu adevarat si sa va loviti de ceea ce inseamna viata si cum se mananca ea, o sa simtiti cum a trecut TGVul peste voi si nu stiti ce'a fost aia. Si'o sa fugiti iar la fusta mamei iar ea ca o femeie responsabila ce nu s'a aflat pana atunci o sa zica: "pai pentru ce'ai facut 17 ani de scoala?". Si'o sa ramaneti asa cateva secunde in stand-by iar dupa ce'o sa va treziti o sa va apuce o durere de cap care o sa se transmita prin tot corpul.

Doare adevarul? Va simtiti? Eu da! Haideti sa ne trezim un pic la realitate si sa vedem cum stau lucrurile de fapt!


Pace Lumina si Iubire va doresc la toti!

p.s.: sa vedeti ce e in urma noastra...., acolo e dezastru total.

joi, 21 iulie 2011

Dialogul, o arta

Este foarte greu sa exprimi in cuvinte ceea ce simti si ceea ce gandesti. Este o adevarata arta in a te face inteles si mai ales in a asculta pe altii. Unii urmeaza chiar studii superioare uneori chiar si postuniversitare pentru asta.

De exemplu am o prietena A. (care o sa se simta) care a facut o facultate in care trebuie sa stii sa vorbesti sau mai exact trebuie sa stii sa te exprimi. Ea are un deficit intr'ale vorbirii: sta cu gura inchisa cand vorbeste ceea ce te face pe tine, ascultatorul, sa o intrebi "poftim?" Deseori m'am intrebat daca nu cumva o face tocmai pentru a observa daca lumea este atenta la ea si daca o baga in seama si nu vorbeste singura. Avand acest dificit sau complex si'a creat o lume a ei, in care in care daca da o replica cu degetul muificator in fata e cool, sau sa fumeze iarba iar e cool. Dialogul pentru ea exista, dar sub forma retorica si de monolog.
Un alt exemplu este tot despre o ea, de data asta o cheama M. A reusit in aceste cateva zile sa nasca un adevarat taifun pe FB la o poza care nu'mi apartine. In incercarile ei repetate de a se imprietenii cu tot felul de oameni pe care personal nu'i cunoaste (traiasca retelele de socializare) si'a creat o lume a ei. In lumea ei toti oameni sunt frumosi si toti oameni iubesc si toti oamenii o plac. Ei bine nu e chiar asa. Daca ar vorbi si si'ar manifesta prin cuvinte rostite, prin argumente si contraargumente plauzibile si palpabile, probabile si mentale, lumea n'ar mai crede ca este "intr'o doaga". Taifunul mai sus amintit s'a iscat dupa ce cineva i'ar fi spus treaba asta si aceasta M. a interpretat'o ca fiind o expresie de la mine citire. Iar pentru ca nu au vorbit si nu s'au lamurit lucruile, ea crede in continuare ca poza este a mea, ca albumul este al meu, ca eu am sters discutiile si ca eu i'am zis ca este "intr'o doaga". Prin urmare, dialogul este dificitar si in acest caz.
Un alt exemplu este despre un el. Il cheama I. si are destui ani incat sa te astepti numai la lucruri mature venind dinspre el. Culmea este ca e mai rau decat un copil. Tot asa, pentru ca in viziunea lui boema cuvinte au o mie si una de variante, se lasa cu tot felul de reactii din aria "eu imi iau jucariile si plec acasa".

Dialogul, aceasta forma mai mult decat interesanta de a comunica si care ne departajeaza de alte mamnifere, se pare ca sunt prea multe cuvinte pentru unii ca sa priceapa niste mesaje simple si scurte ca mai apoi sa reactioneze in consecinta de cauza. Unii au limba doar pentru a articula cuvinte simple, altii au gat doar pentru a turna CH3COOH, altii au maxilar pentru a si'l tine inchis atunci cand vor sa comunice. Fiecare vede dialogul in felul lui, un fel aparte care de multe ori lasa de dorit si se lasa cu decizii radicale in privinta celor care nu reusesc sa se foloseasca de aceasta arta.

Pace Lumina si Iubire va doresc la toti!

luni, 18 iulie 2011

Vino sa visam sub apa!

Prima Vama din anul asta. PRIMA! Din mai ma tot chinui sa ajung! Simt nevoia de autostrada din ce in ce mai mult, sau macar ridicarea limitei de viteza la 70 km/h prin sate. Vama este aceeasi si parca e schimbata. Defapt clar e schimbata. Mi'aduc aminte ca hotelul ala dubios din spatele Expiratului era foarte departe. Acum sunt constructii noi in jurul lui si chiar mai in sud. Ceea ce inseamna ca Vama s'a marit si a devenit ceva mai comercial. Preturile? Oh Doamne..., nu vreau sa'mi aduc aminte. Raportul calitate/pret lasa de dorit. Dar Vama nu inseamna toate astea, Vama inseamna prieteni, amici, flirtul ascuns printre oameni, Vama inseamna focalizarea Lunii in incercarea de a avea un punct fix in spatiu, Vama inseamna scoici prin nisip, Vama inseamna sa traiesti frumos. Alice, Alex, Ioana, Alexandra si nu in ultimul rand Simelia, toti au trait Vama, iar 3 dintre ei au primit botezul Vamii. Concluzia generala a ceea ce s'a'ntamplat este ca Vama este ok, un loc placut si un loc unde poti sa vezi si sa cunosti destul de multe lucruri si multe chestii. Nu prea am facut poze. Am fotografiat rasaritul Lunii, sunt curios cum o sa se vada, pentru ca a fost o luna mare si roshie si plina si patrata si de toate. Ceea ce am vazut nou prin Vama au fost hoteluri si crashme noi. Fitzoshii si fitzoasele sunt tot alea, sunt tot acolo, sunt tot dubioase.

Pentru cei ce blameaza Vama, Vama este in suflet. Spiritul tau de vamaiot este in mintea ta!

Pace Lumina si Iubire!

miercuri, 8 iunie 2011

Pamantul

"Ce parere ai despre mersul descult, pe pamantul unde m'am nascut?" m'a intrebat el?

Omul este o punte de legatura intre Cer si Pamant, i'am raspuns eu. Ce poate fi mai bun si mai frumos decat sa simti fiecare pietricica si fiecare fir de iarba sub talpa ta? Pentru asta este Pamantul, pentru a fi mangaiat de talpa ta. Cand eram mic, l'a mine'n sat era un vecin ungur care fie vara fie iarna el mergea descult prin sat. Omul asta nu a racit niciodata si nu a patit nimic niciodata pana cand a murit. Pamantul lui l'a chemat repede, dupa un AVC nu l'a lasat sa sufere si sa'i faca pe altii sa sufere.

Imbratiseaza un copac, asculta'i cuvintele, asculta'ti Pamantul si lasa'ti Cerul sa'ti umple inima, facandu'te sa te bucuri de micile placeri ale vietii. Lasa'ti energiile sa'ti invaluie trupul si sa te faca sa simti cu adevarat Viata pentru a te ferici de ea. Bucura'te de Viata pentru a putea primi Moartea asa cum batranii stiu sa o faca, asa cum ei stiu sa priveasca moralitatea Pamantulului si Cerului, cu povestile lor si pildele lor asa cum trebuie.

Bucurati'va de ceea ce Pamantul va ofera.

Pace Lumina si Iubire!

miercuri, 1 iunie 2011

Traiesc!

Traiesc stati linistiti! N'am mai scris demult spre nefericirea mea si asta ma mahneste tare mult. Mi'e dor de momentele in care aveam timp sa scriu si sa gandesc tot felul de propozitii unele mai ironice si mai intepatoare decat altele, in care aveam timp sa ma mai uit la TV si sa injur pe oameni care ba_se_scula'ra si multe alte lucruri. Spre fericirea mea am destul de mult de lucru cat sa nu mai am timp sa scriu, ci doar o iesire mica cu bicla prin oras, o chitara sau un vin. Daca as mai si scrie, ar fi prea de tot si prea mult ca sa pot a doua zi sa o iau de coarne.

N'am mai scris demult si nu s'au intamplat evenimente prea multe prea notabile. Si cu toate astea, s'au intamplat unele zdravene.

Pe locul trei ca importanta s'a clasat poate cea mai noua si ultimul membru al trupei Isolier Band, sper sa se lipeasca de noi si sa fie totul intr'un ceas bun.
Pe locul doi a fost o intalnire cu cei cativa colegi de clasa de liceu care au binevoit sa isi miste fundurile lor importante spre a se pupa cu fostii colegi de clasa. A fost o intalnire dupa 5 ani de liceu si ce'am putut vedea dupa 5 ani e ca ne'am schimbat total si deloc. Adica ne'am schimbat prin faptul ca ne'am mai ingrasat sau slabit, ne'am lasat par pe fatza, l'am mai tuns pe ala de pe cap, unii si'au mai dezvoltat plamanii altii fundul.. dar creierul este acelasi. Ne'am mai maturizat un pic, parca ne distram altfel si parca vorbim altfel, dar suntem la fel de tampiti ca in anii de liceu. Sau poate doar noi intre noi asa ne comportam.
Pe primul loc se afla prima bere cu tata. Si prima tigara fumata cu el care nu era la nervi. Dar prima bere cu tata a fost dementiala. S'a intamplat cand nimic nu anunta asta, dar s'a'ntamplat. Micile bucurii ale vietii pot veni si dintr'o halba plina cu un lichid cu bule si galben. A fost poate una dintre cele mai dementiale. Ceea ce va doresc si voua! Mici placeri ale vietii care sunt de'a dreptul frumoase!

Pace Lumina si Iubire!


miercuri, 11 mai 2011

Ce au ei si noi nu 2.1

Cine ar mai face nebunia asta ca mine? Sa petreci doar cateva zile cu cel mai bun prieten al omului (care nu e caine) si sa dormi ca un bou prin aeroport si autocar? Defapt nu sa dormi, ci doar sa stai pe jos. Trec peste episodul cu aeroportul ca e mult prea obositor. Pot doar sa zic ca nu mai vreau sa petrec o noapte in aeroport, din cauza de curent si din cauza de galagie. Drumul din Gatwick si pana in London l'am facut cu trenu. Oh Doamne si ce tren si ce expres! Cum frate sa mergi ca si cum ai cara niste cartofi? Un tren cu vagon ingust, plin de oameni si care merge cu o viteza de speriat pentru niste shine de tren destul de aiurea. Dupa ce am luat autobusul care sa ma duca in 6 ore parca spre Newcastle m'am mai linistit. Stiam ca ce a fost mai greu a trecut si ca pot sa dorm. Incearca tu sa dormi pe niste scaune care nu se rabateaza, pe o autostrada care nu e lina si pe o autostrada care nu are noima: astia circula invers. Intr'un final am reusit sa ma trezesc, imi impuneam sa ma trezesc si culmea am reusit. Si ce am vazut mi'a placut: ferme mari cu vaci si cai frumosi (șasă cai frumoșși) dar si oi care stateau pe iarba, o iarba verde faina si bine curatata. Peisajul nu e cine stie ce in ansamblu lui, adica nu se compara cu ce poti gasi pe continent; in definitiv, Anglia e o stanca. Cat despre NC, nu are stil arhitectonic, nu e cine stie ce. E jegos, sunt tigari pe jos si nu numai, sunt gunoaie si si nu are ceva interesant ca arhitectura. Poate doar podurile care sunt foarte frumoase si mari si luminoase, dar cam atat. Eh, dar nimic din toate astea nu se compara cu viata de noapte/club de'aici. Atatea fete dezbracate n'am vazut in nici un club din orice tara vizitata. Tipe care sunt imbracate foarte sumar, toate sunt in tocuri dar nu toate stiu sa mearga, grase sau slabe, n'au nici o problema sa'si de'a jos chilotii si sa iti ofere cateva minute de sex salbatic. Iar tipii..., well, astia sunt bisexuali! Si cand se ling cu o tipa cand cu un tip. Cea mai dura faza a fost cand o gasca de de'astia si'au dat jos chilotii si au inceput sa danseze cu catargu in jos (macar atat), inconjurand o gagica care mai avea un pic si welll, se lasa cu orgie! Te imbeti foarte repede in club, si dupa ce ai dat pe cat cateva pahare de whisky esti numai bun de petrecere! Viata de noapte e odioasa, dar in momentul in care este ametit parca toate lucrurile iti sunt normale. Iar cand langa tine ai pe cel mai bun prieten al omului, nimic nu poate strica lucrurile si mersul lor nomal si frumos. Pentru ca in definitv, el este cel mai bun prieten al omului, iar omul este mereu fericit cand prietenul ii este langa si este mereu fericit cand il are aproape! Ceea ce va doresc si voua!

Pace Lumina si Iubire

- va urma -

luni, 9 mai 2011

Ce eu ei si noi nu avem 1.6

Dresdenul este capitala Saxoniei si se afla pe raul Elba. Este un oras genial! Ras de pe fatza pamantului in timpul razboiul mondial. Daca te uiti la cladirile vechi, cele care au ramas in picioare, sunt negre. Sin u sunt de la jeg negre, sunt negre de la cenusa din timpul razboiului. Ceea ce m’am amuzat terbil in Dresden a fost faptul ca astia faceau bani din orice gaura din timpul razboiului. Dresdenul este un oras care nu stie sa faca altceva decat sa fie frumos. Il refac, in reconstruiesc, dar il refac in stilul de’atunci, in culori frumoase si deschise, in linii si curbe care s ail faca primitor., Acolo am vazut cea mai tare statie de tramvai. O arhitectura futurista, dar care la fel ca turnul din Jena, se integreaza perfect in peisaj. Concluzia generala din acest oras plin de istorie si absolute frumos si plin de viata, este ca e un oras care daca ajungeti prin partea estica a Germaniei, nu trebuie ratat! Daca in postul anterior vorbeam de transportul in comun, trebuie sa spun ca in Germania este o treaba geniala: “ia’ma nene in varianta nemteasca”. Exista un site unde scrii ca vrei sa ajungi din localitatea x spre localitatea y, si daca sunt oameni cu masini care vor merga exact in aceasta directie, te iau din orasul x. Este genial. Eu am venit din Jena spre Koeln cu un Ford Kuga, doar eu si soferul pentru 25E. Pretty cool huh?!?

Pace Lumina si Iubire

duminică, 8 mai 2011

Ce au ei si noi nu avem 1.5

Plimbarea cu castile in urechi prin Jena nu poate fi decat imbucuratoare. Am facut ieri in jur de 25-30 km prin acest mic orasel, aproape imposibil ai zice, dar I’am facut. Am descoperit locuri faine si interesante, cum ar fi casa unde a locuit pentru o perioada Niche. In turnul ala imens am urcat si am vazut oraselul asta mirobolant de sus si pot spune ca e de’a dreptul interesant. Strazile mici si intortocheate dar pline de verdeata, pline de copaci. Au un parc imens, unde oamenii pun de’un bbq, sau merg si stau acolo un uichend, la cort. Mda, la cort, chiar daca orasul e la o scuipatura de parc. Stateam si ma gandeam la faptul ca sunt si taxiuri pe’acolo, dar sunt de’a dreptul inutile pentru ca strazile sunt micute si obiectivele sunt destul de apropiate unele de altele, asa ca taxiul este inutil. De aceea poate este si asa de scump. Spre exemplu pentru a merge cu taxiul cat o statie de tramvai, tre sa platesti cam 6-7E. Au un system in comun destul de bine pus la punct. Ai trenuri mari care pleaca din gara si fac legatura intre marile orase, ai trenuri mai mici care fac legatura intre oraselele satelit, tramvaie care well…. sunt ca toate tramvaiele si autobuse care sunt ca toate autbusele. Diferenta dintre ale noastre si ale lor e ca ale lor sunt cu ceas. Intri in gara si vezi in cate minute vine sau pleaca. Si astia chiar se tin de cuvant. Noi nici macar la amarutul de metrou nu avem la toate statiile asa ceva.

Pace Lumina si Iubire va doresc

sâmbătă, 7 mai 2011

Ce au ei si noi nu avem 1.4

Curatenie si bunul simt sunt cuvinete de baza pe'aici. Te asculta, te indruma, iti arata, iti zambesc tot timpul sunt mereu cu zambetul pe buze si tot timpul stiu sa fie frumosi. Sunt inebunit de cate biciclete am vazut si de cum oamenii merg pe ele mai mereu. Ca in orice oras, exista muzee si exista cladiri interesante care au o istorie mareata in spatele lor. Cand ma gandesc ca au refacut aproape in totalitate acest oras monument, dupa al doilea razboi mondial, nu'mi vine sa cred. Pentru necunoscatori, Jena este un oras universitar unde 20% din populatie este studenteasca. Poate nu va dati seama, dar 20% inseamna foarte multi. Daca mergi pe strada n'ai sa vezi decat fetze sub 3o de ani. Tineri imbracati frumos, asortati si mereu veseli. Toti poarta castile in urechi si merg cu ochelarii de soare spre diverse lucuri din oras. Tot pentru necunoscatori, aici se produc fantasticele lentile Carl Zeiss, lentile pe care le poti avea si pe un smartphone. De'aici NASA isi ia sticla pentru telescoapele lor imense, de'asemenea si lentila. Dar ceea ce este cu adevarat interesant este faptul ca aici este primul si totodata cel mai vechi planetariu din lume. Nemtii s'au gandit sa'l faca pe la inceputl secolului trecut, planetariu care functioneaza si astazi, care este refacut si amenajat frumos. Am fost si eu acolo si am vazut un show frumos pe muzica de Queen, cu stele si planete si videoclipuri ale bandului.

Oamenii astia stiu sa traiasca, oamenii astia au habar de cum sa'si managerieze viata si sa se poata bucura de ea. Din pacate, toate cele mai de sus ar putea exista si pe la noi, dar din diverse motive ele lipsesc cu desavarsire!

Pace Lumina si Iubire va doresc

- va urma -

vineri, 6 mai 2011

Ce au ei si nu avem noi 1.3

Zambitori oameni si placuti sunt astia de pe'aici. Si nu vorbesc de studenti, ca daca vorbim de studenti nu mai terminam, ci vorbesc de localnici.

Azi m'am plimbat liber, fara sa fiu alergat de Diana. Nu ma intelegeti gresit, ea nu alearga, ea merge foarte repede, ca tre sa se imparta intre doua joburi si 1 facultate, adiacent un prieten. Azi am fost singur prin Jena si am incercat sa o descopar din spatele ochelarilor si cu aparatul foto la gat. Castile in urechi, muzica pornita, iar eu am inceput sa urc. Aici a avut loc o mare batalie de'a lui Napoleon, in 1806, unde nemtii si'au luat'o urat de tot. Prin urmare i'au facut si un mic monument (vedeti pe'aici pe undeva). Dar ca sa ajungi la acel monument trebuie sa urci cam o jumatate de ora de unde sunt eu. Padurea este curata, potecile bine delimitate si frumos semnalizate, copacii sunt curati, fara scrijelituri de genul "I love you fă Marie". Miroase totul a curat si totul e in diferite nunante de verde. Deci exista si se poate. Cand ajungi sus vezi acest orasel si celelalte in departare si observi ceva: aliniamentul caselor. Cartierele sunt inconjurate de centuri de copaci, pe strazi si prin curti sunt copacei, orasele sunt inconjurate de centuri de padure. Aici totul este verde frate! Iar casele nu ies din tipar. Sunt noi, sunt futuriste, sunt geniale, dar se incadreaza in arhitectura din zona. Totul este mult prea frumos ca sa nu stai pe o banca si sa savurezi fiecare cadru pe care ochiul il vede. Ca veni vorba de banci, pe traseul asta de jumate de ora, ai banci in diferite locuri racoroase sau insorite, depinde daca se vede Soarele pe'acolo, ai banci de pe care poti vedea ceva sau nu. Dar ce este cel mai important este ca ai banca pe care sa te asezi si sa'ti tragi sufletul daca vrei. Banci bine facute, solide, care nu sunt rupte si pe care nu scrie "muie stiaua" sau mai stiu eu ce alte aberatii de Herastrau. Mi'a placut foarte mult cand am vazut ca am trecut pe langa niste batranei care mergeau si ei prin padure (urcau) probabil la o plimbare pana la monument. Culorile caselor sunt toate la fel, albe sau galbene. N'ai sa vezi alte culori, iar daca ai sa vezi sunt mult prea bine facute astfel incat sa nu'ti sara in ochi ketchapul. Am specificat ca e un oras curat? Mda, e un oras curat! Ceea ce va doresc si voua!

Pace Lumina si Iubire

- va urma -

joi, 5 mai 2011

Ce au ei si nu avem noi 1.2

M'am indragostit de oraselul asta, Jena. Nu e foarte mare, nu e aglomerat. E intins, precum o balega, dar o balega frumos mirositoare (ca sa raman in ton). Ca sa ajung in centru in apartamentul unde stau trebuie sa urc si sa merg plat, dar in special sa urc. Vreo 15-20 de minute de sport intensiv in fiecare zi. Copaci multi, verzi si foarte bine ingrijiti.

Ieri am fost in Weimar, un orasel aproape de Jena. Ce mi'a placut cel mai mult pe'aici este faptul ca toate cladirile au aceeasi inaltime si oarecum aceasi arhitectura. Am avut parte ieri de o zi lejera. Diana m'a alergat intr'un stil imens. Fata asta parca e data cu ardei iute pe talpi. Ea zice ca merge, eu zic ca alearga. In jurul ei pot sa fac joging daca vreau. Diana, o fata foarte misto, din toate punctele de vedere. O olteanca dura ca a luat oarecum viata in piept, ingrijindu'se de viata ei privata dar si publica, are grija de imaginea ei in acest orasel mic unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea. Macar din priviri. Weimar are un mall, o cladire care iese din tiparul celorlalte din exterior, dar care e atat de dragut, de german in interior. Este o mica bijuterie in interior. Cand am intrat in el aveam senzatia ca sunt intr'un mic orasel, cu iluminat public si copaci adevarati pe'acolo. Bowling si biliard am servit pe'acolo, doua beri care nu te ametesc si care te lasa sa gandesti normal. Inapoi spre Jena unde ar fi trebuit sa ne intalnim cu romanii de pe'aici, dar ori n'au mai aparut ei ori am intarziat noi. Oricum, am tras pe dreapta la un pub langa teatrul din orasel. M'am bucurat teribil pentru faptul ca nu se fumeaza inauntru. Ce mi'as dori ca aceasta lege sa se aplice si in Romania. Daca s'ar intampla asta, poate s'ar lasa unii de tot de acest viciu. Unii asa ca mine. Cele doua pahare de vin au fost extrem de bine venite, incalzind si punand punct foarte frumos o zi foarte buna. Pentru ca vinul dupa bere e-o placere!

Pace Lumina si Iubire

- va urma -

marți, 26 aprilie 2011

Din toate cate putin. Dar esentiale

In primul rand Hristos a inviat si toate cele alea alea. Un salut parca din ce in ce mai in stil propriu.

Imi cer scuze, dar gratie unor factor externi cum ar fi munca, surfingul pe net si alte si mai altele, cand intr'un final ma linistesc, sunt mult prea obosit ca sa mai scriu cate ceva. Astept cu nerabdare sa treaca luna iunie, ma mai linistesc si eu pe'atunci. Asa ca va rog a ma scuza, dar nu voi reusi sa fac ce mi'am propus (minim 15 postbloguri pe luna) cu acest blog. Asa ca profit acum de ocazie sa scriu si eu despre una alta intamplate prin savana mea de la ultimul postblog incoace.

Domn'e, eu n'am sa scriu despre politica. Nu cat timp ne conduce un marinar chior care nu vede farul, avandul la babord pe cel mai pitic din Alba-ca-zapada si cei 7 strumfi. O sa concluzionez foarte simplu si foarte pe scurt starea mea cand vine vorba de politica si de ce mai aud pe realitatea sau A3: bleah! cah! si zgomult apei de WCu pe fundal. Imaginea este foarte comica, avand parte de impuritati organice sexuale debitate pe gura mea cand vine vorba sa le adresez ceva bun astor de ne conduc. Si am lamurit'o si pe asta.
O alta parte, mult mai interesanta, e ca mi'e bine. Mi'e din ce in ce mai bine. Am scapat de o problema care m'a tras in jos din punct de vedere psihic, eveniment care s'a produs prin februarie (vezi ciclul Epopeea unui neam si sat) si de care imi mai aduc aminte cu lacrimi in ochi, dar fiind oarecum cantonat in prezent. Prezenta unui pahar de vin rosu sec face bine in astfel de momente, cand lucrurile din capul meu incep s'o ia floricele pe campiiiiiiiii. Prin urmare, ma adresez mie in mod direct si special dar si tie care stii ce s'a'ntamplat si mi'ai fost alaturi atat cat te'am lasat: viata merge mai departe, invatand din urma si folosind ceea ce am invatat.
Luna mai este luna concediului pentru mine (e sfarsitul lui aprilie), avand in vedere ca timp de 2 saptamani voi fi plecat din aceasata lume de gogomani si ma voi distra bine in calitate de turist, invitat si prieten in doua tari dragi mie. Nu spun pe unde, nu spun cu cine si nu spun de ce, urmand sa postez pe blog daca am net chiar din timpul excursiei. Sunt doua saptamani in care ma voi detasa total de ceea ce inseamna viata din Romania si doua saptamani in care voi vizite si ma voi distra enorm! Sunt convins de asta si cu astfel de ganduri voi merge pe'acolo.
Din ciclul Du'te bah! am avut acum ocazia sa ajung pe platoul Bucegi. Cateva poze aveti aici mai pe la sfarsit. N'am mai fost demult, asa ca am facut o nebunie si am zis Hai! Cine aude asculta, cine vede se bucura. Si'acum pot sa incep sa turui? Dar vai!!!!!! Ce oroare! Indicator spre telecabine din Busteni gasesti doar daca ai GPSul cu tine sau daca stii pe unde e, altfel... faci ture ture pana ti se ia (cred). Mda, deci avem o tara frumoasa cu peisaje frumoase pacat ca nu e pe harta. Ajungem si la telecabina, parchez tanculetzu, si ma uit la cladirea aia. Domn'e, pentru prima data mi'a fost sila sa intru acolo. E aceasi cladire neambalata si nestilizata de pe vremea lui Dej, e aceeasi forma de casa nesemnalizata. Daca te duci acolo, nu vezi decat usa de IESIRE, pe aia de INTRARE trebuie s'o cauti. Intr'un final luam biletele. Scump, 64 de lei pana sus la Babele si inapoi? Cabina este aceeasi. E la fel de veche ca si cladirea, si e la fel de dubioasa ca si cladirea. Ma gandeam ca avem gondole noi si mai stiu eu ce chestii noi prin Moldova, traiasca'ne moldovencele de conduc Turismul. Allllooooooooooo!!!! Bah, blonda aia de la drept turistic ce dracu pazeste? Prima data Sinaia - Brasov si Constanta - Mangalia, apoi restu! Ca astea'ti aduc banii cei mai multi. Ma asteptam ca in cabina sa ne vorbeasca nenea ala de pazea usa sa nu ne aruncam, sa ne spuna ca pe aici e valea aia, ala e varfu ala etc. Am avut placerea sa vad o capra neagra. Si cam atat. Gunoaie la 2000 de metri altitudine ca si la 20 de metri altitudine, necivilizati la 2000 ca si la 20 si lista poate continua. Pentru prima data am fost dezamagit de ceea ce e pe platou, dar asta este alta poveste pe care o s'o spun intr'un alt postblog (defapt, serie).

Si vreau sa inchei in oglinda, adica daca salutul de inceput a fost unul tipic unui om care s'a saturat de atatea cordialitati inutile si fara speranta si fara aproape nici un pic de sens........

... va doresc sa aveti Pace sufleteasca, Lumina sa va arate calea si Iubirea sa va inconjoare. Macar acum de Pasti.

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Romania care are talent

Citind zilele trecute postul Oanei despre Romania si despre cum vrea ea sa'si ea talpa, m'am gandit sa scriu tot despre Romania, dar intr'o forma mai buna. Trebuie sa spui si partile frumoase. Iar daca batranul Dan apuca sa'mi citeasca blogul, o sa inceapa diverse discute pe'aici.

Domn'e Romania e frumoasa. Sa o luam in primul rand geografic. Este o tara cu un teren accidentat si variat. Avem parte de desert si de delta, avem parte de munti si de mare, avem parte de dealuri si campii, avem parte absolut tot de de toate. Sa o luam in al doilea rand, din pct de vedere al oamenilor. Oamenii sunt ok. Sunt oameni simpli pe care daca ii iei si ii pui de'o parte, ii vine sa'i pupi. Fie prin naivitate fie prin modestie si fie prin calm, oamenii sunt foarte frumosi si foarte buni. Exista si de'ailalti, pe care eu ii pun in evidenta pe'aici, adica prostii si tampitii si cretinii (scuze fata de mamele lor) si cate si mai cate mi'ar veni pe la gura dar nu pot ca sunt un baiat decent. Dar si pe astia sa'i acceptam pentru ca si astia fac parte din noi, asa cum si desertul face parte din tara noastra pe langa multitudinea de rauri. Iar daca o luam din punct de vedere economic, si aici stam bine. Haideti sa fim seriosi. Magazinele sunt pline de oameni, terasele nu mai zic, pana si boschetarii stau la masa lor umila si'si beau berea cea de toate zilele. Peste tot, pe la toate popoarele exista frustrari si nemultumiri, numai ca aia stiu sa urle in strada si sa isi faca treaba asa cum trebuie. E adevarat, sunt si platiti pe masura, dar sa gandim un pic si puterea economica a tarii respectiva. Prin urmare, nici noi nu stam mai bine sau mai rau.

Este adevarat, nu stim decat sa ne plangem si nu stim decat sa plecam capul. Lipsa de initiativa este ceva care caracterizeaza romanul modern. Daca ii spui cuiva "Hai sa facem o revolutie!" iti rade in fatza si zice ca nu esti normal. Bah, intr'un fel asa si e. In '89, cand se impuscau aia pe strada ca tampitii, nu a fost o chestie creata de romani, nu a fost o chestie organizata de romani, ci de altii. Pentru ca romanii nu stiau sa faca o greva si sa faca o revolutie, asa ca niste unii au zis ca ne ajuta. Ma uitam azi ca in Codlea parca, 100 de oameni (ATENTIE! O SUTA!) au vrut sa blocheze DN1 pentru ca nu mai aveau spital in oras. Erau 100 de oameni care erau condusi de unul de vreo 30 de ani, restul fiind toti, dar toti pensionari! Cel putin asta aratau la tv. Cu ei vreti sa facem o revolutie? Sa fim seriosi. Dar Romania nu sta in astia. Nu sta nici in mocanu' ala de canta "Pomu bun si omu prost (sau era copt?)", nu sta nici in nenea ala cu un handicap cu ochii (saracu' nu vede prea bine ce se intampla pe'aici), nu sta nici in prostii aia de vor autonomie pe 3 judete. Romania sta intr'un Cioran, Noica, Tutea, Brandusi, Vlaicu, Coanda, Cantemir si lista poate continua. Si permiteti'mi sa zic ca in aceasta lista nu intra vesnica triada Hagi, Nadia, Nastase. Am vrut si eu sa ajung prin alte tari si poate ca vreau in continuare sa ajung. Am vrut sa fac treaba pe care am invatat'o si am vrut sa fac treaba asta oriunde se poate plati asa cum trebuie platita meseria asta. Ei bine din cauza unor conjuncturi foarte fericite, am ramas la mine in tara si bah, NU'MI PARE RAU! Aici cunosti mentalitatea omului, stii ce sa faci si stii cum sa'l iei pe om. Aici stii la ce sa te astepti, stii cum merg lucrurile. E adevarat, merg prost si merg total aiurea, dar vreau sa fac un apel la voi cei tineri. NOI, oamenii muncii cei tineri (comunism), PUTEM SA SCHIMBAM TOTUL! Daca cineva vin in urma ta si iti aranjeaza hainele frumos pe umeras si ti le impacheaza asa cum trebuie, la un moment dat o sa te simti si o sa faci tu, de la tine pornire! Daca mentalitatea ta face lucruile asa cum trebuie, adica nu'si mai arunca tigarea pe jos, nu mai scuipa pamantul pe care calca, culege cacatii de'i lasa javra pe trotuar, iar lista poate continua, Romania poate creste din interior, chiar daca_cretinii (si aici nu'mi cer scuze fatza de mame) de stau in prefecturi, primarii, Cotroceni, Victoriei si Constitutiei ne pun betze'n roate ca sa nu ne miscam! Draga mea Oana, si tu cel ce'mi citesti blogul, ia aminte! Prin revolutie se vor pune lucrurile in miscare! Lupii albi si tineri se vor ridica mai repede decat ati crede voi si vor ridica aceasta tara si acesti oameni acolo unde trebuie sa fie! Lucrurile deja se misca, iar cei ce sapa groapa altora, or sa cada cu to(n)tii in ea! Pentru ca asa trebuie, asa este legea echilibrului universala, asa este legea compensatiei. Nu o spun eu, o spune istoria si o spun vremurile trecute.

Romania are talent si potential si Romania poate face multe lucruri care or sa revolutioneze lumea. Au fost si altii care au facut'o si vreau sa'i amintesc doar pe trei: Brancusi, Coanda, Eliade. Ii mentionez doar pe ei pentru ca sunt oarecum contemporani cu noi, si daca ne'am fi scremut un pic, i'am fi prins in adevarata lor creatie si marime. Uitati doar trei oameni care au schimbat lucrurile si au facut treaba cu limba lor romana si cu tara lor (fara sprijinul ei, e adevarat) dar care au reusit sa schimbe gandirea omului si sa revolutioneze ceva. Daca noi, tinerii, vrem sa schimbam ceva vom reusi. Daca voi nu ma vreti, eu va vreu! ar trebui sa ne fie un motto, unul mic, dar sa existe in subconstientul nostru. Mai bine facem noi ceva si chiar sa facem ceva, decat sa ne amagim si sa plangem si sa fugim undeva unde credem noi ca e mai bine. Daca esti bun in ceea ce faci, si esti apreciat de cei ce'i ajuti, nu ai nevoie de reclama sa te promovezi (eu stiu cel mai bine). Trebuie pur si simplu sa vrei sa faci ceva cu toata inima si sufletul tau si apoi asa vezi ca Romania, asa plina de coshuri e frumoasa. Pentru ca acneea dispare si ai sa vezi desteptaciunea si inteligenta ce zace in ea! De aceea, Romania, EU TE IUBESC!

duminică, 20 martie 2011

Patruzeci si ceva de zile

Au trecut 44 de zile de la ultima data cand te'am vazut. 46 de zile in care am numarat si am memorat clipele petrecute impreuna. Poza ta de buletin in care zambesti troneaza frumos pe biroul meu de la munca. Zilele au trecut si nu credeam ca mai am lacrimi sa vars de dorul tau.

Ieri am intrat in Biserica din sat dupa mult timp. Ieri am intrat in Biserica fara tine si am sarutat icoana fara sa te am in dreapta mea. Si a fost un sentiment tare ciudat. Sa stau in locul din Biserica in picioare fara sa'ti vad chipul brazdat de anii ce'au trecut. NU am crezut ca mai pot plange de atata dor, nu am crezut ca mai pot ramane cu privirea tinuita in jos cautand in memoria mea momentele frumoase petrecute cu tine. Ai avut parte de o slujba frumoasa, in care nepotul tau Dorin o catant cu sfintenie bisericeasca (respect!). Ai avut parte de o slujba care sa se poata ridica la nivelul asteptarilor tale trupeste, o slujba no.1. Visul in care azi dimineata mi'ai aparut si m'ai intrebat ce mai fac m'a cutremurat pana in maduva oaselor. Nu am crezut ca voi face asa, nu am crezut ca ma vor durea maselele cand iti voi aprinde lumanarea, nu am crezut ca te voi saluta din picioare. Marea de lacrimi din sufletul meu nu e suficienta pentru a potoli focul dorului de tine si de rasul tau atat de frumos.

De sus de pe deal, plapuma ta de coroane si flori inca iti inveleste pamantu'ti rece. Dormi in pace si odihneste'te frumos. Mai vorbim!

Pace Lumina si Iubire va doresc la toti!

in memoria ta!

joi, 17 martie 2011

Iesiti in parc!

"O minte sanatoasa intr'un corp sanatos" scrie pe cartea mea de vizita. Am avut ieri placerea sa fiu luat pe sus si sa fiu plimbat prin Herastrau dupa orele de munca. S'a pupat perfect faza, avand in vedere ca nu aveam repetitii sau orice altceva de facut, asa ca o plimbare prin parc era binevenita. Bou de mine a uitat aparatul foto desi ar fi facut niste poze geniale, dar nici o problema, ca or sa mai fie seri in care in drumul meu spre casa o sa fac o tura de parc. Si o data intrat in el am ramas uimit. Spre placerea mea, foarte multa lume in parc, la 8 seara, alergand, plimbandu'se cu bicleta sau cu rolele, sau pur si simplu plimbandu'se perpedes ca asa e sanatos. Eu, micul kamikaze, reuseste sa isi scoata umarul din articulatie cazand cu o roata intr'un canal nesemnalizat. Trecand peste acest episod extrem de tampit si neplacut pe care nu'l doresc nimanui, plimbarea prin parc, linistea unei banci, urletul ciorilor albe (aka pescarusi), si temperatura extrem de placuta nu fac altceva decat sa te bine dispuna si sa te relaxeze, dandu'ti asa un chef de viata ca'ti vine sa dai si la altii de la tine. Felicitari celor ce reusesc sa faca asa, felicitari celor care isi dau seama de importanta conditiei fizice, felicitari celor care in loc sa fumeze si sa sparga semintele pe strada si in fata blocului, prefera sa dea ture de parc pentru o mai buna oxigenare si pentru un corp armonios. Ceea ce va doresc si voua! Asa ca daca aveti role, bicle, sau pur si simplu chef de plimbat seara prin parc va recomand cu mare caldura orice parc civilizat din orasul vostru. Ca un punct in plus la ceea ce va spun, plimbandu'ma prin parc am descoperit ca au facut si zone de fitness outdoor unde puteti sa lucrati corpul pe segmente, lucrand diverse grupe musculare cu propriul corp printr'un exercitiu bazat de scripeti inchisi. Foarte misto si foarte amuzant daca mergi in gasca, asa cum i'am vazut pe unii. Nu pot decat sa va urez sa aveti parte doar de "O minte sanatoasa intr'un corp sanatos". S'auzim numai de bine!

Pace Lumina si Iubire!