Ce au ei si nu avem noi 1.3

Zambitori oameni si placuti sunt astia de pe'aici. Si nu vorbesc de studenti, ca daca vorbim de studenti nu mai terminam, ci vorbesc de localnici.

Azi m'am plimbat liber, fara sa fiu alergat de Diana. Nu ma intelegeti gresit, ea nu alearga, ea merge foarte repede, ca tre sa se imparta intre doua joburi si 1 facultate, adiacent un prieten. Azi am fost singur prin Jena si am incercat sa o descopar din spatele ochelarilor si cu aparatul foto la gat. Castile in urechi, muzica pornita, iar eu am inceput sa urc. Aici a avut loc o mare batalie de'a lui Napoleon, in 1806, unde nemtii si'au luat'o urat de tot. Prin urmare i'au facut si un mic monument (vedeti pe'aici pe undeva). Dar ca sa ajungi la acel monument trebuie sa urci cam o jumatate de ora de unde sunt eu. Padurea este curata, potecile bine delimitate si frumos semnalizate, copacii sunt curati, fara scrijelituri de genul "I love you fă Marie". Miroase totul a curat si totul e in diferite nunante de verde. Deci exista si se poate. Cand ajungi sus vezi acest orasel si celelalte in departare si observi ceva: aliniamentul caselor. Cartierele sunt inconjurate de centuri de copaci, pe strazi si prin curti sunt copacei, orasele sunt inconjurate de centuri de padure. Aici totul este verde frate! Iar casele nu ies din tipar. Sunt noi, sunt futuriste, sunt geniale, dar se incadreaza in arhitectura din zona. Totul este mult prea frumos ca sa nu stai pe o banca si sa savurezi fiecare cadru pe care ochiul il vede. Ca veni vorba de banci, pe traseul asta de jumate de ora, ai banci in diferite locuri racoroase sau insorite, depinde daca se vede Soarele pe'acolo, ai banci de pe care poti vedea ceva sau nu. Dar ce este cel mai important este ca ai banca pe care sa te asezi si sa'ti tragi sufletul daca vrei. Banci bine facute, solide, care nu sunt rupte si pe care nu scrie "muie stiaua" sau mai stiu eu ce alte aberatii de Herastrau. Mi'a placut foarte mult cand am vazut ca am trecut pe langa niste batranei care mergeau si ei prin padure (urcau) probabil la o plimbare pana la monument. Culorile caselor sunt toate la fel, albe sau galbene. N'ai sa vezi alte culori, iar daca ai sa vezi sunt mult prea bine facute astfel incat sa nu'ti sara in ochi ketchapul. Am specificat ca e un oras curat? Mda, e un oras curat! Ceea ce va doresc si voua!

Pace Lumina si Iubire

- va urma -

Din toate cate putin. Dar esentiale

In primul rand Hristos a inviat si toate cele alea alea. Un salut parca din ce in ce mai in stil propriu.

Imi cer scuze, dar gratie unor factor externi cum ar fi munca, surfingul pe net si alte si mai altele, cand intr'un final ma linistesc, sunt mult prea obosit ca sa mai scriu cate ceva. Astept cu nerabdare sa treaca luna iunie, ma mai linistesc si eu pe'atunci. Asa ca va rog a ma scuza, dar nu voi reusi sa fac ce mi'am propus (minim 15 postbloguri pe luna) cu acest blog. Asa ca profit acum de ocazie sa scriu si eu despre una alta intamplate prin savana mea de la ultimul postblog incoace.

Domn'e, eu n'am sa scriu despre politica. Nu cat timp ne conduce un marinar chior care nu vede farul, avandul la babord pe cel mai pitic din Alba-ca-zapada si cei 7 strumfi. O sa concluzionez foarte simplu si foarte pe scurt starea mea cand vine vorba de politica si de ce mai aud pe realitatea sau A3: bleah! cah! si zgomult apei de WCu pe fundal. Imaginea este foarte comica, avand parte de impuritati organice sexuale debitate pe gura mea cand vine vorba sa le adresez ceva bun astor de ne conduc. Si am lamurit'o si pe asta.
O alta parte, mult mai interesanta, e ca mi'e bine. Mi'e din ce in ce mai bine. Am scapat de o problema care m'a tras in jos din punct de vedere psihic, eveniment care s'a produs prin februarie (vezi ciclul Epopeea unui neam si sat) si de care imi mai aduc aminte cu lacrimi in ochi, dar fiind oarecum cantonat in prezent. Prezenta unui pahar de vin rosu sec face bine in astfel de momente, cand lucrurile din capul meu incep s'o ia floricele pe campiiiiiiiii. Prin urmare, ma adresez mie in mod direct si special dar si tie care stii ce s'a'ntamplat si mi'ai fost alaturi atat cat te'am lasat: viata merge mai departe, invatand din urma si folosind ceea ce am invatat.
Luna mai este luna concediului pentru mine (e sfarsitul lui aprilie), avand in vedere ca timp de 2 saptamani voi fi plecat din aceasata lume de gogomani si ma voi distra bine in calitate de turist, invitat si prieten in doua tari dragi mie. Nu spun pe unde, nu spun cu cine si nu spun de ce, urmand sa postez pe blog daca am net chiar din timpul excursiei. Sunt doua saptamani in care ma voi detasa total de ceea ce inseamna viata din Romania si doua saptamani in care voi vizite si ma voi distra enorm! Sunt convins de asta si cu astfel de ganduri voi merge pe'acolo.
Din ciclul Du'te bah! am avut acum ocazia sa ajung pe platoul Bucegi. Cateva poze aveti aici mai pe la sfarsit. N'am mai fost demult, asa ca am facut o nebunie si am zis Hai! Cine aude asculta, cine vede se bucura. Si'acum pot sa incep sa turui? Dar vai!!!!!! Ce oroare! Indicator spre telecabine din Busteni gasesti doar daca ai GPSul cu tine sau daca stii pe unde e, altfel... faci ture ture pana ti se ia (cred). Mda, deci avem o tara frumoasa cu peisaje frumoase pacat ca nu e pe harta. Ajungem si la telecabina, parchez tanculetzu, si ma uit la cladirea aia. Domn'e, pentru prima data mi'a fost sila sa intru acolo. E aceasi cladire neambalata si nestilizata de pe vremea lui Dej, e aceeasi forma de casa nesemnalizata. Daca te duci acolo, nu vezi decat usa de IESIRE, pe aia de INTRARE trebuie s'o cauti. Intr'un final luam biletele. Scump, 64 de lei pana sus la Babele si inapoi? Cabina este aceeasi. E la fel de veche ca si cladirea, si e la fel de dubioasa ca si cladirea. Ma gandeam ca avem gondole noi si mai stiu eu ce chestii noi prin Moldova, traiasca'ne moldovencele de conduc Turismul. Allllooooooooooo!!!! Bah, blonda aia de la drept turistic ce dracu pazeste? Prima data Sinaia - Brasov si Constanta - Mangalia, apoi restu! Ca astea'ti aduc banii cei mai multi. Ma asteptam ca in cabina sa ne vorbeasca nenea ala de pazea usa sa nu ne aruncam, sa ne spuna ca pe aici e valea aia, ala e varfu ala etc. Am avut placerea sa vad o capra neagra. Si cam atat. Gunoaie la 2000 de metri altitudine ca si la 20 de metri altitudine, necivilizati la 2000 ca si la 20 si lista poate continua. Pentru prima data am fost dezamagit de ceea ce e pe platou, dar asta este alta poveste pe care o s'o spun intr'un alt postblog (defapt, serie).

Si vreau sa inchei in oglinda, adica daca salutul de inceput a fost unul tipic unui om care s'a saturat de atatea cordialitati inutile si fara speranta si fara aproape nici un pic de sens........

... va doresc sa aveti Pace sufleteasca, Lumina sa va arate calea si Iubirea sa va inconjoare. Macar acum de Pasti.

Epopea unui neam si sat VII

"Hai mă, hai ca numa' dorme!"

Am visat de'atatea ori in camera mea cea mica vise urate, vise care ma faceau sa plang si sa ma trezesc speriat. Am visat de'atatea ori copârșăul in camera din fata, am visat de'atatea ori steagul ala negru si frumos agatat la poarta, si de fiecare data batranii mei ma linisteau spunandu'mi "ne'o murit mortea."
Acum fix doua saptamani am primit un telefon care anunta ceva grav. Taica'meu imi spune ca oriunde as fi in oras, trebuie sa merg acasa ca mosul meu e grav. Stiam ca daca tata ma suna sa'mi spuna asa ceva, adica sa mergem acasa, nu exista decat un singur deznodamant: exitus mortis. Sangele care'mi sarea din pumni, peretele care capata din ce in ce mai multe gauri si fisuri, carnea mea zdrelita si adanc taiata de peretele spart sub puterea infernala a loviturilor mele, nimic nu m'a facut sa'mi revin shocului si vestii primite. Sangele'mi curgea usor, asemenea unor picaturi pe pumnul inclestat, maselele parca'mi rupeau mandibula, lumea si timpul meu au stat in loc pentru o clipa. In acea clipa singurule vorbe care'mi sunau in cap erau "Sfarsitu's'a! DE CE???" Am aruncat niste haine pe mine, lasand'o pe maica'mea sa faca bagajele, si am gonit pana in Boiu. Cele 3 ore fara ceva pe care le'am facut din Bucuresti au fost cele mai grele si mai lungi ore pe care le'am condus vreodata. Parca toti imi stateau in drum si nimeni nu intelgea ca insusi Cerul mi se prabueste in spate iar eu vreau sa fug cat mai repede sa nu cada peste mine. Intrarea pe ulita natala am facut'o usor, parca in semn de respect. Steagul negru atarna si se zbatea deasupra portii. Atat de mult urasc acum acel steag, atat de mult parca'mi urasc culoarea neagra. Cand am oprit masina, din fata casei si din masina ii vedeam caciula lui neagra. Am deschis usa pentru ca nici macar aer nu mai aveam in plamani. Cei doi frati ai mosului au venit in intampinare. "Hai mă Andrei, dă'te jos, du'te de'l vezi. Hai... Hai că numa' dorme." Un somn lung, un somn care il linisteste si un somn care il face sa nu mai planga. Atunci am realizat ca mosul meu a murit. Nuțu li Băltău din Tânărog o murit. Omul care m'a invatat sa iubesc Cerul si Pamantul, omul care mi'a facut o copilarie frumoasa, omul care m'a invatat sa trag cu arcul, sa tin un cutit, sa merg cu bicleta, sa stiu randuielile satului si a gospodariei, omul care intotdeauna vorbea putin si cand o facea o facea bine, omul care mereu stia sa rada si care s'a facut mereu iubit de toti si de toti respectat, OMUL a murit.
Cu greu am reusit sa cobor din masina, dar si mai greu mi'a fost sa intru in camera sa'l vad si sa ma abtin sa nu plang. pentru ca este atat de grea lupta cand sufletul se desparte de trup, incat nu am vrut sa'l fac sa se rataceasca (vorbim despre asta in viitorul apropiat), nu am vrut sa se piarda intre cele doua lumi. Nu vedeam pe nimeni acolo desi erau multi, ci'l vedeam pe el cum sta frumos in patul care avea sa'i odihneasca trupul obosit pe vecie. Imbracat ca un domn, la costum si cravata si o palarie neagra de oaie, aia care'i placea lui mult, ca sa nu'i inghete capul. Cu cei doi banuti pentru luntraș in mana, mosul meu statea acolo si nu zicea nimic. Era atat de liniste pentru el si atat de mul zgomot pentru mine, mi se taia respiratia pentru ca vroiam sa vad macar o miscare toracala, cat de mica ar fi ea, dar sa fie si sa'i spun apoi unele lucruri. M'am uitat in sus, dincolo de tavan si dincolo de stele, si am zis ca dau orice, orice ca sa pot sta cu el o zi si sa'i spun toate cate aveam de spus si pe care nu i le'am spus niciodata si sa'i multumesc. Si cu toate astea nu primeam nici un raspuns. Ma gandeam cu disperare ca peste o saptamana vroiam sa merg acasa si sa'l vad. Imi scrisesem chiar si in agenda, ca sa nu imi fac alte planuri. Nu a fost de'acord. Acum doua saptamani, la orele 1630, cel pe care l'am considerat de'atatea ori tata s'a inaltat si s'a facut o stea acolo sus, dand raspunsul intrebarilor marelui Creator, intrebari legate de viata lui. Noaptea tarziu, dupa ce toti au plecat, am avut taria sa'i spun usor: "Dormi in pace, mosule."

Pace Lumina si Iubire!

- va urma -

in memoria ta

Picturi si forme

Cah si bleah! Cu exceptia zonelor turistice (adica biserici, cateva palate si centrul istoric), din punctul meu de vedere Roma sucks!

Ziua am inceput’o frumos, cu un Soare care stralucea pe un cer albastru absolute mirific si cu o plimbare cu metroul. Astia din Roma stau tare prost la capitolul transport, in special cel subteran. Sunt haotici! La suprafata sunt strazi mici si inguste pe care sunt asezate terase, iar pe langa terase circula pietonii (turistii) si masinile de’o potriva. Cand mergi pe bulevard ai niste trotuare mici pe care nu incap doua persoane la brat. Si bineinteles jegul caracteristic de’acum al orasului. Aici in Roma o sa gasiti cele mai mici si inguste masini, cred ca proiectate special pentru orasul asta :D. Sub pamant, adica metroul este, dar lipseste cu desavarsire. Sunt doua linii mari si late (A si B) care au punct comun statia Termini. A face axa est-vest iar B face axa nord-sud. Ar fi ok daca punctual de intalnire (Termini) ar fi in centru orasului, dar nu! Daca te pune mama naibii sa te doara picioarele si sa vrei sa ajungi mai repede la hotel, fie iei un autobus fie un taxi fie pe_josul. Asadar, pe la 10 si ceva am coborat sa iau metroul si mare mi’a fost uimirea. De un jeg si de’o prostie metroul orasului etern de injuri din 2 in 2 metri. Daca metroul londonez sau Parisian vi s’a parut ciudat si imbarligat, asteptati sa vedeti metroul din Roma. Dupa 15 minute de plimbat si hotarat pe unde s’o luam, am ajuns intr’un sfarsit pe peron si dupa inca un minut ne’am urcat in tren. Cand se deschid usile e un tziuit tare enervant, asa ca sa nu va speriati. Am ajuns si in statia care te lasa la Vatican, ne’am intalnit cu ghidul si am pornit sa vedem muzeul microstatului. Apropos de ghid.. Daca ajungeti in Roma si vreti sa vedeti Colloseumul, vedeti ca sunt niste baieti care au o oferta: pentru 25E vezi cu ghid Colloseumul si ruinele cetatii iar pentru inca 45E vezi si muzeul Vatican. De ce atatia bani? Pentru ca ai un ghid care’ti explica si iti raspunde la intrebari, pentru ca nu stai la coada de sa te sfarsesti pe’acolo, si pentru ca ATENTIE! Exista o probabilitate de 95% ca ghidul tau sa fie din Romania. Daca e sa vedeti Vaticanul si cetatea aveti grija sa il aveti pe Greg ca ghid. Tipu’ e din Sapanta cea frumoasa, are o engleza de te sparge si stie sa te tina in priza atunci cand iti vorbeste (cu glume si bancuri, cu intrebari retorice sau nu….). Genial Greg! Si e roman! Si eram mandru de asta! Am ramas placut impresionat de perioada renascentista si despre cum artistii acelor vremuri destul de reci au reusit sa incalzeasca si sa insufleteasca acele coloane si tavane mult prea inalte. Picturi 3D, sculpturi care redau cu o finete extraordinara corpul uman si animal, insemne si sentimente fara glas puse pe tavan sau pe podea. Vaticanul, Louvreul si British Museum a adunat practic tot ce era mai frumos si l'au pus la ei in curte. Si cu toate astea, Vaticanul nu si'a aratat adevarata valuare arhitecturala si bogatia de care dispune. Un lucru pe care l'am remarcat la punctele de suveniruri din Vatican a fost cultul binemeritat as zice eu pentru Ioan Paul al IIlea, unde sunt foarte multe calendare, magneti si tot felul de chestii mici sau mai mare cu chipul fostului papa. Dupa ce am vazut muzeul Vatican  si capela Sistina (unde din pacate n’am avut voie sa fac poze), am vrut sa intram in biserca. Slabe sanse, pentru ca era o coada de aproape 1 km si nu exagerez. Asa ca marea si faimoasa biserica… altadata! Din pacate nu i’am vazut pe baietii aia imbracati pompos cu sulita in mana. Ne’am indreptat de’aici spre Piazza Navona, unde se afla unul dintre cele mai importante obeliscuri aduse din Egipt (mai e unul in Vatican si Piazza Popolo). Aici am avut ocazia sa ascult un baiat care canta la chitara diverse coveruri, ca in Paris.. Seamana cu cartierul Montmartre din Paris, unde pictorii se aduna si picteaza diverse, cativa mimi si iata si un baiat care canta la chitara. Frumos. De’acolo ne’am indreptat spre Panteon. Panteonul a fost facut biserica, intr’un exces de zel a unui papa care a tinut mortis sa faca din aceasta cladire dedicate eroilor si a zeitatilor antice, dar si locul de odihna a unor mari oameni, un loc crestin. Asa ca atunci cand am ajuns acolo am era o slujba si a trebuit sa asteptam pentru a putea intra si vizita. M’a lasat rece, eu imaginandu’mi ceva ca in Paris. Ei bine, tzeapa! Dupa ce’am plecat de’aici a inceput calvarul. Vroiam sa ma intorc mai repede la hotel, dar nu stiam cum. Cu harta in fata si nu’mi dadeam seama pe unde s’o iau! Strazile mici si inghesuite, lipsa indicatoarelor si lipsa unor puncte inalte in orasul asta care e facut pe numai pe dealuri, m’a dezorientat groaznic. Intr’un oras turistic trebuie sa existe indicatoare! Bucurestiul nu e oras turistic, si cu toate astea ai indicatoare, ai dupa ce sa te orientezi, e mult mai curat, are strazi late si trotuare accesibile. Asa ca intr’un final am luat autobusul care ne’a dus pana la statia Termini. O idee misto cu adevarat misto care ar trebui implementata si la noi, si pe care am vazut’o si in alte orase europene, autobusele au tonomate de bilet in interior. Ne’am oprit sa mancam o pizza si sa bem un pahar de vin langa hotel. V’am spus ca e un oras murdar? Nesimtirea e atat de mare aici, incat am ramas mut la urmatoarea faza: un servetel de pe o masa care apartinea terasei unde eram a zburat din cauza vantului. Nici un chelner nu l’a ridicat. Calcau pe el, sau il mutau cu piciorul mai incolo, doar doar n’o deranja pe nimeni. Si era mare si albastru! N’aveai cum sa nu’l vezi.

Concluze generala? Roma e un oras de vizitat doar si doar pentru obiectivele turistice, facand abstractie de haosul si mizeria din el. Ah da.. Au haine ceva mai misto decat la noi. Totodata, nu trebuie ratata mancarea cre este foarte buna dar si bunatatea aia de inghetata, care nu e chiar inghetata ci mai degraba un soi de crema de inghetata. Demential! Dar atat. Nu m’am putut bucura de oras, chiar daca vremea a fost superba. Mizeria de pe jos facea ca seninul de sus sa paleasca. Italienii sunt frumosi, bine imbracati, italiencele sunt urate! Si sunt multi negri care sunt foarte enervanti si agasanti cu toate porcariile lor de vanzare. Noroc ca au chestii de vizitat, ca altfel nu cred ca s’ar duce lumea in Roma. 

Pace Lumina si Iubire! Si fiti civilizati! If you know what i mean.

P.S.: pentru poze din orasul etern puteti sa intrati aici si aici, iar pentru o varianta a acestei excursii ceva mai roz, luati blogul cu sarea din oana.

Weekend Romalez

Noi i'am invatat pe etrusci latina (cine stie, pricepe ce zic) si ei cred ca ne'au invatat pe noi mizeria.

Si Leul s’a dus frumos pan’ la Roma. Plecarea a fost foarte amuzanta: mers o statie cu autobusul de la “Perla” pana la “Caragiale” apoi mers pe jos de la “Caragiale” pana la Herastrau pentru ca era o coada imensa pe Dorobanti, apoi iar cu autobusul pana la aeroport. A.. mentionez ca e prima data si din pacate pentru mine nu si ultima data cand plec din Baneasa. Este cel mai groaznic si prost si tampit si cretin aeroport. Defapt, este o aerogara. Mica, inghesuita, nearisita, prost iluminata si fara puncte de informare. Avionul a plecat cu o intarziere de aproape 20-30 min, dar inainte de a ne urca un busul care ne duce la avion, am ramas uimit de oamenii care stateau la coada. De ce sa stai la coada la aeroport? Ai bilet si loc asigurat, de ce trebuie sa stai la o coada absolute inutila, inaintea deschiderii checkingului?!? Doar un roman stie sa raspunda la asta. Un aeroport si avion plin de romani, in mare parte tzarani, in sensul prost al cuvantului, in special moldoveni. Unii ar trebui sa faca un IQ test, fiindca ar trebui interzisi sa urce intr’un avion, sa paraseasca tara. Si ajungem, dupa un zbor de aproape 2h, in Fiumicino. Aeroportul din acest orasel este cam ca Otopeniul nostru, numai ca mult mai mare si mult mai bine organizat. Aici se aduna toate lowcosturile din lume care aduc oameni pentru Roma (si nu numai), deci este imens, si este bine organizat. Ai un tren (pe care’l recomand) care te duce in orasul etern in 30 de min pentru 12E. Si ajungi in Termini, gara lor imensa, un fel de Gara de Nord inmultita de 3 sau 4 ori. Si iesi din gara si te loveste asa un sentiment “bah, noi am iesit din Bucuresti?” de iti vine sa’ti dai palme.. Va jur, daca nu ai vedea oameni ceva mai bine imbracati, multi oameni asiatici (indieni sau chinezi) sau africani, n’ai zice ca esti in Roma. Un oras mai imputit si mai scarbos ca asta nu mi’a fost dat sa vad in nici un oras european. Stiam ca sunt nespalati, stiam ca orasul este mizer, dar ma gandeam ca si’au revenit asa cat de cat. Se pare ca mi’am luat o teapa imensa. Si imi cer scuze fata de orasul in care locuiesc, Bucuresti, cand zic ca e jegos. NU! Bucurestiul este un oras curat! Cu oameni civilizati! Daca vrei sa vezi ce e mizeria du'te in Roma, plimba'te o zi si apoi multumeste chilotului care chiloteaza avionul ca te'a adus acasa. Mormane de pungi de plastic care zac pe trotuar lipite de zidurile hotelurilor sau a bisericilor. Nu’mi place Roma. Nu sunt WCuri pe strada, si asta e suparator pentru ca e un oras turistic. Aceeasi problema o ai si in Paris/Londra/Berlin/Viena/etc. Nu sunt cosuri de gunoi, iar ca sa arunci gunoiul trebuie sa mergi frate.., adica sa te plimbi la modul serios. Si e scump! Pe cat e de mizer, pe’atat de scump! Ma gandeam ca italienii si mai ales romanii atunci cand invata sa conduca o masina, au ore speciale de plecare din rampa. Cred asta pentru ca tot orasul este un sus-jos continuu. Am vazut in prima zi Colosseumul, chestia aia care arata pe jumate neterminata, si pe care 20000 de jidani au reusit sa o ridice in 8 ani. Si dainuie pana azi. Deci iata ce si pe cine si cat timp trebuie sa angajam pentru a ne face si noua o autostrada de la nordvest la sudest care sa tina macar 50 de ani. Apoi am vazut ruinele cetatii eterne, cu forumul si columna lui Traian. De asemenea Palatul Culturii, Fontana din Trevi, unul dintre cele 4 obeliscuri mari si egiptene din Roma, cateva biserici de pe drum si ma rog.. diverse chestii. Romanii pare’se sunt niste grandomani, au numai cladiri mare, imense, impunatoare. Pana si palatul care nu mai exista azi, avea 5 etaje, fiecare etaj avand 20 de metri inaltime si multi altii latime. 

Concluzia primei zi? Roma suck’s! Si daca e unu care zice ca nu, sa’mi dea si mie de veste cu argumente zdravene. Au strazi inghesuite, trotuare pentru o persoana, nu sunt copaci pe bulevard (iar asta s’a simtit teribil in gatul si nasul meu mare), absolut jegos pe jos (sunt ad literam mormane de gunoi la colt de strada). Daca stai la o terasa, si trebuie neaparat sa stai, e imposibil sa nu fi asaltat de cativa omuleti negri sau mai tuciurii care vor sa'ti vanda tot felul de porcarii pt nu stiu cati euro. 1, 2, 3 negri mititei merg.., dar cand stai la o masa sa bei un vin si'ti vin cam 10-15 deja te intrebi daca sa te lasi de fumat si sa mergi in interiorul restaurantului.

Pace Lumina Iubire va doresc!

                   - va urma - 

Hermannstadt

Mult prea bizi domn'e! MULT PREA! M'am apucat de o groaza de chestii care'mi seaca orele si care ma fac sa ma intreb daca nu cumva e o conspiratie a timpului in ultimii ani. Mda, ieri a fost ziua in care am considerat ca traiesc intr'o conspiratie. Pana mai ieri tineam afacerea in frau, azi constat ca lucrurile nu sunt chiara precum par :)). Si ca sa inchei acest inceput de post, vreau sa va readuc la cunostinta doua versuri de la Isolier, si spunand doar "unde dracu' sunt anii in care nu aveam atata treaba? 

"Timpule esti nebun, nu stiu ce sa mai spun despre tine / Da'mi inapoi noptile senine"

Ma tin sa scriu chestia asta de luni! De LUNI va dati seama?? Azi e VINERI! Bine, as fi un ipocrit sa ma plang de faptul ca muncesc, ca multzam fain lu' Barbosu' ca ma mai lasa sa'mi termin menirea pe'aici, iar noi toti trebuie sa'i multumim lui Traianel (pe care l'ati votat) ca ne face viata aspra rau de tot.

Zilele trecute mi'am reamintit Sibiu si sa mor dak'i mai zic Sibiu. Nu nene, oraselul asta se cheama Hermannstadt pentru ca nu poti spune ca e un oras romanesc. Sunt ardelean si ma mandresc cu asta, as fi ceva prusac la origine si ma mandresc si cu asta, dar iata ca am ajuns la concluzia ca Ardealul nu e al nostru, nici al vostru si culmea, nici a urmasilor urmasilor nostri! Acolo e altceva. Adica o data ce ai trecut nesimtitul ala de defileul de pe Olt la care se lucreaza de cand ma stiu eu si e intr'o continua reparatie si e mizer si neingrijit, intri intr'o alta zona. Copaci cu frunze colorate, trotuare curate, oameni zabareti care se uita la tine blajin si te saluta dintr'o usoara miscare de cap.. Domn'e, respect! Am avut senzatia ca sunt in Salszburg, ca sunt prin Austria iar daca stiu bine sa ma gandesc, Kaprunul seamana cu Sighisoara. Un fel de best of din Sibiu gasiti aici. Cerul curat si un albastru de'ala senin, strazi curate, parcari pentru biciclete prin tot orasul foarte frumoase si foarte practice (nu gratare de'astea ca'n Imputiciune) la care am stat si m'am uitat un pic sa'mi dau seama cum se prinde bicla acolo, copacii ingrijiti si curatati de paraziti, pereti pe care nu scrie Ion + Maria = LOVE, cosuri de gunui frumoase si bine asezate... si mai presus de toate, mancarea! Fac astia din Hermannstadt o mancare de te lingi pe degete, asta daca reusesti sa termini ce'ti pun aia in farfurie. Am apreciat dintotdeauna la orasul asta curatenia si simplitatea oamenilor de'acolo si in special faptul ca este unul dintre putinele orase turistice din Romania. Nu e ca pe valea Prahovei unde mergi ca sa te imbeti si sa fumezi (comercial sau nu) si sa te uiti la munte cat de frumos e, neavand tupeu' sa'l urci ca'ti rupi tocu' de pitzipoanca sau pitziponc (urmareste blogul lui shalimar), neinteresandu'te cultura arhaica de pe acele meleaguri. Ei bine, in oraselul asta de care va povestesc nu poti sa faci asta.. Pana si puburile sunt mai selecte, mult mai selecte decat ce'i in orasul asta in care locuiesc, plin de gogomani. Cat despre curatenie, jos palaria. Pai daca oamenii au pus cos de gunoi si in varful cetatii Cisnadioara?!?! Cu alte cuvinte te forteaza sa fii mai educat, iar daca tot arunci chistocul de tigara pe jos, inseamna ca esti bou tampit maltratat de soarta si de ce nu, cu riscul de'ati supara parintii, cretin! Vizitati orasul Hermannstadt, de fapt, descoperiti'l la pas. Si daca tot sunteti acolo, aruncati un ochi in parcul Astra, sau muzeul satului. Este demential! Este mare, cred ca cel mai mare si mai frumos parc din Romania. Aerisit, casute pline de istorie, simplitate, curat (bah! o frunza sa vad si io pe trotuar! UNA!), cu locuri speciale de fumat unde ai nisip ca sa stingi tutunul, nu sa'l arunci prin iarba, cosuri de gunoi din 50 in 50 de metri, lucruri de genul asta! Vizitati acest tinut fabulos, si vizitati Ardealul! Promit ca la anu' sa fac o excursie prin Ardeal in care sa vad majoritatea bisericilor fortificate si cetatile de'acolo. Plimbati'va si bucurati'va de ce avem pe la noi, ca nicaieri in Europa (si m'am plimbat destul zic eu..) nu gasesti peisaje si simplitate mai frumoasa ca la noi!

Pace Lumina Iubire!

Cosul de gunoi

Ieri a fost ziua mea de nastere. Implinit'am 23 de ani si parca i'am implinit degeaba. Am asteptari foarte mari de la mine si am asteptari foarte mari de la cei din jurul meu. Am ajuns la concluzia ca intradevar, verbul care ma defineste pe mine este "a vrea". Ei bine, VREAU sa fim si noi o data mai culti si mai civilizati si sa avem destul creier incat sa ne ridicam din starea asta de cacat in care am intrat de 20 de ani. Si vreau multe cadouri! :)). Ca pana acum n'am primit nimic.

In intrebari si in ganduri negre am stat cam toata ziua de ieri si tot ceea ce faceam si tot ceea ce gandeam era oarecum impotriva mea. Niciodata nu m'am simtit atat de daramat de povara intrebarii pe care mi'o pun de doua ori pe an: "si....? ce'ai facut andrei in ultimul an?" Si caut ca tampitu' prin trecut si imi dau seama ca nimic notabil, nimic care sa ma faca sa fiu mandru de asta, care sa ma faca sa fiu in al 9lea cer pentru asta. Scufundarea mea in carti mai aparte, in alcool si fumuri de tigara, si iar cartile mele speciale... Cam asta s'a realizat in ultimul an. Ah, si multe plimbari si cateva persoane noi. Dar cam atat. Ce simplu s'a rezumat totul. Da bah, sunt eu mai cu motz si vreau sa fac ceva care sa fie grandios si sa fie atat de mare incat toti cei din jurul meu sa plece intr'un fel ochii in pamant si sa'mi spuna "bravo, suntem mandri de tine!" Well, am ratat targetul principal pe anul acesta, si'anume evadarea din Romania. Sper ca la anu', tunelul sapat sa nu se mai surpe. Si cum stateam ieri in parc si incercam sa'mi descarc toate gandurile, imi dadeam seama ca nu reuseam si nu ma mai calmam. Apoi s'a'ntamplat ceva ce a scos din mine acea parte care de obicei este nesimtita si da numai din gura.., ei bine, ieri am pus mana si'am facut o treaba. Erau doi cocalari, erau doi cretini, doi prosti, doi inculti, doi analfabeti, doi samantzari care stau in fatza blocului si scuipa samantza pe jos..., ei bine, ei erau in parc. Un ala si'o aia! Doi! Si'un pachet de tigari. Ala isi aprinde tigarea si'o fumeaza. O arunca pe jos, chiar daca avea un cos de gunoi frumos si curat la o intindere de brat. Si spun suficient de tare incat sa ma fac auzit macar de proasta si urata (pentru ca esti o urata bah! stricate'ar fatza mai grav decat este acum!) aia de langa el. Ea isi aprinde tigarea si'o fumeaza. O arunca pe jos, chiar daca avea un cos de gunoi frumos si curat la o intindere de brat a boului satului comunal de langa ea. Eu.., plin de nervi oarecum, dar nu din cauza lor ci din a mea. Ei bine, am facut ceea ce n'am mai facut niciodata: m'am ridicat de pe banca, m'am aplecat si'am strans chistoacele lor si le'am aruncat cu putere in cosul de gunoi. Toata treaba s'a petrecut suficient de incet dar totusi destul de taios pentru toate privirile care'mi erau aruncate atunci. Prostii, au stat, au tacut, ma urmareau cu privirea, m'am uitat fix in ochii lor cu un dezgust total, acel dezgust de care tot dispune Domnita cea Neagra atunci cand pleaca de'acasa spre serviciu. Acel dezgust pe care'l aveam ori de cate ori cineva arunca ceva pe jos iar cosul de gunoi era la doi metri mai in fatza. De sub sapca, i'am simtit cum si'au mai aruncat privirile de cateva ori spre mine, dar cred ca deasupra mea scria foarte mare si cu roshu tipator M**E!!! Suntem intr'un parc bai fratilor, parc! O oaza de verdeata intr'un oras plin de betoane si sticla. O inecam si pe'asta? O murdarim si pe asta? Iar parcul de langa mine este atat de frumos si mic, cochet si curatzel, este o mica bijuterie centrala. Dar trebuie sa existe doua maimute (si'mi cer scuze pentru bietele animale) care sa distruga un cadru frumos si armonios. Incheiei cu un jargou pe care bucurestenii si sudicii in general il fosesc de peste 100 de ani, si'l adresez tuturor prostilor: HAI SICTIR!

Pace Lumina Iubire va doresc de ziua mea!

p.s.: mii de multumiri pentru urari si gandurile bune adresate ieri!

Mens sana in corpore sano

Pe birou meu aglomerat de tot felul de chestii se afla si pachetul cu putinele mele carti de vizita. Si ma uitam la aceasta carte de vizita pe care scrie O minte sanatoasa intr'un corp sanatos, curios fiind de faptul daca pe cartea asta de vizita este scris corect e-mailul. Mi'au ramas ochii putin blocati asupra citatului si mi'am adus aminte de ceea ce am patit sambata. Sambata, dupa cum bine stiti, a fost ziua dinaintea concertului AC/DC :)) dar si ziua marii finale de handbal, unde echipa Oltchim Rm. Valcea a luptat pentru a lasa trofeul de pe masa sa ramana aici. Eu am facultatea in Sala Polivalenta ceea ce uneori e ca dracu, alteori e binevenit. Sambata de exemplu a fost prima varianta. Eu am mai multe cursuri, numai ca cel mai interesant si cel pentru care am aplicat la acest master este cel de neurologie care se tine sambata. Asa ca dimineata aia, cand am iesit afara am zis ca e mai bine sa merg cu masina, pentru ca era mult mai frig decat ma imbracasem eu si nu mai aveam timp sa ma intorc sa'mi schimb tzoalele. Ajuns intrarea Tineretului (sau cum s'o chema ea) constat ca era un cretos din neamul Tuzgurenilor care statea la panda dand explicatii la unii si la altii ca nu au voie sa urce cu masina spre Polivalenta. Ca era intrarea de la Polivalenta oprita e o chestie cat de cat ok (pt ca cine a fost la concerte cu masina la Polivalenta stie ce dezastru e), dar de ce era blocata si parcarea de la Palatul Copiilor? Aici n'am inteles exact. Dupa indelungi cautari si priviri prin parbrizul masinii ca sa'mi parchez si eu caroseria sub un copac cat de cat ok (batea vantu') ma indrept spre facultate, injurand cretosu' si pe cei din neamul lui ca nu au comunicat faptul ca se inchid parcarile respective. Si vad si eu sala unde se tine meciul. Dom'ne..., scaune noi, bune, comode, nu ca alea din anu 2 cand mai trageam cate un pui de somn intre seminarii, dar o sala fara aerisire, o sala fara indicatii reflectorizante, o sala cu o tabela electronica varza, un tavan prin care se deplaseaza tzantzos o familie de soricei.. Chestii de'astea! Ajung acasa si ma uit si eu la meci sa'mi incurajez fetele, si ma gandeam cat de aiurea e sa spui Felicitari fetelor ca au ajuns pana aici, ca si cum le'au sustinut din orice punct de vedere. Daca le televizeaza si se face reclama ca la fotbal s'ar imbogati si sportul asta la care suntem destul de buni si sunte o forta mondiala si europeana! Dar nu! La fel ca si la celelalte sporturi cu exceptie aberatiei de fotbal, ne aducem aminte ca avem oameni de valoare atunci cand se mai castiga cate o medalie sau cand se realizeaza un record. Daca nu, se baga placa aia tampita cu nu exista fonduri, nu avem unde, nu avem ce, nu avem nu avem nu avem. Nimeni nu face nimic pentru sport, nimeni nu'l sustine si nimeni nu'l implementeaza. La scoala nu se mai face ora de educatie fizica asa cum ar trebui sa se faca, iar profii care se ocupa de materia asta nu'si dau interesul asa cum profesorul lor si'a dat candva interesul. Nu exista competitii (mai demult era competitie de carting!) intre licee pentru ca liceele nu au unde sa exerseze. Uite asa, rand pe rand, se vad belele din sistemul nostru. Dar speram la zile si la momente mai bune!

Pace Lumina Iubire

Dincolo de orice Vama

Pentru toti cei care va duceti in Vama de 1 Mai, pentru toti cei care mergeti la munte de 1 Mai, pentru toti cei care nu trebuie sa stati in oras din diverse motive de job/familie/financiare, pentru voi toti... va doresc vreme faina si fara evenimente neplacute. Pentru prima data de cativa ani buni, acest 1 Mai muncitoresc il voi petrece cum altfel decat prin munca! Ca doar de'aia e muncitoresc! Prin urmare, in loc sa ma distrez si sa imi scald picioarele in apa si privirile la dominitele din jur, eu stau si ofer tratament pentru persoanele cu diverse probleme medicale. Si da, economisesc timp si bani pierduti pe drum si ma pastrez pentru vara. Apropos de Vama si de cheltuieli, sun zilele trecute in satucul ala sa rezerv si eu o camera (pe'atunci stiam ca merg :))), si'am zis ca sunt dispus sa arunc 70-80 de ron pe camera, deci daca imultesc cu 2, ar fi venit o camera de 140-160 de ron/noapte. Oricum nu dormeam eu cine stie ce, dar faptul ca la intoarcere conduceam cu soarele in ochi, am zis ca prefer sa am confort. Si incep eu sa sun in stanga si in dreapta si ajung la o cazare (era ultima pe lista si era si cea mai scumpa) pe plaja intre Corsaru si Ovidiu, unde stiam ca anu' trecut scorul a fost de 150. Ei bine acum costa 270 de lei/noapte! Si'am zis: doamna, ce oferiti de banii astia? Ca eu cu 70 de euro stau in centrul Parisului la 3 stele cu mic-dejun inclus, si e Paris... Deci ce oferiti? "Pai da, dar stiti ca e criza si nah.." Tocmai pentru ca e criza pretul ar fi trebuit sa fie undeva la 100 dak anu' trecut a fost 150. Ca nu e criza numai la dumneavoastra, ci si la mine! Cu respect, succes! Ma indoiesc ca femeia si'a gasit un chirias la banii astia. Dar oricum ai privi lucrurile asta e nesimtire si furt pe fatza frate! Nu e posibil ca tu sa ceri cat un hotel de 3 stele din centrul unui oras mai mult decat interesant, si sa nu oferi nimic! Doar un pat, un TV si o terasa cu vedere la mare. Dar de ce ai cere atat de mult? Pentru cort e mult prea frig, si oricum..., in timp am ajuns la concluzia ca vin toti cretinii si distrushii si looserii in Vama si fac mizerie si lasa chistoacele de tigari pe jos si arunca sticlele de gin, whisky, vin si bere pe plaja, dimineata aratand plaja aia ca dupa o tornada. Suntem prea batuti in cap ca sa mergem sa stam la cort frumos si civilizat si sa nu lasam mizerie, pentru ca aceasta statiune este a tinerilor. Iar daca tinerii arata precum statiunea, e grav!

Pace Lumina Iubire!

Curatenia de Paste

In primul rand am o dilema: cum se scrie corect, Pasti sau Paste? Am auzit crainici TV cu ambele variante, dar si preoti cu ambele variante... Deci..., cum e corect din toate punctele de vedere?

Imi provoaca o lene si'un sictir total sa fac curatenie de Paste/Craciun/Vara/Toamna/Iarna/Primavara/sau_mai_stiu_eu_ce_alte_momente_de curatenie_sunt. Adica de ce sa fac eu curatenie generala, cand oricum in fiecare saptamana eu dau cu aspiratorul? Ce naiba sa curat acum? Sa curat curatenia din weekend? Nu vad rostul si ideea acestei curatenii colosale. Maica'mea e si mai tare, maica'mea sta cu mopu' in mana si la TV ruleaza fin (ha ha ha) slujba de Joia Mare. Pai asta nu'i pacat? Adica nu mai bine te duci tu frumos la Biserica si participi trup si suflet la slujba? Triseaza maica'mea, se crede Napoleon. Si cu toate astea, de ce sa fac o super curatenie, cand oricum eu saptamana trecuta tocmai am dat cu aspiratorul? Maica'mea este maestra in curatenie, de 40 de ani numai asta face! Ea vede si dupa colt praful si paianjenii, ceea ce pe mine ma uimeste. De ce sa muti canapelele ca sa dai cu aspiratorul cand oricum nu deranjeaza pe nimeni? Nu mai bine dai cu aspiratorul pe sub canapele? NU! Pentru ca praful este atat de mare incat la un moment dat se va revarsa pe langa canapele, prin urmare dam canapelele si facem curat cum trebuie. Urmeaza biblioteca. C'moooon! Unde scrie in Biblie ca trebuie sa ai casa lux, cand deja ai o casa curata? Mdeah! Mai am de dat cu aspiratorul pe la mine in camera si gata!