sâmbătă, 15 octombrie 2011

Inceputuri

Din ciclul "Pentru fratele si sora mea"

"Din stindardul lor s'a scris istorie din Persia si pana in Bretania"

Dragii mei, sa afirmam faptul ca omeniria a inceput acum 5000 de ani este o prostie si o aberatie. Cercetatorii si arheologii au descoperit si mai descopera tot felul de artefacte, totemuri, scriei sau asezari care depasesc mereu gandirea noastra finita si stabila. Am sa ma leg in aceasta serie de lumea veche a noastra, am sa ma leg de datiniile si religia straveche, in special de daci.

Cu mult inaintea dacilor si a tracilor se presupune existenta neamului agathirsilor. Pentru cei ce nu stiu, Shambala reprezinta tinutul intunecat iar Agartha tinutul luminii. Mai adaugam si Atlantida si Lemuria ca tinuturi sau state sau orase imense. Ceea ce uneste aceste 4 tinuturi este teoria comform carei niste omuleti verzi, ANUNNAKI au aterizat pe'aici pe la noi si au reusit prin diverse schimbari genetice sa produca omul, sau mai corect spus acest animal biped. Baietii astia verzi au venit din constelatia Dragonului. Intamplatori sau nu, inainte ca Ursa Mica sa aiba Steaua Polara care sa identifice nordul, aceasta stea era in coada constelatiei Dragonului (in unele harti, constelatia Dracului). Teoria conform carui acesti ET din constelatia Dragonului tine un pic de fantastic, dar trebuie prezentata. Ea spune ca ET s'a stabilit pe la noi prin Europa cu sediul central intre Piatra Craiului si tinutul Luanei (carpatii de curbura). Tot ei au inclinat axa Terrei si au format apele si pamanturile iar muntii si fluviile sunt si ele artificiale. Fluviul Dunare, rau sfant dupa cum vom vedea, este unul artificial, la fel si Carpatii. Vazute din satelit, aceste formatiuni se aseamana foarte mult cu un dragon, Muntii Carpati fiind copia fidela a constelatiei dragonului. De teoria agathirsa se leaga si un probabil razboi nuclear din care au disparut Atlantida si Lemuria. Dar de teoria agathirsa se leaga simplitatea religiei si formei in care oamenii din acea perioada isi duceau viata de zi cu zi. Ei nu aveau multe legi, cele mai multe fiind transmise prin viu grai dar mai ales prin cantari. Despre agathirsi prima documentare o avem atunci cand tatal lui Alexandru cel Mare a ajuns aproape de noi, si si'a luat'o cel mai original in freza; agathirsii au populat dupa marele potop biblic Lumea, cel putin asa sustin teoriile. Astfel se face ca romanii vorbeau latina si de aceea vorbim si noi pentru ca defapt si de drept, noi i'am invatat pe romani latina (istoria este scrisa de cei ce inving). Dar partea care pe mine m'a fascinat cel mai mult la agathirsi este faptul ca regii lor cresteau si studiau albinele (nu OILE) pentru a stii cum sa'si conduca poporul.

- va urma -

Pace Lumina si Iubire

miercuri, 12 octombrie 2011

In istorie

Din ciclul "Pentru fratele si sora mea"

Cu ingaduinta voastra mi'as dori sa incep o serie de postari dedicata culturii dacice, postari care vin sa reintraduca intr'o forma foarte mica sentimentul de maretie. Spun maretie pentru ca fiecare popor si fiecare stat are ceva care ii prea mareste, exceptie noi, romanii. Ceea ce scriu eu aici vine dupa carti citite cu ar fi Nicolae Densusianu - Dacia preistorica, Bucura Dumbrava - Cartea muntilor, Mircea Eliade - Cosmologie si alchimie babiloniana, Mircea Eliade De la Zalmoxis la Genghis-Han, Vasile Lovinescu - Al patrulea hagialac, Vasile Lovinescu - Creanga si Creanga de aur, Vasile Lovinescu - Dacia hiperboreeana, studii si cercetari la fata locului, dar si alte scrieri din tot felul de biblioteci, scrieri de care voi aminti si pe care voi le puteti cerceta in sfera on-lineului.

Istoria este scrisa doar de cei care inving, Asta o stim cu totii, sau asta ar trebui sa stim cu totii. Incepand cu anul 1802 istoria pe care noi o stim, gratie pasoptistilor revolutionari se schimba si capata o alta directie decat cea adevarata. Ceea ce urmeaza sa scriu s'ar putea sa va uimeasca, s'ar putea sa va faca sa radeti si sa luati in murdarie ceea ce aflati, dintr'o lipsa totala de cunoastere si inchidere intr'o lume negustoreasca si materiala. Ceea ce o sa scriu in postarile urmatoare sunt doar teorii. Pe unele le imbratisez, pe altele doar le tin pe'aproape, altele sunt absurde chiar si pentru mine (exagerate), pe altele doar le amintesc pentru a fi notate. Voi pleca de la inceputurile pamantene pana in era noastra, vorbin un pic despre agathirsi/atlanti/lemurieni/pelasgi, traci/geti/daci, protoromani/romani. Am sa incerc pe cat posibil sa fiu cat se poate de cronilogic si fluent si de lamuritor. Doamne ajuta!

Pace Lumina si Iubire

marți, 11 octombrie 2011

Biserica decazuta

Am revenit. Si de data asta pentru o perioada mai lunga de timp pentru ca am de gand sa incep un nou serial, sub egida "Pentru fratele si sora mea". Si am sa incep nu prin a va povesti pe unde am mai fost si ce'am mai vazut, desi in postarile ce urmeaza o sa ma leg si de treaba asta, ci am sa ma leg de ceea ce am vazut si auzit astazi la stirile de seara ca Iasiul a devenit pentru cateva zile capitala ortodoxismului mondial. Moastele sfintei Paraschieva sunt scoase la lumina. Urmarea? Oamenii imbrancindu'se si certandu'se, aproape omorandu'se pentru lucrurile sfinte. Dar ceea ce m'a facut sa rad si sa fiu mai trist. Biserica avea grija sa puna diverse cutii ale milei la o coada de peste 2 km, iar cei ce vroiai ca rugaciunile sa ajunga mai repede mai "sus" trebuiau sa "doneze" ceva. Stirea o gasiti pe PROTV. Asta si aberatia si inutila constructie a Catedralei Mantuirii Neamului. De parca atunci cand intri in ea, te mantuiesti de toate pacatele! Un complex inutil, intr'o zona a orasului care are un simbol megalitic, o cladire mult prea mare pentru postura umila si simpla propovaduita de Iisus. Dar despre toate astea si despre mult mai interesante alte lucruri, am sa revin de maine, cu o serie de postari intrand intr'o lume ceva mai veche si mai simpla, plina de simboluri si de lucruri mai sfinte.

M'am intors!

Pace Lumina Iubire!

vineri, 19 august 2011

Biserica daramata

Dupa ce se vor mai linisti putin apele pe la mine prin cap, voi incepe o serie de postari legat de daci. Intamplator sau nu, am fost rugat de niste oameni sa tin o mica prelegere despre daci in cadrul unui eveniment. Prin urmare mi'am scos de la naftalnia sfintele mele carti si am inceput sa le recitesc pentru a'mi improspata memoria.

Ceea ce vroiam sa scriu in acest postblog o sa fie intr'o stransa legatura cu serialul ce urmeaza sa vina. Am vrut in mod deosebit sa ajung la parintele Arsenie Boca si sa aprind doua lumanari. Una pentru cel care a fost un OM si alta pentru cel ce reprezinta OMul. Au trecut mai bine de 6 luni de la evenimentul peste care trebuie sa recunosc ca n'am reusit sa trec, de care n'am reusit sa ma eliberez. Parintele Arsenie Boca este inmormantat la loc de cinste la manastirea unde a slujit si a propovaduit iubirea vesnica, manastirea Prislop. O manastire de maici, o manastire simpla si frumoasa, o manastire care are un naos si pronaos extrem de umil. O manastire care te uimeste prin simplitatea ei dar si prin ceea ce se gaseste in ea: nimic. Daca esti obisnuit sa gasesti picturi prin biserici, ei bine aceasta nu are. Si intr'un fel este mai bine, pentru ca acolo te poti oglindi numai tu, persoana ta, floarea ta si divinitatea la care iti versi amarul. Manastirea este inconjurata de copaci, de o padure imensa, deasa, de o padure care nu'ti poate oferi decat aer curat si sa o viata superba. Pe crucile din cimitirul manastirii n'am putut sa nu observ ca media de varsta era de 80 de ani. Si cu toate astea Biserica s'a denaturat. Chiar daca ea intr'o forma sau alta este intr'o osmoza cu natura, Biserica s'a denaturat. Nu vorbesc in caz particular aici, ci in general. Dar revenid la manastirea Prislop, atat de multe interdictii cate am vazut aici n'am vazut si nu am simtit (ceea ce este si mai grav) la nici un asezamant monahal. Cuvantul de baza acolo era NU. "NU CALCATI IARBA" "NU INTRATI" "NU FOTOGRAFIATI"... NU nimic. Intrebandu'i pe cei cu care am fost, am primit un raspuns cat se poate de monden: "domn'e, tre sa fie ordine si disciplina!". Ei bine, lucrurile nu stau chiar asa. Biserica este un loc unde te duci sa te reculegi, unde te duci sa te rogi si unde te duci sa te simti bine si sa ai o discutie cu tine. Biserica nu face altceva decat sa iti provoace alchimia. Teoretic, ca practic stam tare prost. Biserica este casa Domnului, iar OMul este Templul lui! Invatati asta!

Pace Lumina si Iubire va doresc tuturor!

miercuri, 17 august 2011

Turism? Sosele? Nu, Romania!

Sloganul "Avem o tara frumoasa, pacat ca e ocupata." este unul cat se poate de bun. Toate bune si frumoase pana cand iesi de pe drumurile nationale sau europene. Atunci incepe cu adevarat aventura. Cu harta in fata, pe capota masinii, uitandu'te pe GPS, doar asa poti gasi drumul spre cele pe care doresti sa le vezi. Este absolut de neconceput si de neiertat ceea ce fac astia de prin Victoriei, Cotroceni si Parlament. Este de neconceput. Avem o tara atat de frumoasa si atat de plina si simboluri si de filosofii mai antice decat cele platoniene dar nu facem nimic pentru a promova treaba asta. Spre exemplu, drumurile din judetul Hunedoara sunt satisfacatoare spre dezastru. Cat despre indicatoarele rutiere nu mai facem pomenire. Asa cum bunul meu prieten Alex a intrebat "dar si indicatorul este din secolul XIII?" facand referire la indicatorul bisericii Strei, indicatoarele din judetul Hunedoara sunt inexistente. Cat despre drumuri, de la Simeria in jos spre Dunare, asfaltul este absolut cretin! Nu poti sa ai o tara cu turism (blondo, auzisi?!?) daca nu are infrastructura buna. Am intalnit pe traseu, prin munti, prin paduri, masini straine cu oameni straini in ele care vroiau sa ajunga in anumite localitati pentru a'si continua traseul mai departe. Oare cum sa fac asta pe soselele patriei care nu exista?

luni, 15 august 2011

RoTrip

Am organizat cel mai mare traseu facut de mine vreodata. Bucuresti - Transalpina - Hateg - Valiug - Orsova -Tg Jiu - Brezoi - Bucuresti. Sunt 2000 de kilometri pe care i'am condus fara nici un fel de oboseala. Oboseala se instala brusc, seara. Ma trezeam cu 2 pahare de vin, apt pentru inca 1-2 ore de ras si voie buna. Ca un facut parca, de fiecare data cand plec in concediu am foarte putine ore de somn, pentru ca las bagaju pe ultimii 10 metri :)) si nu apuc sa dorm decat 4-5 ore. Am reusit sa vad ce foarte multi doar au visat, sau asa cum Andreea zicea, "am reusit sa vad ceea ce vedeam doar pe harta si poze".

1. In prima zi aveam ca destinatie Simeria. Am vazut manastirea Govora, care m'a lasat rece. Nu scria nici un fel de istoric, nimic. Te duci, vezi, si pleci de'acolo la fel de pacatos. Apoi intram in tinutul Horezului. Manastirea Horez este o ctitorie a lui Brancoveanu, in stilul specific. Albul ala de pe biserica si florile alea roshii care inconjurau zidurile ei dadeau o culoare frumoasa, mai ales ca cerul era nehotarat. Vedem apoi un avanpost al Hurezilor, manastirea Polovraci. Pestera din satul Polovraci, pestera cu o adevarata istorie, in care salajuiesc nu stiu cate mii de animale zburatoare (batmani), te lasa sa vezi ceea ce au facut primii oameni din zonele astea. Pestera Muierilor care este mult mai renumita are si ea farmecul ei, prin camerele ei foarte mari si foarte frumoase. A urmat apoi cel mai frumos drum pe care eu am mers vreodata, iar cei de la Top Gear ar trebui sa vina din nou sa incerce soseaua Transalpina. Ceea ce va doresc si voua, pentru ca este absolut dementiala! Se pleaca din Novaci spre Ranca, se ajunge in Obarsia Lotrului apoi se merge mai departe spre Sebes. Drumul este in proportie de 90% asfaltat. Merita sa mergeti si merita sa va bucurati de ceea ce va ofera tara asta!
2. Cetatea Devei care este o ruina si care nu ofera altceva decat o panorama a Devei ar putea fi mai bine ingrijita si de ce nu, refacuta. Castelul Huniazilor iti ofera placera de a te simti cu adevarat in perioada secolului 15, un castel destul de bine ingrijit. Poti gasi acolo simboluri care iti aduc aminte de vremea stihiilor si a dragonilor, poti gasi legende, dar ce este cel mai frumos este ca poti sa te transpui in epoca armurilor groase. Au urmat apoi cetatile stramosilor daci, cu predilectie Sarmisegetusa Regia si Ulpia Traiana; dezolant, si'o sa revina in urmatorul post cu asta. Biserica din Santamaria Orlea, cea din Densus, cea din Sanpetru si din Strei te pot minuna cu simplitatea lor si cu modestia lor, dar mai ales cu istoricul lor. Nu puteam rata Muntele Retezat, munte caruia i'am promis ca ma voi intoarce.
3. Noaptea la Valiug, cu o camera langa un rau si geamul deschis la camera nu face decat sa'ti odihneasca trupul. Apoi valea Nerei, si defileul Dunarii. Un traseu frumos.
4. Plimbarea cu salupa pe Dunare a facut ca aceasta excursie sa fie absolut dementiala. Valea Cernei ne'a trezit din molcomul Dunarii si ne'a incantat ochii prin relieful accidentat si impadurit. Apropo de padure, eu atata verde nu am vazut niciodata. Dealuri si munti intregi acoperiti de padure! Aer curat si voie buna! Manastirea Tismana, unde Tudor Vladimirescu a facut o tabara, casuta lui Brancusi si Coloana, Poarta sarutului si Masa tacerii.
5. Defileul Jiului pana la Petrosani apoi dreapta spre Valea Oltului, traversand drumul din prima zi.

Un traseu lung, dar un traseu care ne'a energizat, un traseu care ne'a descoperit, un traseu care ne'a linistit, un traseu care ne'a facut sa ne unim si sa ne descoperim, sa marturisim si sa ne faca se ne iubim mai mult decat era deja stiut. Ceea ce va doresc si voua tuturor!

Pace Lumina si Iubire

joi, 4 august 2011

Prietenii ii vreau in jurul meu

De cand ma stiu mi'am dorit o gasca frumoasa si de cand ma stiu am vrut mereu sa dirijez lumea, sa o fac dupa legile morale ale Cerului si Pamantului. Din fericire pentru mine, am reusit pana la varsta asta sa fac doar prima parte. Despre prietenii mei am mai scris, fie ca i'am amintit numai cu initialele, fie tot numele sau am facut o trimitere pe pagina web. Prietenii mei, o gasca de oameni mari si mici care au stiut sa faca viata sa fie mai frumoasa, prieteni de care amintesc cu drag ori de cate ori trebuie: Alice, Alex (zis si Teaha), Alex (zis si Don Juan), Andreea (zisa si Buntzi), Silviu, Nona si Alexandra. La toti astia se mai adauga in functie de caz un el sau o ea, depinde de situatie. Dar nucleul este asta. Iar cu toti astia eu ma simt tare mandru si cu toti astia am petrecut momente geniale. Si cu Andreea si cu Teaha voi merge intr'un RoTrip de zile mari prin muntii Semenicului, Retezat si Godeanu. Si pentru astfel de prieteni merita sa traiesti si pentru astfel de prieteni merita sa faci multe lucruri frumoase care sa te tina in priza si pentru care merita sa traiesti. Si daca pe langa ei ai parte si de o jumatate care sa te multumeasca si sa te faca sa zambesti mereu cred ca viata este cu adevarat frumoasa. Cine nu e de acord cu mine este un mare looser! Prin urmare, for those about to rock, i salute YOU!

Pace Lumina si Iubire!

marți, 2 august 2011

Generatii de WC

Sunt dezamagit de cei ce ma inconjoara. Sunt dezamagit de voi toti! Si partea si mai trista este ca nu sunteti voi de vina, nu in totalitate cel putin. Ma uit cu stupoare si ascult scarbit ceea ce va debiteaza mintea. Oameni in toata firea care ar trebui sa fie persoane responsabile stau in umbra parintilor si nu stiu sa iasa din ea. Ce este si mai trist este ca de cele mai multe ori NU vreti sa iesiti din ea. Parintii vostri gresesc pentru ca va lasa sa stati acolo, inchisi in casa si in spatiul numai de ei controlat. Va lasa sa zaceti in prostia voastra, nu va indeamna sa zburati, "ca sa nu dea de greutatile vietii". Aceasta replica tampita de'a dreptul este foarte des folosita in cele mai multe familii. Ei ar dori ca odraselele lor in care au investit zeci de mii de lei pentru studii romanesti sau straineze sa fie angajate pe salarii care sa amortizeze investitia facuta in cat mai putini ani. Dar nu intreaba niciodata "TU ce vrei sa te faci cand o sa ajungi om mare?" Si uite asa parintii ajung sa aiba parte numai de lucruri interesante, cum ar fi faptul ca odrasla este total paralela cu viata si cu licenta luata. Dar nici odraselele nu sunt mai prejos. Ati putea foarte bine sa spuneti ca nu va simtiti bine facand masterul sau facultatea respectiva, ca va vedeti facand altceva, ca vreti sa faceti altceva si ca puteti trai frumos din aia pentru ca in aia veti fi unul dintre cei mai buni! Dar nu..... Voua va place sa mai sugeti un pic de la sanul mamei, sa mai stati un pic agatati de fusta ei. Nu stiti ce vreti si nu stiti ce sa faceti cu viata voastra; si nu ma refer numai la domeniul profi ci si la cel sentimental. Aveti in cap fete educate, care sa va spele chilotii de cacat si sa va faca de mancare cand ajungeti acasa sau baieti cu pectorali bine definiti si cur ferm care sa va plimbe din restaurant in restaurant si sa va zica in fiecare seara ca va iubeste cu un fir de trandafir intre dinti. Ei bine tzeapa! Daca nu cauti, daca nu vezi si nu asculti, daca nu simti, nu vei ajunge niciodata sa cunosti perechea de langa tine. Am cunoscut multe pustoaice, mult prea multe fete, dar extrem de putine femei. Si ma refer aici la o plaja de la 17 la 40+ de ani.

Si stiti ce este cel mai frustrant? Faptul ca va mintiti! Va mintiti cu nerusinare si la un moment dat ramaneti cantonati in minciuna voastra, fara sa mai stiti care e realitate si care e minciuna. Ramaneti acolo intr'o prostie imensa, de nedescris si nu mai stiti cum sa o faceti mai frumoasa pentru voi, pentru lumea voastra de interior. Asa cum John spunea - "eu am alte criterii" - intr'o discutie in care fiecare vorbea despre cel durea, asa sunteti si voi. Fiecare aveti alte criterii, criterii care sunt total paralele cu lumea inconjuratoare si care nu fac altceva decat sa va inchida pentru o perioada de timp intr'o lume a voastra. Iar atunci cand va fi sa va treziti cu adevarat si sa va loviti de ceea ce inseamna viata si cum se mananca ea, o sa simtiti cum a trecut TGVul peste voi si nu stiti ce'a fost aia. Si'o sa fugiti iar la fusta mamei iar ea ca o femeie responsabila ce nu s'a aflat pana atunci o sa zica: "pai pentru ce'ai facut 17 ani de scoala?". Si'o sa ramaneti asa cateva secunde in stand-by iar dupa ce'o sa va treziti o sa va apuce o durere de cap care o sa se transmita prin tot corpul.

Doare adevarul? Va simtiti? Eu da! Haideti sa ne trezim un pic la realitate si sa vedem cum stau lucrurile de fapt!


Pace Lumina si Iubire va doresc la toti!

p.s.: sa vedeti ce e in urma noastra...., acolo e dezastru total.

joi, 21 iulie 2011

Dialogul, o arta

Este foarte greu sa exprimi in cuvinte ceea ce simti si ceea ce gandesti. Este o adevarata arta in a te face inteles si mai ales in a asculta pe altii. Unii urmeaza chiar studii superioare uneori chiar si postuniversitare pentru asta.

De exemplu am o prietena A. (care o sa se simta) care a facut o facultate in care trebuie sa stii sa vorbesti sau mai exact trebuie sa stii sa te exprimi. Ea are un deficit intr'ale vorbirii: sta cu gura inchisa cand vorbeste ceea ce te face pe tine, ascultatorul, sa o intrebi "poftim?" Deseori m'am intrebat daca nu cumva o face tocmai pentru a observa daca lumea este atenta la ea si daca o baga in seama si nu vorbeste singura. Avand acest dificit sau complex si'a creat o lume a ei, in care in care daca da o replica cu degetul muificator in fata e cool, sau sa fumeze iarba iar e cool. Dialogul pentru ea exista, dar sub forma retorica si de monolog.
Un alt exemplu este tot despre o ea, de data asta o cheama M. A reusit in aceste cateva zile sa nasca un adevarat taifun pe FB la o poza care nu'mi apartine. In incercarile ei repetate de a se imprietenii cu tot felul de oameni pe care personal nu'i cunoaste (traiasca retelele de socializare) si'a creat o lume a ei. In lumea ei toti oameni sunt frumosi si toti oameni iubesc si toti oamenii o plac. Ei bine nu e chiar asa. Daca ar vorbi si si'ar manifesta prin cuvinte rostite, prin argumente si contraargumente plauzibile si palpabile, probabile si mentale, lumea n'ar mai crede ca este "intr'o doaga". Taifunul mai sus amintit s'a iscat dupa ce cineva i'ar fi spus treaba asta si aceasta M. a interpretat'o ca fiind o expresie de la mine citire. Iar pentru ca nu au vorbit si nu s'au lamurit lucruile, ea crede in continuare ca poza este a mea, ca albumul este al meu, ca eu am sters discutiile si ca eu i'am zis ca este "intr'o doaga". Prin urmare, dialogul este dificitar si in acest caz.
Un alt exemplu este despre un el. Il cheama I. si are destui ani incat sa te astepti numai la lucruri mature venind dinspre el. Culmea este ca e mai rau decat un copil. Tot asa, pentru ca in viziunea lui boema cuvinte au o mie si una de variante, se lasa cu tot felul de reactii din aria "eu imi iau jucariile si plec acasa".

Dialogul, aceasta forma mai mult decat interesanta de a comunica si care ne departajeaza de alte mamnifere, se pare ca sunt prea multe cuvinte pentru unii ca sa priceapa niste mesaje simple si scurte ca mai apoi sa reactioneze in consecinta de cauza. Unii au limba doar pentru a articula cuvinte simple, altii au gat doar pentru a turna CH3COOH, altii au maxilar pentru a si'l tine inchis atunci cand vor sa comunice. Fiecare vede dialogul in felul lui, un fel aparte care de multe ori lasa de dorit si se lasa cu decizii radicale in privinta celor care nu reusesc sa se foloseasca de aceasta arta.

Pace Lumina si Iubire va doresc la toti!

luni, 18 iulie 2011

Vino sa visam sub apa!

Prima Vama din anul asta. PRIMA! Din mai ma tot chinui sa ajung! Simt nevoia de autostrada din ce in ce mai mult, sau macar ridicarea limitei de viteza la 70 km/h prin sate. Vama este aceeasi si parca e schimbata. Defapt clar e schimbata. Mi'aduc aminte ca hotelul ala dubios din spatele Expiratului era foarte departe. Acum sunt constructii noi in jurul lui si chiar mai in sud. Ceea ce inseamna ca Vama s'a marit si a devenit ceva mai comercial. Preturile? Oh Doamne..., nu vreau sa'mi aduc aminte. Raportul calitate/pret lasa de dorit. Dar Vama nu inseamna toate astea, Vama inseamna prieteni, amici, flirtul ascuns printre oameni, Vama inseamna focalizarea Lunii in incercarea de a avea un punct fix in spatiu, Vama inseamna scoici prin nisip, Vama inseamna sa traiesti frumos. Alice, Alex, Ioana, Alexandra si nu in ultimul rand Simelia, toti au trait Vama, iar 3 dintre ei au primit botezul Vamii. Concluzia generala a ceea ce s'a'ntamplat este ca Vama este ok, un loc placut si un loc unde poti sa vezi si sa cunosti destul de multe lucruri si multe chestii. Nu prea am facut poze. Am fotografiat rasaritul Lunii, sunt curios cum o sa se vada, pentru ca a fost o luna mare si roshie si plina si patrata si de toate. Ceea ce am vazut nou prin Vama au fost hoteluri si crashme noi. Fitzoshii si fitzoasele sunt tot alea, sunt tot acolo, sunt tot dubioase.

Pentru cei ce blameaza Vama, Vama este in suflet. Spiritul tau de vamaiot este in mintea ta!

Pace Lumina si Iubire!

joi, 14 iulie 2011

I'm BAAAACCKKKK!!!!!!

Scuze scuze scuze scuze! Dar daca va spun pentru ce nu am mai scris pe blog, o sa radeti de va cracanati pe voi :)). Browserul meu de'acasa (Opera), pe pagina de blogspot scrie in araba. Adica atza punct linie punct atza, de la dreapta la stanga. :P Prin urmare toate gandurile si frustrarile mele mi'au fost imposibil de impartasit. Asa ca am schimbat pe Chrome. Sa vedem cat tine si asta.

Trec direct in subiect interesante, cum ar fi faptul ca am imbatranit. Defapt, peste cateva zile voi fi nevoit sa imi schimb buletinul. Trist, dar adevarat, s'a ajuns si aici (cand nu credeam ca se va ajunge).
Prin urmare ma duc pana la Sectia 1 Politie unde mi'am facut acum multi ani buletinul pentru a vedea ce si cum trebuie sa fac si am ramas cu un ras tampit pe fatza. Sectia 1 Politie este acea capodopera cretine din punct de vedere arhitectural, pe un bulevard unde sunt numai si numai cladiri de caramida, a ajuns sa fie asta plina de sticla. De ce? Pentru ca capetele de creta sa se oglindeasca mai bine in fiecare dimineata, cand vin la munca ca sa isi vada burta si ceafa groasa ca de'aia este oameni pentru ca sa ma manance si gura lor. Si il intreb pe un baiat de'acolo ce si cum trebuie sa procedez pentru a schimba actul de identitate. Nenea se ridica, imi rupe un biletel (cum erau alea de RATB dar jumate din lungimea lor) pe care scria minuscul unde trebuie sa ma duc, biletul fiind plin de detalii. Ce inseamna criza! In loc sa'mi dea o carte de vizita bine structurata si bine pusa la punct, mi'au dat o prostie mica pe care o pot aduna, baga intr'o mina de pix si continuarea o presupuneti si voi. Au trecut 10 ani de cand mi'am facut poza aia inteligenta, si parca lucrurile s'au schimbat in mai rau de'atunci.

Am revenit cu forte noi, cu mai mult chef de sarcasm si cu mult mai multa rautate in ceea ce priveste prostia din noi! Ei bine, suntem o tara de intelectuali condusi de niste prosti. Drept dovada BACul! Au picat pe rupte pentru ca inteligentii de vin in urma noastra au acces la informatii si pentru ca vad tot felul de lucruri. Cum ar fi: Elena Basescu care stie sa vorbeste romaneste un pic mai prost decat K. Hunor, Funeriu care reinventeaza gramatica limbii romane, Traian Basescu care e un spritar de zile mari, Marian Vanghelie care nici nu stiu daca a luat BACul, iar lista poate continua. Cat despre handicapatele cu silicoane bagate si in ceru' gurii ca sa nu deranjeze capul.... [cenzurat], nu mai are rost sa zic nimic. Daca nu va ridicati si nu urlati din toti plamanii ca sunteti mult mai inteligenti si vreti sa faceti ceva in tara asta care se duce de rapa, am sa va rog sa nu va mai lamantati pe la diverse posturi TV.

Leul care tace s'a intors si ii este foame. Asa ca o sa muste orice prostie prinde!

vineri, 10 iunie 2011

Pentru mine

O seara perfecta a inceput prin intalnirea cu una dintre cele mai bune prietene, cu o discutie ca buze groase si ochi roshii, dar o intalnire care a facut ca zambetele sa fie frumoase intr'un final. Apoi noaptea dormita cu geamul deschis a facut ca somnul sa fie mai mult decat frumos.

Dimineata ma trezesc, admir cerul care se zbatea sa ramana in lumina, ma ridic din pat si aud un sunet ragusit, parca si un pic sfarsit. Un motan roshcovan cu ochii portocalii la min in camera, pe pervazul geamului, ascuns de perdea, scoatea capul se se uita la mine in timp ce mieuna. Ce la adus, cine l'a trimis la mine nu stiu, cert e ca mi'a facut ziua. A reusit sa ma inmoaie de dimineata si sa'mi faca ziua mult mai linistita si mai frumoasa. Nu pot decat sa ma bucur pentru treaba asta si bine ca a intrat la mine in casa. Pe bucuria asta mica si patrupeda, pe aceasta putoare incurabila, o cheama Ginger. Ea e defapt un el. Cause he got big balls behind his back! Si s'a urcat in pat, si porcu statea cu mustatile pe perna si cu restul corpului pe pilota. De o lene ce nu s'a mai vazut. S'a ridicat doar cand i'a fost foame si cand ii era sete. In rest, patu-i moale, caldut, gradele sunt potrivite in camera, de ce sa nu traga si el un pui de somn, ca mereu a fost un vagabond, acum a iesit la pensie. O bucurie mica, roshcovana, o bucurie puturoasa si jucausa si parshiva. Ceea ce va doresc si voua!

Pace Lumina si Iubire!

miercuri, 8 iunie 2011

Pamantul

"Ce parere ai despre mersul descult, pe pamantul unde m'am nascut?" m'a intrebat el?

Omul este o punte de legatura intre Cer si Pamant, i'am raspuns eu. Ce poate fi mai bun si mai frumos decat sa simti fiecare pietricica si fiecare fir de iarba sub talpa ta? Pentru asta este Pamantul, pentru a fi mangaiat de talpa ta. Cand eram mic, l'a mine'n sat era un vecin ungur care fie vara fie iarna el mergea descult prin sat. Omul asta nu a racit niciodata si nu a patit nimic niciodata pana cand a murit. Pamantul lui l'a chemat repede, dupa un AVC nu l'a lasat sa sufere si sa'i faca pe altii sa sufere.

Imbratiseaza un copac, asculta'i cuvintele, asculta'ti Pamantul si lasa'ti Cerul sa'ti umple inima, facandu'te sa te bucuri de micile placeri ale vietii. Lasa'ti energiile sa'ti invaluie trupul si sa te faca sa simti cu adevarat Viata pentru a te ferici de ea. Bucura'te de Viata pentru a putea primi Moartea asa cum batranii stiu sa o faca, asa cum ei stiu sa priveasca moralitatea Pamantulului si Cerului, cu povestile lor si pildele lor asa cum trebuie.

Bucurati'va de ceea ce Pamantul va ofera.

Pace Lumina si Iubire!

joi, 2 iunie 2011

Gandire de curca

Proiectul NetCity este la fel de fara sfarsit cum pare si dizertatia mea. Si asta nu pentru ca nu s'ar gasi materiale ca in cazul meu, ci pentru ca lenea este putoare mare domn'e. Si pe langa lene mai adaugam si noi un pic de prostie neaosha si uitati reteta de succes a unei nerealizate metropole europene. Imi spunea o pacienta ca ar trebui sa ma mai bucur de viata si sa nu mai scriu toate porcariile pe care le vad. Pai eu ma bucur de viata, o traiesc asa cum trebuie, dar faptul ca sunt inconjurat si condus de niste prosti care habar n'au ce inseamna viata mi se pare normal sa ripostez prin forma cea mai pasnica: ironia si aroganta verbala! Sic!

Astia de la ApaNova s'au gandit ei sa schimbe niste garnituri sau bransarile din tzeava din strada spre case. Si pe'aici pe unde lucrez eu inchid din cand in cand apa pe intervalul 8-15. Faptul ca fac treaba asta in plina vara denota inteligenta debordanta pe care o detin niste unii, iar faptul ca o fac ziua cand oamenii vor sa se spele sau sa spele una alta denota prostia umana. De ce nu fac treaba asta noaptea? Sau mai bine, daca o faci, de ce nu faci o treaba zdravana zdravana: inchizi robinetul pe un segment si schimbi tot ce inseamna tzeava de apa. Asa..., azi o groapa mica acolo, maine dincolo si nu s'a schimbat mare lucru. Ce legatura are asta cu NetCity? Pai in timp ce unii spargeau strada, altii intindeau un cablu pe sus. Astia de la ApaNova au sunat sa porti sa mutam masinile ca sa sparga, si cum mutam eu masinutzu meu, cu roata il opresc pe baiatul care tragea cablu dupa el. Intrebat de mine de ce mai ridica un cablu pe stalp daca oricum trebuie sa'l bage sub pamant peste cativa ani, el imi raspunde sec: "Domn'e, eu le urc! Altu' sparge asfaltul, altu' baga tzeava si altul baga cablu. Si pana cand ala cu asfaltul vine, mai dureaza 2-3 ani." Poti sa'i mai zici ceva? Poti tu sa mai ai o reactie la asa ceva? Nu poti decat sa razi, sa te uiti lung in ochii aia ai lui goi si sa da un sec dezamagitor "mda". Si'atat!

Pace Lumina si Iubire!

miercuri, 1 iunie 2011

Traiesc!

Traiesc stati linistiti! N'am mai scris demult spre nefericirea mea si asta ma mahneste tare mult. Mi'e dor de momentele in care aveam timp sa scriu si sa gandesc tot felul de propozitii unele mai ironice si mai intepatoare decat altele, in care aveam timp sa ma mai uit la TV si sa injur pe oameni care ba_se_scula'ra si multe alte lucruri. Spre fericirea mea am destul de mult de lucru cat sa nu mai am timp sa scriu, ci doar o iesire mica cu bicla prin oras, o chitara sau un vin. Daca as mai si scrie, ar fi prea de tot si prea mult ca sa pot a doua zi sa o iau de coarne.

N'am mai scris demult si nu s'au intamplat evenimente prea multe prea notabile. Si cu toate astea, s'au intamplat unele zdravene.

Pe locul trei ca importanta s'a clasat poate cea mai noua si ultimul membru al trupei Isolier Band, sper sa se lipeasca de noi si sa fie totul intr'un ceas bun.
Pe locul doi a fost o intalnire cu cei cativa colegi de clasa de liceu care au binevoit sa isi miste fundurile lor importante spre a se pupa cu fostii colegi de clasa. A fost o intalnire dupa 5 ani de liceu si ce'am putut vedea dupa 5 ani e ca ne'am schimbat total si deloc. Adica ne'am schimbat prin faptul ca ne'am mai ingrasat sau slabit, ne'am lasat par pe fatza, l'am mai tuns pe ala de pe cap, unii si'au mai dezvoltat plamanii altii fundul.. dar creierul este acelasi. Ne'am mai maturizat un pic, parca ne distram altfel si parca vorbim altfel, dar suntem la fel de tampiti ca in anii de liceu. Sau poate doar noi intre noi asa ne comportam.
Pe primul loc se afla prima bere cu tata. Si prima tigara fumata cu el care nu era la nervi. Dar prima bere cu tata a fost dementiala. S'a intamplat cand nimic nu anunta asta, dar s'a'ntamplat. Micile bucurii ale vietii pot veni si dintr'o halba plina cu un lichid cu bule si galben. A fost poate una dintre cele mai dementiale. Ceea ce va doresc si voua! Mici placeri ale vietii care sunt de'a dreptul frumoase!

Pace Lumina si Iubire!


joi, 12 mai 2011

Ce au ei si noi nu avem 2.2

Ei au multa mizerie. Este un oras studentesc si cu toate astea n'ai zice ca studentii sunt civilizati. Pe strazi sunt o groaza de chistoace ziua si plin de pahare si sticle noaptea. Asta e o chestie pe care nu o inteleg si nu o pot inghiti. Ieri m'am plimbat prin NC si nu mi'a parut rau. Destul de frig pe'aici si un vanticel de imi desfasura chelia din toate directiile. Si cu toate astea am reusit sa gasim un loc cu iarba tunsa langa intrarea din fosta cetate a Newcastlelui unde ne'am intins frumos pe iarba si ne lasam calcati in picioare de razele soarelui si evident, biciuti de o pishare crunta de la vant. Orasul e mai mare decat ma asteptam eu, si are cateva chestii interesante de vazut, cum ar bisericile in care nu am avut ocazia sa intru. Ei bine si cu toate astea am vazut trei lucruri care mi'au placut foarte mult in acest oras. In ordinea intrarii de la numarul 3, baietii au iepuri domestico/salbaticiti prin parcurile din oras. Atunci cand oamenii nu mai sunt prin parcuri si nu mai beau bere ies si iepurii si'si fac de cap. Mi s'a parut extrem de frumos sa vezi asa ceva. Numarul doi este campusul universitar si universitatea unde este Alice. Cladirea universitatii este foarte frumoasa, din caramida rosie, fara tencuiala si cu tot felul de embleme si statui oarecum tipice unor vremuri demult apuse. Dar oricum, arata bine si pe dinafara si pe dinauntru. Este destul de imens campusul, chiar trebuie sa te plimbi un pic dintr'o parte in alta pentru a face diverse cursuri. Partea buna este ca te poti plimba pe jos, nu trebuie sa mergi in toate directiile ca in Bucuresti pentru cateva cursuri. Iar numarul unu este magazinul de muzica din Newcastle. Un fel de Muzica, doar ca mult mai bine dotat, cu oamenii mult mai intelegatori si care sa te trateze frumos, si cu multe instrumente, dar muuuuuulte si cu tot felul de chestii pentru chitara (fiecare cu domeniul lui, altii erau cu pianu). Ca in orice oras care se respecta cat de cat, au un o strada pietonala larga, cu terase si magazine sa se plimbe tot poporul pe'acolo, strada care poate sa iti ofere multe variante de shopping. Si cu toate astea, jegos oras. As putea zice ca e mai jegos decat Bucurestiul.
Long live the Queen!

Pace Lumina si Iubire va doresc!

miercuri, 11 mai 2011

Ce au ei si noi nu 2.1

Cine ar mai face nebunia asta ca mine? Sa petreci doar cateva zile cu cel mai bun prieten al omului (care nu e caine) si sa dormi ca un bou prin aeroport si autocar? Defapt nu sa dormi, ci doar sa stai pe jos. Trec peste episodul cu aeroportul ca e mult prea obositor. Pot doar sa zic ca nu mai vreau sa petrec o noapte in aeroport, din cauza de curent si din cauza de galagie. Drumul din Gatwick si pana in London l'am facut cu trenu. Oh Doamne si ce tren si ce expres! Cum frate sa mergi ca si cum ai cara niste cartofi? Un tren cu vagon ingust, plin de oameni si care merge cu o viteza de speriat pentru niste shine de tren destul de aiurea. Dupa ce am luat autobusul care sa ma duca in 6 ore parca spre Newcastle m'am mai linistit. Stiam ca ce a fost mai greu a trecut si ca pot sa dorm. Incearca tu sa dormi pe niste scaune care nu se rabateaza, pe o autostrada care nu e lina si pe o autostrada care nu are noima: astia circula invers. Intr'un final am reusit sa ma trezesc, imi impuneam sa ma trezesc si culmea am reusit. Si ce am vazut mi'a placut: ferme mari cu vaci si cai frumosi (șasă cai frumoșși) dar si oi care stateau pe iarba, o iarba verde faina si bine curatata. Peisajul nu e cine stie ce in ansamblu lui, adica nu se compara cu ce poti gasi pe continent; in definitiv, Anglia e o stanca. Cat despre NC, nu are stil arhitectonic, nu e cine stie ce. E jegos, sunt tigari pe jos si nu numai, sunt gunoaie si si nu are ceva interesant ca arhitectura. Poate doar podurile care sunt foarte frumoase si mari si luminoase, dar cam atat. Eh, dar nimic din toate astea nu se compara cu viata de noapte/club de'aici. Atatea fete dezbracate n'am vazut in nici un club din orice tara vizitata. Tipe care sunt imbracate foarte sumar, toate sunt in tocuri dar nu toate stiu sa mearga, grase sau slabe, n'au nici o problema sa'si de'a jos chilotii si sa iti ofere cateva minute de sex salbatic. Iar tipii..., well, astia sunt bisexuali! Si cand se ling cu o tipa cand cu un tip. Cea mai dura faza a fost cand o gasca de de'astia si'au dat jos chilotii si au inceput sa danseze cu catargu in jos (macar atat), inconjurand o gagica care mai avea un pic si welll, se lasa cu orgie! Te imbeti foarte repede in club, si dupa ce ai dat pe cat cateva pahare de whisky esti numai bun de petrecere! Viata de noapte e odioasa, dar in momentul in care este ametit parca toate lucrurile iti sunt normale. Iar cand langa tine ai pe cel mai bun prieten al omului, nimic nu poate strica lucrurile si mersul lor nomal si frumos. Pentru ca in definitv, el este cel mai bun prieten al omului, iar omul este mereu fericit cand prietenul ii este langa si este mereu fericit cand il are aproape! Ceea ce va doresc si voua!

Pace Lumina si Iubire

- va urma -

marți, 10 mai 2011

Ce au ei si noi nu avem 1.7

Dupa 4 ore dormite pe repede inainte si dupa 6 ore de stat in masina, Koelnul nu mi s'a parut altceva decat un oras obositor. Cele cateva ore petrecute prin acest mare oras mi'au aratat o catedrala imensa (neagra si asta) si un rau care curge frumos prin mijlocul orasului, rau care este albastru bah! Si limpede bah! Si se plimba oamenii cu barca pe el! Bine..., ii zice Rin (Rhein) dar nu conteaza. Ce, Dambovita noastra e mai miloaga, e mai proasta? Ea nu poate fi tot albastra, si sa te plimbi pe anumite segmente cu hidrobicicleta pe ea? Mai avem mult pana departe si asta se vede prin modul de a manageria structurile cetatesti ale urbei imputite in care stau. Mai are rost sa va zic de aeroport? De aceasta imensitate? Ce imi place mie la orice aeroport este spatiul pe care acesta ti'l ofera. Poti sa stai si sa privesti orice avion care aterizeaza, te poti plimba si poti vorbi cu oricine, pentru ca toti sunt amabili si ospitalieri. Drumul pana in Londra a fost scurt, nici n'am apucat sa'mi intind picioarele. Dupa o aterizare cam foarte dura (cred ca era la inceput) am ajuns pe taram britanic, acolo unde limba engleza este foarte frumoasa daca este vorbita corect din punct de vedere fonetic si gramatical, si acolo unde alcoolul este la mama lui acasa. Dar pentru Anglia avem alte posturi separate de cele dedicatei Germaniei. Prin urmare aici punem punct capitolul Germania si intram in zona Anglei.

Pace Lumina si Iubire

luni, 9 mai 2011

Ce eu ei si noi nu avem 1.6

Dresdenul este capitala Saxoniei si se afla pe raul Elba. Este un oras genial! Ras de pe fatza pamantului in timpul razboiul mondial. Daca te uiti la cladirile vechi, cele care au ramas in picioare, sunt negre. Sin u sunt de la jeg negre, sunt negre de la cenusa din timpul razboiului. Ceea ce m’am amuzat terbil in Dresden a fost faptul ca astia faceau bani din orice gaura din timpul razboiului. Dresdenul este un oras care nu stie sa faca altceva decat sa fie frumos. Il refac, in reconstruiesc, dar il refac in stilul de’atunci, in culori frumoase si deschise, in linii si curbe care s ail faca primitor., Acolo am vazut cea mai tare statie de tramvai. O arhitectura futurista, dar care la fel ca turnul din Jena, se integreaza perfect in peisaj. Concluzia generala din acest oras plin de istorie si absolute frumos si plin de viata, este ca e un oras care daca ajungeti prin partea estica a Germaniei, nu trebuie ratat! Daca in postul anterior vorbeam de transportul in comun, trebuie sa spun ca in Germania este o treaba geniala: “ia’ma nene in varianta nemteasca”. Exista un site unde scrii ca vrei sa ajungi din localitatea x spre localitatea y, si daca sunt oameni cu masini care vor merga exact in aceasta directie, te iau din orasul x. Este genial. Eu am venit din Jena spre Koeln cu un Ford Kuga, doar eu si soferul pentru 25E. Pretty cool huh?!?

Pace Lumina si Iubire

duminică, 8 mai 2011

Ce au ei si noi nu avem 1.5

Plimbarea cu castile in urechi prin Jena nu poate fi decat imbucuratoare. Am facut ieri in jur de 25-30 km prin acest mic orasel, aproape imposibil ai zice, dar I’am facut. Am descoperit locuri faine si interesante, cum ar fi casa unde a locuit pentru o perioada Niche. In turnul ala imens am urcat si am vazut oraselul asta mirobolant de sus si pot spune ca e de’a dreptul interesant. Strazile mici si intortocheate dar pline de verdeata, pline de copaci. Au un parc imens, unde oamenii pun de’un bbq, sau merg si stau acolo un uichend, la cort. Mda, la cort, chiar daca orasul e la o scuipatura de parc. Stateam si ma gandeam la faptul ca sunt si taxiuri pe’acolo, dar sunt de’a dreptul inutile pentru ca strazile sunt micute si obiectivele sunt destul de apropiate unele de altele, asa ca taxiul este inutil. De aceea poate este si asa de scump. Spre exemplu pentru a merge cu taxiul cat o statie de tramvai, tre sa platesti cam 6-7E. Au un system in comun destul de bine pus la punct. Ai trenuri mari care pleaca din gara si fac legatura intre marile orase, ai trenuri mai mici care fac legatura intre oraselele satelit, tramvaie care well…. sunt ca toate tramvaiele si autobuse care sunt ca toate autbusele. Diferenta dintre ale noastre si ale lor e ca ale lor sunt cu ceas. Intri in gara si vezi in cate minute vine sau pleaca. Si astia chiar se tin de cuvant. Noi nici macar la amarutul de metrou nu avem la toate statiile asa ceva.

Pace Lumina si Iubire va doresc

sâmbătă, 7 mai 2011

Ce au ei si noi nu avem 1.4

Curatenie si bunul simt sunt cuvinete de baza pe'aici. Te asculta, te indruma, iti arata, iti zambesc tot timpul sunt mereu cu zambetul pe buze si tot timpul stiu sa fie frumosi. Sunt inebunit de cate biciclete am vazut si de cum oamenii merg pe ele mai mereu. Ca in orice oras, exista muzee si exista cladiri interesante care au o istorie mareata in spatele lor. Cand ma gandesc ca au refacut aproape in totalitate acest oras monument, dupa al doilea razboi mondial, nu'mi vine sa cred. Pentru necunoscatori, Jena este un oras universitar unde 20% din populatie este studenteasca. Poate nu va dati seama, dar 20% inseamna foarte multi. Daca mergi pe strada n'ai sa vezi decat fetze sub 3o de ani. Tineri imbracati frumos, asortati si mereu veseli. Toti poarta castile in urechi si merg cu ochelarii de soare spre diverse lucuri din oras. Tot pentru necunoscatori, aici se produc fantasticele lentile Carl Zeiss, lentile pe care le poti avea si pe un smartphone. De'aici NASA isi ia sticla pentru telescoapele lor imense, de'asemenea si lentila. Dar ceea ce este cu adevarat interesant este faptul ca aici este primul si totodata cel mai vechi planetariu din lume. Nemtii s'au gandit sa'l faca pe la inceputl secolului trecut, planetariu care functioneaza si astazi, care este refacut si amenajat frumos. Am fost si eu acolo si am vazut un show frumos pe muzica de Queen, cu stele si planete si videoclipuri ale bandului.

Oamenii astia stiu sa traiasca, oamenii astia au habar de cum sa'si managerieze viata si sa se poata bucura de ea. Din pacate, toate cele mai de sus ar putea exista si pe la noi, dar din diverse motive ele lipsesc cu desavarsire!

Pace Lumina si Iubire va doresc

- va urma -

vineri, 6 mai 2011

Ce au ei si nu avem noi 1.3

Zambitori oameni si placuti sunt astia de pe'aici. Si nu vorbesc de studenti, ca daca vorbim de studenti nu mai terminam, ci vorbesc de localnici.

Azi m'am plimbat liber, fara sa fiu alergat de Diana. Nu ma intelegeti gresit, ea nu alearga, ea merge foarte repede, ca tre sa se imparta intre doua joburi si 1 facultate, adiacent un prieten. Azi am fost singur prin Jena si am incercat sa o descopar din spatele ochelarilor si cu aparatul foto la gat. Castile in urechi, muzica pornita, iar eu am inceput sa urc. Aici a avut loc o mare batalie de'a lui Napoleon, in 1806, unde nemtii si'au luat'o urat de tot. Prin urmare i'au facut si un mic monument (vedeti pe'aici pe undeva). Dar ca sa ajungi la acel monument trebuie sa urci cam o jumatate de ora de unde sunt eu. Padurea este curata, potecile bine delimitate si frumos semnalizate, copacii sunt curati, fara scrijelituri de genul "I love you fă Marie". Miroase totul a curat si totul e in diferite nunante de verde. Deci exista si se poate. Cand ajungi sus vezi acest orasel si celelalte in departare si observi ceva: aliniamentul caselor. Cartierele sunt inconjurate de centuri de copaci, pe strazi si prin curti sunt copacei, orasele sunt inconjurate de centuri de padure. Aici totul este verde frate! Iar casele nu ies din tipar. Sunt noi, sunt futuriste, sunt geniale, dar se incadreaza in arhitectura din zona. Totul este mult prea frumos ca sa nu stai pe o banca si sa savurezi fiecare cadru pe care ochiul il vede. Ca veni vorba de banci, pe traseul asta de jumate de ora, ai banci in diferite locuri racoroase sau insorite, depinde daca se vede Soarele pe'acolo, ai banci de pe care poti vedea ceva sau nu. Dar ce este cel mai important este ca ai banca pe care sa te asezi si sa'ti tragi sufletul daca vrei. Banci bine facute, solide, care nu sunt rupte si pe care nu scrie "muie stiaua" sau mai stiu eu ce alte aberatii de Herastrau. Mi'a placut foarte mult cand am vazut ca am trecut pe langa niste batranei care mergeau si ei prin padure (urcau) probabil la o plimbare pana la monument. Culorile caselor sunt toate la fel, albe sau galbene. N'ai sa vezi alte culori, iar daca ai sa vezi sunt mult prea bine facute astfel incat sa nu'ti sara in ochi ketchapul. Am specificat ca e un oras curat? Mda, e un oras curat! Ceea ce va doresc si voua!

Pace Lumina si Iubire

- va urma -

joi, 5 mai 2011

Ce au ei si nu avem noi 1.2

M'am indragostit de oraselul asta, Jena. Nu e foarte mare, nu e aglomerat. E intins, precum o balega, dar o balega frumos mirositoare (ca sa raman in ton). Ca sa ajung in centru in apartamentul unde stau trebuie sa urc si sa merg plat, dar in special sa urc. Vreo 15-20 de minute de sport intensiv in fiecare zi. Copaci multi, verzi si foarte bine ingrijiti.

Ieri am fost in Weimar, un orasel aproape de Jena. Ce mi'a placut cel mai mult pe'aici este faptul ca toate cladirile au aceeasi inaltime si oarecum aceasi arhitectura. Am avut parte ieri de o zi lejera. Diana m'a alergat intr'un stil imens. Fata asta parca e data cu ardei iute pe talpi. Ea zice ca merge, eu zic ca alearga. In jurul ei pot sa fac joging daca vreau. Diana, o fata foarte misto, din toate punctele de vedere. O olteanca dura ca a luat oarecum viata in piept, ingrijindu'se de viata ei privata dar si publica, are grija de imaginea ei in acest orasel mic unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea. Macar din priviri. Weimar are un mall, o cladire care iese din tiparul celorlalte din exterior, dar care e atat de dragut, de german in interior. Este o mica bijuterie in interior. Cand am intrat in el aveam senzatia ca sunt intr'un mic orasel, cu iluminat public si copaci adevarati pe'acolo. Bowling si biliard am servit pe'acolo, doua beri care nu te ametesc si care te lasa sa gandesti normal. Inapoi spre Jena unde ar fi trebuit sa ne intalnim cu romanii de pe'aici, dar ori n'au mai aparut ei ori am intarziat noi. Oricum, am tras pe dreapta la un pub langa teatrul din orasel. M'am bucurat teribil pentru faptul ca nu se fumeaza inauntru. Ce mi'as dori ca aceasta lege sa se aplice si in Romania. Daca s'ar intampla asta, poate s'ar lasa unii de tot de acest viciu. Unii asa ca mine. Cele doua pahare de vin au fost extrem de bine venite, incalzind si punand punct foarte frumos o zi foarte buna. Pentru ca vinul dupa bere e-o placere!

Pace Lumina si Iubire

- va urma -

miercuri, 4 mai 2011

Ce au ei si nu avem noi 1.1

Ahhh, concediu! Un lung si interesant concediu, un lung si foarte cult concediu. Vizitarea a doua tari singur de nebun dar cu tinte precise, si poate cu ceva lucruri noi de invatat.
Prima plecare din Bucuresti. Inca o data as dori sa pun la acel minuscul si minunat aeroport, dar plin de tigani si plin de oameni care habar n'au sa se comporte. E o aberatie ce se intampla acolo si e o totala lipsa de respect, e neiluminat, nu e aerisit (PUTE BAH!) iar autobusele de ne duc la avion sunt absolut de tot rahatul. Practic, sunt niste autobuse care pot intra si prin Bucuresti. Zborul pana la Koeln a fost ok, dar cam plictisitor. Ne'am pus de'asupra plafonului de nori si n'am mai vazut nimic. O data mah sa zbor si eu sa fie senin si sa vad si eu pamantul pe sub mine. Eh, mai incerc. Cand am coborat sub nori si am vazut Germania am fost extrem de uimit. Atat de frumos au stiut astia sa'si aranjeze astia satucele/oraselele prin padure. Ma gandeam ca ce viata sanatoasa au astia, stand tot timpu' langa padure si avand mereu aer curat. Din Koeln am luat trenul spre Jena, cu 2 schimbari (Frankfurt si Weimar). Ce am putut sa vad din Bonn si pana in Frankfurt am ramas masca. Am mers pe firul Rhinului, si a fost extraordinar. Uimitor cat de frumos au stiut astia sa faca soselele si trenul, astfel incat sa si vezi ceva cand te plimbi pe'acolo. Tot felul de castele si castelute si turnulete de o parte si de alta a apei. M'am indragostit de acea zona efectiv. Iar daca drumul din Bonn in Frankfurt a fost entuziasmat, cel pana in Weimar a fost unul melancolic. Soarele in apus imi lovea fatza atat de frumos, campiile pline de flori galbene, dealurile lucrate, padurile aranjate.. Si apoi m'am gandit. Noi avem o tara cel putin la fel de frumoasa ca ei zic eu. Doar ca noi suntem ceva mai puturosi. Nu am vazut pe tot drumul zone nelucrate! Ori era padure, ori era aratura, ori deja era cu rasaduri. Deci se poate. Se mai poate ca transportul feroviar sa fie unul bun si care sa te faca sa mergi cu el, se mai poate ca in tren sa ai conditii foarte bune (si am luat cel mai ieftin tren), se mai poate ca lumea sa fie primitoare si sa te ajute daca nu stii. Cine zice ca nemtii nu sunt oameni ok, se insala. Stii sau nu germana, te indruma asa cum stiu ei, intr'un germish (germana si engleza), oricum tu intelegi. Calzi, calmi, primitori, tot timpul cu zambetul pe buze. Nu se citeste pe fatele lor acea incruntare si oboseala romaneasca. Iar ei au luat'o de la zero dupa WW2. Ei au disciplina si respect, lucru care la noi exista, dar lipseste cu desavarsire.

Pace Lumina si Iubire!
- va urma -

joi, 28 aprilie 2011

Talent lacrimogen

Am urmarit printre picatele de Steaua - Dinamo (haha!) si pahar de vin, finala promitatorului concurs "Romania are talent". Aplauze frenetice peste tot pentru Sarbu ca a luat acest concurs, si se anunta o chestie mare si smechera. Sunt total dezamagit de ceea ce am vazut. Baietasul ala de barman m'a dezamagit total, a fost ceva mai spectaculos chiar prima data. Tipe alea doua care au cantat in duet au fost dezastroase, una dintre ele (aia creatza) lasand impresia ca vorbeste din fundul butoiului din curu cramei. Pana si pustiul ala de are o voce interesanta de contratenor m'a dezamagit. Ragusise, dupa atatea vocalize si nu mai era in stare sa cante. El a fost si foarte prost stilizat, cu freza aia de zici ca i'a inghetat paru cu ventilatorul, hainele alea albe gen M.J..., dezgustator! El are un viitor in opera, in muzica latina, in muzica de opera si in muzica de catedrala, nu in ceva de genul "Fantoma de la Opera". Cel mai ok pe care l'am auzit si mi'a placut toata evolutia si reprezentatia ei a fost moldoveanul de canta cu microfonul in buze, scotand adevarate sunete cu tenta electronica. I'a mai luat si pe baietii aia 3 cu Robo in frunte, ce sa mai... pustiulica a facut chiar un mic show acolo. Toata stima. Apoi a venit baietasul a carui mama s'a dus (rip) si s'a apucat el sa cante cat e de mandru ca e roman. Bah, merge o data (preselectie), merge a doua oara, merge a treia oara, dar pana cand? Cu tricoloruri pe'acolo, mai ceva ca la parada de 1 decembrie, cu obsesivul mesaj "esti roman, fii mandru!", imi venea sa'i dau cu ceva in cap. Mustacioara aia adolescentina purtata cu atata sharm de el si cu imbracamintea aia de dupa blocurile gri... Oh Doamne, ce oroare! El a castigat acest concurs oarecum international. Serios romani, cu el vreti sa va mandriti si de el vreti sa va folositi peste hotare? Contratenorul si pustiulica ala ar fi avut mult mai mult succes! Asta este o remarca. In schimb l'au ales pe asta, de parca era "Dansez pentru tine", un alt concurs bazat pe poveste si nu pe talent.

O a doua remarca ar fi cea legata de tipul de spectacol. Serios, inafara de guralisti si guraliste mai stim sa gustam si altceva? Mai stim sa mergem si la un alt tip de spectacol? Ei bine, se pare ca nu. Ceea ce este foarte trist.

Concluzia generala este ca romanului nu'i place talentul chiar atat de mult, cat povestea lacrimogena pe care se muleaza talentul.

Va doresc Pace, Lumina si Iubire!

marți, 26 aprilie 2011

Din toate cate putin. Dar esentiale

In primul rand Hristos a inviat si toate cele alea alea. Un salut parca din ce in ce mai in stil propriu.

Imi cer scuze, dar gratie unor factor externi cum ar fi munca, surfingul pe net si alte si mai altele, cand intr'un final ma linistesc, sunt mult prea obosit ca sa mai scriu cate ceva. Astept cu nerabdare sa treaca luna iunie, ma mai linistesc si eu pe'atunci. Asa ca va rog a ma scuza, dar nu voi reusi sa fac ce mi'am propus (minim 15 postbloguri pe luna) cu acest blog. Asa ca profit acum de ocazie sa scriu si eu despre una alta intamplate prin savana mea de la ultimul postblog incoace.

Domn'e, eu n'am sa scriu despre politica. Nu cat timp ne conduce un marinar chior care nu vede farul, avandul la babord pe cel mai pitic din Alba-ca-zapada si cei 7 strumfi. O sa concluzionez foarte simplu si foarte pe scurt starea mea cand vine vorba de politica si de ce mai aud pe realitatea sau A3: bleah! cah! si zgomult apei de WCu pe fundal. Imaginea este foarte comica, avand parte de impuritati organice sexuale debitate pe gura mea cand vine vorba sa le adresez ceva bun astor de ne conduc. Si am lamurit'o si pe asta.
O alta parte, mult mai interesanta, e ca mi'e bine. Mi'e din ce in ce mai bine. Am scapat de o problema care m'a tras in jos din punct de vedere psihic, eveniment care s'a produs prin februarie (vezi ciclul Epopeea unui neam si sat) si de care imi mai aduc aminte cu lacrimi in ochi, dar fiind oarecum cantonat in prezent. Prezenta unui pahar de vin rosu sec face bine in astfel de momente, cand lucrurile din capul meu incep s'o ia floricele pe campiiiiiiiii. Prin urmare, ma adresez mie in mod direct si special dar si tie care stii ce s'a'ntamplat si mi'ai fost alaturi atat cat te'am lasat: viata merge mai departe, invatand din urma si folosind ceea ce am invatat.
Luna mai este luna concediului pentru mine (e sfarsitul lui aprilie), avand in vedere ca timp de 2 saptamani voi fi plecat din aceasata lume de gogomani si ma voi distra bine in calitate de turist, invitat si prieten in doua tari dragi mie. Nu spun pe unde, nu spun cu cine si nu spun de ce, urmand sa postez pe blog daca am net chiar din timpul excursiei. Sunt doua saptamani in care ma voi detasa total de ceea ce inseamna viata din Romania si doua saptamani in care voi vizite si ma voi distra enorm! Sunt convins de asta si cu astfel de ganduri voi merge pe'acolo.
Din ciclul Du'te bah! am avut acum ocazia sa ajung pe platoul Bucegi. Cateva poze aveti aici mai pe la sfarsit. N'am mai fost demult, asa ca am facut o nebunie si am zis Hai! Cine aude asculta, cine vede se bucura. Si'acum pot sa incep sa turui? Dar vai!!!!!! Ce oroare! Indicator spre telecabine din Busteni gasesti doar daca ai GPSul cu tine sau daca stii pe unde e, altfel... faci ture ture pana ti se ia (cred). Mda, deci avem o tara frumoasa cu peisaje frumoase pacat ca nu e pe harta. Ajungem si la telecabina, parchez tanculetzu, si ma uit la cladirea aia. Domn'e, pentru prima data mi'a fost sila sa intru acolo. E aceasi cladire neambalata si nestilizata de pe vremea lui Dej, e aceeasi forma de casa nesemnalizata. Daca te duci acolo, nu vezi decat usa de IESIRE, pe aia de INTRARE trebuie s'o cauti. Intr'un final luam biletele. Scump, 64 de lei pana sus la Babele si inapoi? Cabina este aceeasi. E la fel de veche ca si cladirea, si e la fel de dubioasa ca si cladirea. Ma gandeam ca avem gondole noi si mai stiu eu ce chestii noi prin Moldova, traiasca'ne moldovencele de conduc Turismul. Allllooooooooooo!!!! Bah, blonda aia de la drept turistic ce dracu pazeste? Prima data Sinaia - Brasov si Constanta - Mangalia, apoi restu! Ca astea'ti aduc banii cei mai multi. Ma asteptam ca in cabina sa ne vorbeasca nenea ala de pazea usa sa nu ne aruncam, sa ne spuna ca pe aici e valea aia, ala e varfu ala etc. Am avut placerea sa vad o capra neagra. Si cam atat. Gunoaie la 2000 de metri altitudine ca si la 20 de metri altitudine, necivilizati la 2000 ca si la 20 si lista poate continua. Pentru prima data am fost dezamagit de ceea ce e pe platou, dar asta este alta poveste pe care o s'o spun intr'un alt postblog (defapt, serie).

Si vreau sa inchei in oglinda, adica daca salutul de inceput a fost unul tipic unui om care s'a saturat de atatea cordialitati inutile si fara speranta si fara aproape nici un pic de sens........

... va doresc sa aveti Pace sufleteasca, Lumina sa va arate calea si Iubirea sa va inconjoare. Macar acum de Pasti.

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Romania care are talent

Citind zilele trecute postul Oanei despre Romania si despre cum vrea ea sa'si ea talpa, m'am gandit sa scriu tot despre Romania, dar intr'o forma mai buna. Trebuie sa spui si partile frumoase. Iar daca batranul Dan apuca sa'mi citeasca blogul, o sa inceapa diverse discute pe'aici.

Domn'e Romania e frumoasa. Sa o luam in primul rand geografic. Este o tara cu un teren accidentat si variat. Avem parte de desert si de delta, avem parte de munti si de mare, avem parte de dealuri si campii, avem parte absolut tot de de toate. Sa o luam in al doilea rand, din pct de vedere al oamenilor. Oamenii sunt ok. Sunt oameni simpli pe care daca ii iei si ii pui de'o parte, ii vine sa'i pupi. Fie prin naivitate fie prin modestie si fie prin calm, oamenii sunt foarte frumosi si foarte buni. Exista si de'ailalti, pe care eu ii pun in evidenta pe'aici, adica prostii si tampitii si cretinii (scuze fata de mamele lor) si cate si mai cate mi'ar veni pe la gura dar nu pot ca sunt un baiat decent. Dar si pe astia sa'i acceptam pentru ca si astia fac parte din noi, asa cum si desertul face parte din tara noastra pe langa multitudinea de rauri. Iar daca o luam din punct de vedere economic, si aici stam bine. Haideti sa fim seriosi. Magazinele sunt pline de oameni, terasele nu mai zic, pana si boschetarii stau la masa lor umila si'si beau berea cea de toate zilele. Peste tot, pe la toate popoarele exista frustrari si nemultumiri, numai ca aia stiu sa urle in strada si sa isi faca treaba asa cum trebuie. E adevarat, sunt si platiti pe masura, dar sa gandim un pic si puterea economica a tarii respectiva. Prin urmare, nici noi nu stam mai bine sau mai rau.

Este adevarat, nu stim decat sa ne plangem si nu stim decat sa plecam capul. Lipsa de initiativa este ceva care caracterizeaza romanul modern. Daca ii spui cuiva "Hai sa facem o revolutie!" iti rade in fatza si zice ca nu esti normal. Bah, intr'un fel asa si e. In '89, cand se impuscau aia pe strada ca tampitii, nu a fost o chestie creata de romani, nu a fost o chestie organizata de romani, ci de altii. Pentru ca romanii nu stiau sa faca o greva si sa faca o revolutie, asa ca niste unii au zis ca ne ajuta. Ma uitam azi ca in Codlea parca, 100 de oameni (ATENTIE! O SUTA!) au vrut sa blocheze DN1 pentru ca nu mai aveau spital in oras. Erau 100 de oameni care erau condusi de unul de vreo 30 de ani, restul fiind toti, dar toti pensionari! Cel putin asta aratau la tv. Cu ei vreti sa facem o revolutie? Sa fim seriosi. Dar Romania nu sta in astia. Nu sta nici in mocanu' ala de canta "Pomu bun si omu prost (sau era copt?)", nu sta nici in nenea ala cu un handicap cu ochii (saracu' nu vede prea bine ce se intampla pe'aici), nu sta nici in prostii aia de vor autonomie pe 3 judete. Romania sta intr'un Cioran, Noica, Tutea, Brandusi, Vlaicu, Coanda, Cantemir si lista poate continua. Si permiteti'mi sa zic ca in aceasta lista nu intra vesnica triada Hagi, Nadia, Nastase. Am vrut si eu sa ajung prin alte tari si poate ca vreau in continuare sa ajung. Am vrut sa fac treaba pe care am invatat'o si am vrut sa fac treaba asta oriunde se poate plati asa cum trebuie platita meseria asta. Ei bine din cauza unor conjuncturi foarte fericite, am ramas la mine in tara si bah, NU'MI PARE RAU! Aici cunosti mentalitatea omului, stii ce sa faci si stii cum sa'l iei pe om. Aici stii la ce sa te astepti, stii cum merg lucrurile. E adevarat, merg prost si merg total aiurea, dar vreau sa fac un apel la voi cei tineri. NOI, oamenii muncii cei tineri (comunism), PUTEM SA SCHIMBAM TOTUL! Daca cineva vin in urma ta si iti aranjeaza hainele frumos pe umeras si ti le impacheaza asa cum trebuie, la un moment dat o sa te simti si o sa faci tu, de la tine pornire! Daca mentalitatea ta face lucruile asa cum trebuie, adica nu'si mai arunca tigarea pe jos, nu mai scuipa pamantul pe care calca, culege cacatii de'i lasa javra pe trotuar, iar lista poate continua, Romania poate creste din interior, chiar daca_cretinii (si aici nu'mi cer scuze fatza de mame) de stau in prefecturi, primarii, Cotroceni, Victoriei si Constitutiei ne pun betze'n roate ca sa nu ne miscam! Draga mea Oana, si tu cel ce'mi citesti blogul, ia aminte! Prin revolutie se vor pune lucrurile in miscare! Lupii albi si tineri se vor ridica mai repede decat ati crede voi si vor ridica aceasta tara si acesti oameni acolo unde trebuie sa fie! Lucrurile deja se misca, iar cei ce sapa groapa altora, or sa cada cu to(n)tii in ea! Pentru ca asa trebuie, asa este legea echilibrului universala, asa este legea compensatiei. Nu o spun eu, o spune istoria si o spun vremurile trecute.

Romania are talent si potential si Romania poate face multe lucruri care or sa revolutioneze lumea. Au fost si altii care au facut'o si vreau sa'i amintesc doar pe trei: Brancusi, Coanda, Eliade. Ii mentionez doar pe ei pentru ca sunt oarecum contemporani cu noi, si daca ne'am fi scremut un pic, i'am fi prins in adevarata lor creatie si marime. Uitati doar trei oameni care au schimbat lucrurile si au facut treaba cu limba lor romana si cu tara lor (fara sprijinul ei, e adevarat) dar care au reusit sa schimbe gandirea omului si sa revolutioneze ceva. Daca noi, tinerii, vrem sa schimbam ceva vom reusi. Daca voi nu ma vreti, eu va vreu! ar trebui sa ne fie un motto, unul mic, dar sa existe in subconstientul nostru. Mai bine facem noi ceva si chiar sa facem ceva, decat sa ne amagim si sa plangem si sa fugim undeva unde credem noi ca e mai bine. Daca esti bun in ceea ce faci, si esti apreciat de cei ce'i ajuti, nu ai nevoie de reclama sa te promovezi (eu stiu cel mai bine). Trebuie pur si simplu sa vrei sa faci ceva cu toata inima si sufletul tau si apoi asa vezi ca Romania, asa plina de coshuri e frumoasa. Pentru ca acneea dispare si ai sa vezi desteptaciunea si inteligenta ce zace in ea! De aceea, Romania, EU TE IUBESC!

joi, 7 aprilie 2011

Pustnic

Daca stai tot timpul in casa si iesi destul de rar cat sa nu fi la curent cu ce se intampla in oras.. cu ce se mai schimba prin oras. E nasol sa fii scufundat in porcarii de'astea gen munca si dizertatie. Apropos de dizertatie, m'am saturat de facultate. E prea de tot. E prea mult si pentru calmul meu ardelenesc. Parca nu se mai termina.

Weekendu' trecut am fost la Ateneul Roman. Nu stiu daca am mai spus sau daca am mai facut poze si le'am pus pe undeva, dar este o cladire monunemt, este extrem de frumoasa. Am fost invitat la un concert sustinut de Orchestra Inginerilor, o orchestra veche de ceva 30 de ani, poate si mai bine. Raman la parerea ca Mozart e frumos, dar sa fii odihnit si sa fie seara. Ceea ce nu mi'a placut la acest eveniment a fost tinuta oamenilor care au venit destul de ciudat imbracat. Adica ma asteptam la ceva stofa si ceva pantofi, nu bluejeansi si camasi scoase peste curea. O fi fost de dimineata evenimentul (defapt pranz) dar totusi te poti imbraca mai interesant si mai respectabil. Orchestra a cantat frumos, impinsa la spate de aripa tanara a orchestrei si sustinuta de cea batrana. Mi'a placut enorm moshulica de era vioara 1. Foarte dragut, simpatic si mereu cu zambetul pe buze. Ceea ce va recomand si voua, adica sa mai mergeti sa va culturalizati si sa mai aveti parte de lucruri interesante in viata voastra mediocra, dar si sa fiti mereu cu zambetul pe buze pentru o mai frumoasa zi si totodata si placuta.

Aseara, in ceas tarziu am plimbat la hoinarit prin oras si prin afara lui un pic. Plimbandu'ma asa prin oras am descoperit ca bdul Dacia l'au facut cu sens unic de la Dorobanti pana la Mosilor. Asta ca sa stiti si voi. Pe banda 1 de mers e autobusul (cu linie continua) si pe sensul celalt e o singura banda tot pentru bus. Cam asa cum e si pe bdul Regina Elisabeta (pe la Cismuigiu). E o singura problema totusi: pe Elisabeta nu sunt parcate masini, in schimb pe Dacia e fluviu de masini. Tampenia si mai mare e ca stateau imbecilii, jăpcarii, mediocrii, acele mirobolante capete de creta care stateau la panda. Pândarii stateau sa ii amendeze pe cei care nu stiua si nu intelegeau semnele de pe jos, neanuntand in prealabil de aceasta modificare. Si cand ma gandesc ca tot traficul ala scarbos o sa sa'l ia micuta si ingusta strada Eminescu, spre Polona, Dorobanti si Pta Romana, mi'e foarte groaza de cum o sa arate treaba asta pentru soferii care trebuie sa o ia pe'acolo.

Pace Lumina si Iubire va doresc la toti!

miercuri, 30 martie 2011

Turism fiscal

Am vrut sa va scriu dupa ce terminam toate actele si toata tevatura cu masina. Stiti ca mi'am luat masinuta noua, dar de'abia acum o inregistrez pe numele meu. Vreau in acest post sa subliniez faptul ca suntem o tara handicapata, suntem o tara condusa de niste cretini (si da, ma iau si de mamele lor), iar noi astia condusi suntem niste prosti tampiti incurabili ca ii lasam ca fraierii inocenti. Va dau un exemplu absolut subtire si finut. Intr'un stat oarecare, oarecare..., sa zicem... Germania.. Da? Oarecare. Te intreaba ala ce vrei, ii spui ca masina asta, si baiatu' in 30 de minute vine cu toate actele masinii trecuta pe numele tau. Tot inseamna fiscalitate, RARul nemtesc, stampile si tot felul de tampinii. In Romanica noastra draga si scumpa, unde dreapta nu stie ce face stanga (chiar si politic), astia ca sa iti cumperi ceva pe care'ti iau impozit, trebuie sa te plimbe peste tot. Adica noi nu avem turism, ma refer la porcaria asta infecta de oras in care locuiesc. Nici o problema! Cumpara'ti masina/casa/masa/nevasta! Facem turism fiscal! Adica te plimbi dintr'un punct in altul al orasului pentru ca sunt ei atat de prosti incat nu se gandesc sa faca naibii o cladire, o putza de'aia din sticla de prost gust, in care sa ai acolo tot ce'ti trebuie daca vrei sa vinzi/cumperi o masina, alta putza de sticla unde sa vinzi/cumperi casa etc. Si sa fie intr'un cartier care sa se numeasca Cartierul de Vanzare/Cumparare. Si gata! Asa se termina o problema care face ca viata mizerabila a unui cetatean sa ajunga la maximul suportabil admis de lege. Care lege? Exact! Sunt scarbit bah! Sunt scarbit si asa nu mi'ar parea rau daca ati disparea in urma unei crime odioase, cutremur sau incediu devastator, ca tsunami n'avem. Dar asa nu mi'ar parea de rau! Si nu vorbesc pentru bietii angajati ca aia n'au nici o vina, ci vorbesc de capetele alea "luminate" care gandesc cat o..... cat un..... Ah! La naiba! Orice gandeste mai mult decat capetele astea "luminate"!

Vorba lui Zdronti: Romania, esti frumoasa dar......... te pupa tata, pa! Asa as vrea sa zic si eu asta in unele momente!

Pana una alta, va doresc vesnicul si traditionalul de altfel deja
Pace Lumina si Iubire

joi, 24 martie 2011

Pomul bun si omul PROST

Mi'am nenorocit o zi de munca, si'o sa'mi mai nenorocesc deja cel putin 2 (sper sincer sa fie suficient) pentru a imi rezolva toate problemele legata de masinuta. De ce atat de multe zile va intrebati? Ei bine, pentru ca in ROmania exista aceasta dorinta si aceasta placere de a taia copacii si de a scrie pe ei. Sa va explic asa cam ce se intampla.

Zilele trecute mi'a venit prin posta un plic pe care scria numele meu si prin care eram informat ca trebuie sa'mi platesc impozitul pe masina pe anul asta plus o amenda. Dar cum o amenda, in conditiile in care eu mi'am platit toate amenzile de anu' trecut? Da, s'a pierdut o foaie. Dar cum de s'a pierdut o foaie? Nu bagati dumneavoastra toate datele esentiale bla bla bla intr'un program pe PC? Pai de ce mama ma'sii mai stati cu ochii beliti in monitoare daca tot pe hartie lucrati? Ei bine, si ca sa le demonstrezi hapciupcalitilor astora de la Administratia Financiara ca mi'am facut datoria cetateneasca de a plati amenda, statul se pare ca nu'si face datoria fata de mine. Si ma duc la CEC sa'mi scot dovada platii, dar nu la CECul unde am platit, ci la altul. Si ce mi se spune? "Pai, trebuie sa formulati o cerere si sa asteptati 10 zile lucratoare ca sa se gaseasca amenda dumneavoastra prin dosare si...., eeeh e de durata." Si totusi, DE CE MAMA MA'SII MAI STATI CU OCHII BELITI IN MONITOARE CU CURU ALA MARE PE SCAUN???????

Azi am fost la CASCO pentru ca mi s'a spart parbrizul in iarna datorita unei pietricele platita tot de mine practic pentru a nu aluneca pe soselele patriei atat de bine lucrate si atat de bine ingrijite cu migala si pasiune si patriotism din strafundul inimii, in special din strafund. Parbrizul si o oglinda de au vrut sa mi'o fure jamaicanii nostrii, adica tiganii. Si la centrul asta de dauna coada, coada de la prima ora, coada zdravana, oamenii stateau incolonati de la 8:30 dimineata, desi programul incepe la orele 9. De ce se sta la coada cand se dau biletele de'alea de intrare (ca la vodafone de exemplu)? Ei bine, se sta la coada pentru ca defapt acele bonuri n'au nici o valoare. Intra cine vrea si cum poate. Daca nu esti atent ai pierdut un loc. Ok, l'ai pierdut pentru ca esti fraier si nu esti atent SAU ai incredere in oamenii cinstiti (speri tu) care sunt pe langa tine in momentele alea. Nu, defapt tu esti un prost si un fraier tot sperand ca lucrurile se pun in miscare si ca oarecum constinta umana ii face pe unii si pe altii sa intrebe pe unii si pe altii "cine'i in fata, ce numar e?". O "de'aia" (nu gaseam un termen mai bun) cu nr 24 pe hartiuta aia a intrat in fata mea fara nici un fel de jena. Cand a iesit am intrebat'o de ce e nesimtita si a intrat in fatza fara sa intrebe si mai ales de ce a facut'o cand stia ca am un numar mai mic decat al ei. Raspunsul a fost foarte simplu: "Asta e, daca nu esti atent!" Moment in care mi s'a ridicat asa un pic, dar un pic de tot parul de pe spatele de leu si am zis foarte calm: "Sunt atent la alte lucruri, dar n'am vazut din cauza grasimii in exces pe care o detii si nu din cauza vreunei glande nefunctionale ci din cauza puturoseniei tale. N'am vazut nesimtirea din tine pentru ca sunt blocat de o mare de shunci care'ti atarna si pe care tii mortzis sa le scoti in evidenta prin hainele tale de prost gust si mulate!" Aplauze la scena deschisa din partea celorlalti care se revoltasera si ei. Prietenul proastei, unu' pe langa care eu sunt un tip bine facut (haha!), n'a comentat nimic si a iesit repede lasand'o pe proasta prada tirului meu de cuvinte dure spuse cu o calmitate tip ardeleana.

Si cu toate astea, ramane o intrebare: PENTRU CE MAI TAIEM COPACII???

Pace Lumina si Iubire va doresc!

luni, 21 martie 2011

Leapsa muresana

Titlul e luat de la o prietena virtuala, Shalimar. Am fost pus sa particip la o leapsa a bloggerilor care se trag din Mures. Io nu locuiesc pe'acolo, dar nah, ma consider ardelean pana in maduva oaselor asa ca voi participa la aceasta leapsa vorbind despre singura persoana din mures pe care o cunosc si participa ca blogger in aceasta minunata lume virtuala.

Nume de cod: Shalimar
Prenume de cod: Oana
Nume de tot: Coman
Well, acest mic vampir berbec care suge sangele din gatu' oamenilor dupa ce le da cateva capate peste rât, m'a acostat initial pe vechiul forum al Phoenixului (parca). N'am prea vorbit noi cine stie ce atunci, dar de cand cu lumea asta virtuala a blogului ne'am marit un pic conversatiile. Fie ele pe mess sau pe FB sau chiar pe blog. Ce'mi place mie la fata asta? Exceptand faptul ca e o tipa faina din punct de vedere fizic, adica e inalta, are talie si solduri, ochi mari care te inghit si buze carnoase (si in momentul in care o sa citeasca asta o sa ma injure sau o sa rosheasca), e si o tipa foarte isteata. In primul rand e studenta la medicina (si stim cu tontii ca tipe de la medicina is fete faine) si in al doilea rand, ca si mine, nu stie sa'si tina gura. Multele certuri pe care le'a avut cu diversi cretinoizi din randul UMFului sunt dovada vie. Imi place de ea ca e o fata simpla si care nu are pretentii, care stie sa vorbeasca si stie sa isi insire frumos gandurile. Imi pare asa o tipa very stylish, desi nu ne'am vazut deloc si de'abia astept. Ar fi tare intersant. Mai are doua puncte in plus: joaca tenis si ii plac vampirii (probabil ca musca bine, poate chiar mai bine decat leul din mine). Aceasta este blogerita mea din Mures, singura mea prietena virtuala pe care nu am avut onoarea sa o cunosc. Si va recomand sa cititi ce scrie ea!

Sa fiti iubiti!

Pace Lumina si Iubire

duminică, 20 martie 2011

Patruzeci si ceva de zile

Au trecut 44 de zile de la ultima data cand te'am vazut. 46 de zile in care am numarat si am memorat clipele petrecute impreuna. Poza ta de buletin in care zambesti troneaza frumos pe biroul meu de la munca. Zilele au trecut si nu credeam ca mai am lacrimi sa vars de dorul tau.

Ieri am intrat in Biserica din sat dupa mult timp. Ieri am intrat in Biserica fara tine si am sarutat icoana fara sa te am in dreapta mea. Si a fost un sentiment tare ciudat. Sa stau in locul din Biserica in picioare fara sa'ti vad chipul brazdat de anii ce'au trecut. NU am crezut ca mai pot plange de atata dor, nu am crezut ca mai pot ramane cu privirea tinuita in jos cautand in memoria mea momentele frumoase petrecute cu tine. Ai avut parte de o slujba frumoasa, in care nepotul tau Dorin o catant cu sfintenie bisericeasca (respect!). Ai avut parte de o slujba care sa se poata ridica la nivelul asteptarilor tale trupeste, o slujba no.1. Visul in care azi dimineata mi'ai aparut si m'ai intrebat ce mai fac m'a cutremurat pana in maduva oaselor. Nu am crezut ca voi face asa, nu am crezut ca ma vor durea maselele cand iti voi aprinde lumanarea, nu am crezut ca te voi saluta din picioare. Marea de lacrimi din sufletul meu nu e suficienta pentru a potoli focul dorului de tine si de rasul tau atat de frumos.

De sus de pe deal, plapuma ta de coroane si flori inca iti inveleste pamantu'ti rece. Dormi in pace si odihneste'te frumos. Mai vorbim!

Pace Lumina si Iubire va doresc la toti!

in memoria ta!

joi, 17 martie 2011

Iesiti in parc!

"O minte sanatoasa intr'un corp sanatos" scrie pe cartea mea de vizita. Am avut ieri placerea sa fiu luat pe sus si sa fiu plimbat prin Herastrau dupa orele de munca. S'a pupat perfect faza, avand in vedere ca nu aveam repetitii sau orice altceva de facut, asa ca o plimbare prin parc era binevenita. Bou de mine a uitat aparatul foto desi ar fi facut niste poze geniale, dar nici o problema, ca or sa mai fie seri in care in drumul meu spre casa o sa fac o tura de parc. Si o data intrat in el am ramas uimit. Spre placerea mea, foarte multa lume in parc, la 8 seara, alergand, plimbandu'se cu bicleta sau cu rolele, sau pur si simplu plimbandu'se perpedes ca asa e sanatos. Eu, micul kamikaze, reuseste sa isi scoata umarul din articulatie cazand cu o roata intr'un canal nesemnalizat. Trecand peste acest episod extrem de tampit si neplacut pe care nu'l doresc nimanui, plimbarea prin parc, linistea unei banci, urletul ciorilor albe (aka pescarusi), si temperatura extrem de placuta nu fac altceva decat sa te bine dispuna si sa te relaxeze, dandu'ti asa un chef de viata ca'ti vine sa dai si la altii de la tine. Felicitari celor ce reusesc sa faca asa, felicitari celor care isi dau seama de importanta conditiei fizice, felicitari celor care in loc sa fumeze si sa sparga semintele pe strada si in fata blocului, prefera sa dea ture de parc pentru o mai buna oxigenare si pentru un corp armonios. Ceea ce va doresc si voua! Asa ca daca aveti role, bicle, sau pur si simplu chef de plimbat seara prin parc va recomand cu mare caldura orice parc civilizat din orasul vostru. Ca un punct in plus la ceea ce va spun, plimbandu'ma prin parc am descoperit ca au facut si zone de fitness outdoor unde puteti sa lucrati corpul pe segmente, lucrand diverse grupe musculare cu propriul corp printr'un exercitiu bazat de scripeti inchisi. Foarte misto si foarte amuzant daca mergi in gasca, asa cum i'am vazut pe unii. Nu pot decat sa va urez sa aveti parte doar de "O minte sanatoasa intr'un corp sanatos". S'auzim numai de bine!

Pace Lumina si Iubire!

marți, 15 martie 2011

Lene. Multa lene.

Este curios cum lenea este imensa in om. Unii sunt frustrati, altii au celulita, altii au pur si simplu o lipsa totala de respect pentru ceea ce inseamna corp. Afara e Soare si e senin (coafura rezista) si e cald, aseara pe la 2230 erau 11 grade Celsius in capitala, azi dimineata erau cca 10, deci vreme numai buna de mers cu bicla la munca. Ei bine, asta ar fi ok, dar sa mergi la munca pe bicicleta cam 7 km cand ti'e lene si ai o usoara febra musculara parca nu iti mai vine. Asa ca m'am urcat in masinuta si m'am dus spre job. Ceea ce a urmat a fost un calvar! 45 de minute de mers cu masina pe aceeasi distanta pe care daca alerg cu bicla o fac in 10-12 minute. 45 de minute in care nu imi venea sa cred ca toate strazile din centru sunt blocate si ca lumea nu vrea sa inteleaga faptul ca atunci cand e frumos afara exista si alte mijloace de transport. Ieri, intr'un regim usor am facut 20 de minute pe bicla, azi cu tancu' am facut 45. De ce? De lene! Dar de ce fac 45 de minute? Pentru ca la fel ca si mine azi, foarte multi altii sunt puturori. Diferenta dintre mine si ei este ca ei sunt puturosi tot timpu'. Si faptul ca nu exista un sistem de transport in comun bine pus la punct. Imi spunea o mandra ca ea merge la facultate pe role, din Drumu Taberei si pana la Eroilor. Deci se poate si exista, vointa trebuie sa ai. Ceea ce va doresc si voua!

luni, 14 martie 2011

Vine

Vine vine priiiimaaavaaaarrraaaaaaaa!!! Da bah, vine primavara! Un uichend frumos cu mult soare si ceva pasari prin diversi copaci, dar mai ales coafura rezista! Caldura de'aia frumoasa de primavara, in care mai ramanea sa pocneasca mugurii copacilor si totul era ok. Asta inseamna ca strazile or sa devina un furnicar de oameni si mizeria o sa capete proportii imense. Da, stiu sa stric imaginea frumoasa a primaverii, dar asta e..., exista si oameni ca mine. Oameni care atunci cand vad o tanti de liceu carea ii pocneste celulita atat pe picioare cat si pe creier ii "scapa" un servetel pe strada se uita nonsalanta cum cade frumos pe trotuar fara sa se aplece sa il ridice si sa'l arunce la cosul de gunoi, urla dupa ea spunandu'i ca "nu'ti creste celulita daca te apleci dupa servetl bah einstein inutil ce esti!". Daaa, a venit primavara si o data cu primavara ies si prostii ca paduchii dupa ploaie pe strazile acestui oras haotic si murdar si inutil (mult asteptatul cutremur nu vine, poate asa mai curatam din casele neingrijite dar si din "ăia" care nu ingrijesc casa si ocupa spatiu absolut gratuit si inutil, atat spatiul fizic al municipalitatii cat si spatiul psihic al meu si a celor putini ca mine). Vine primavara si odata cu ea spre deliciul meu si nu numai incep sa apara fustele scurte si decolteele adanci ale corpurilor femeilor frumose, dar din pacate si al celor care mancarea lor zilnica se face in brandul KFC/MC'/BURGER KING.

Dar o data cu primavara poti sa iti scoti cele doua roti de la naftalina (demential drumu de'acasa pana la munca pe bicla, azi) si te lasa sa te gandesti la nisipul ala jegos si imputit din Vama de 1 Mai, si sa te lase sa te gandesti la diverse escapade pe bicla pe te miri unde, diverse escapade la mare si la munte. Bani si chef de frumos sa ai ca restul curg de la sine. Bah, a venit primavara!

Pace Lumina Iubire!

vineri, 11 martie 2011

Cutremur. Peste tot cutremur.

Mi'am facut la pravalie un abonament TV + Internet. Daca treaba cu netu o gasesc mai mult decat ok (desi imi pare cam puturos), treaba cu TVul mi se pare foarte tampita. N'am mai tinut o telecomanda TV in mana de cativa ani, n'am mai ascultat si vizionat ce transmit astia la tv de cateva luni, si'atunci cand am facut'o am facut'o dintr'un dor. Ei bine, dupa atatia ani imi dau seama ca totul este inutil la TV. Nu sunt programe interesante, pana si astia cu brand Discovery si Nat. Geo. au aceleasi seriale ca alea de acum cativa ani, fara episoade noi. Si'atunci de ce iti iei televizor si te abonezi ulterior la tv? Ce naiba sa vezi? Inafara de Antena3 si Realitatea si cele de Desene animate, nu vad ce ai putea vedea la tv. Acum, de azi dimineata nu vad la tv decat stiri legate de marele cutremur din Japonia. Hai frate, sunt cutremure in fiecare zi, unele mai mici altele mai mari, unele foarte mari. Asta e, planeta isi cere tributul, ca prea o secatuim de energie si de vlaga. Si'atunci de ce trebuie sa amplificam totul? Rostul televizorului a ajuns sa fie un mod de propaganda de diverse idei si de marire a unor lucruri total inutile si cretine pe care alti dobitoci si alte dobitoace il invata si il imprastie mai departe. Este fantastic cum cei de la tv fac din acest caz lucruri total marite, parca prea marite si parca prea augmentate. Este o prostie si ca noi ii tinem pe astia in priza. Deci, de'acum inainte declar si sustin sus si tare ca aceasta cutie care costa enorm de mult este absolut inutila! Luati o carte, plimbati'va prin padure si parc, vizitati zonele de cultura si nu numai, si lasati porcaria asta de TV!

Pace Lumina Iubire!

joi, 10 martie 2011

Ce se intampla cand esti obosit

Gradul de stres si poate si o oboseala de'aia proasta ca nu gasesc nimic pentru dizertatie..

[MOMENT PUBLICITAR] ... pentru cei care'mi citesc blogul si au cunostinte in domeniul medical si pot/vor sa ma ajute (Oana!), tema mea de dizertatie se cheama "Noutati privind recuperarea postchirurgicala in spondilodiscitele lombare" [S'A TERMINAT MOMENTUL PUBLICITAR]

Ei bine, s'a ajuns pana intr'un asemenea hal incat se intampla fenomene stranii amuzante. Spre exemplu, blonda mea mai nou ma viseaza si e geloasa (dar numai in vis), lumea in continuare ma critica si aud tot felul de cuvinte rastalmacite din partea unora care au ceva cojones, iar eu sunt mai nou somnambul. Sa va explic. Se ia una bucata june tanar nebarbierit care este mult prea terminat dupa ce a frecat'o toata ziua si la sfarsitul zilei mai cauta ceva pe sfantul Google pentru dizertatia asta care'mi pare imposila aproape. Junele se retrage in patul lui cel mare si inchide televizorul si leptoapa, aruncand o ultima privire pe geam, poate vede vreo stea. Stea n'a vazut, dar in 2-3 minute zbura la mii si mii de kilometri distanta sa mai vada pe cineva drag si sa se mai descatuseze in lumea viselor si cea care'ti da libertate de miscare. Noaptea decurge normal pentru junele cel tanar, nu apar complicatii, nu se trezeste din somn sa mai bea juma de sticla de apa, nu se mai trezeste ca sa caute perna pe care sa'si puna capul.. in fine.., un somn cat se poate de relaxant si odihnitor. Dimineata junele'si deschide cu o lene imensa un ochi pentru a vedea daca e senin si isi da seama ca nu, dar asa.. ca prin vis, vede leptoapa deschisa. Adoarme la loc asteptand ceasul sa sune. Si acesta suna intr'un final si june se trezeste dandu'si seama ca leptoapa ruleaza silentios, cu sagetica de la mouse aruncata asa intr'o parte. Deci exista! Adevarul este dincolo de noi! M'am trezit oare din somn si am dat drumu la leptoapa ca sa caut ceva? Oare chiar asa de robotel am ajuns? Un robotel ardelean, FOCA? :)) (tampit de demential serial). Am ajuns sa nu mai vorbesc, am ajuns sa rabd in mine, am ajuns sa fiu somnambul!

Pace Lumina Iubire

miercuri, 9 martie 2011

Continuam

N'am mai scris demult si'mi pare rau. N'am mai avut ce sa zic defapt, scarbit fiind de situatie si de mentalitate. Tacerea mocnita si linistea de fatzada este tot mai tampita, pe zi ce trece lucrurile par din ce in ce mai cretina. Starea este exact ca ziua din Bucuresti: la inceput senina dar pe masura ce inaintam in zi este din ce in ce mai inorata. Ei bine asa e si pe la mine prin minte. Ma trezesc cu chef de viata si cu chef de munca si de facut atatea lucruri, iar dupa ce ma spal pe fata si ma privesc in oglinda imi dau seama ca lucrurile nu sunt atat de curata si de clare cum mi'as dori sa fie. Mai am o singura treaba de facut si tot astept sa ma lipesc de o ocazie in care sa deschid gura si macar daca nu sunt privit si nu sunt ascultat, am constiinta impacata ca am facut si pe asta. Din nou. Iar mai apoi s'a terminat cu ala mic blond de respira greu si vorbeste mereu si taie in stanga si in dreapta. Si'o sa incep sa tac si'o sa incep sa rabd si'o sa incep sa le cuget in mine si'o sa incep sa fiu ceea ce voi ati reusit sa ma faceti sa fiu: un fals. Un om fals care gandeste una dar este fortat de niste idei si de niste momente preconcepute sa faca altceva, cu totul si cu totul altceva, sa fac ceva ce nici nu speram sa ajung sa fac. Falsitatea, cea pe care am urat'o mereu si pe care n'am suportat'o niciodata, falsitatea de care am fugit intotdeauna si atrageam mereu atentia, falsitatea astea a reusit sa ma faca sa o accept si sa fiu alaturi de ea si sa fiu oarecum una cu ea. Sentiment general valabil? Unul prost, unul care nu merita, si unul care'mi da migrene constante de o saptamana deja. Migrene puternice de care nu am timp sa scap. Congrats!

Pace Lumina Iubire

joi, 3 martie 2011

Ati invins!

Asa de mult si de tare mi s'a luat de voi toti (voi astia din randu' unu sau doi) incat nu m'ar deranja absolut deloc daca nu v'as mai vedea pentru o perioada nedeterminata de timp si nu as auzi nimic de voi, dar si mai important, nici voi sa nu stiti nimic de mine. Ei bine, aceasta fraza a fost scrisa gandit. Evenimentele din ultima vreme si intamplarile care mi'au trecut pragul m'au adus in momentul unei reflectari extrem de proaste: A GANDI DAUNEAZA GRAV SANATATII! Iar a spune ce gandesti inseamna moarte sigura. Falsitatea si pupincurismul de care dam atata dovada in ultima vreme (ma refer strict la cetatenii acestui stat) s'a impregrant in noi atat de mult incat nu stim sa traim fara el. Pare'se ca in societate exista baieti destepti care si'au dat pantalonii jos si stau cu apropoul dorsal la vedere si baieti prosti care ingenuncheaza suav in spatele astora cu pantalonii si isi vad de treaba acolo, adica de mozolit. Pe sistemul versului de la Cargo, "Dracu sa va ia, mai lasati'ma'n pace 'n nebunia mea!" se bazeaza si acest post. Daca spun ceea ce gandesc nu este bine ca ranesc. Daca tac nu este bine ca tac sau nu mangai orgoliul cuiva, adica nu ingenunchez la spatele unui prost. Mi s'a spus candva ca ar trebui sa mai "gâdil" pe unul sau pe altul, ca le place sa fie gadilati. Da, i'as gadila cu toporu, i'as face fileuri, pentru ca astia care vor sa fie gadilati sunt de o prostie fantastica, de o prostie imensa, dar au bani. Cum pot prostii sa faca bani multi si rapid iar 'ai destepti sa ii rabde si sa lucreze pentru ei? Este un nonsens si este ilogic.
Nu poti sa tratezi egal doua persoane care te trateaza diferit, unul cu blandete si calm, celalalt cu rautate si fulgere. Nu poti sa fii la fel cu amandoi, si nu, nu poti sa'ti bati joc si sa fii ironic gratuit cu cineva de langa tine. Daca persoana respectiva o cere si mai ales daca o gusta (iar daca sunt mai multi, se pune problema daca toti o gusta), atunci poti sa o dai. Pentru ca ironia subtila si fina nu denota o proasta crestere si o aroganta si tupeu ci denota inteligenta. Raspunsurile intepatoare si veninoase sunt inutile.
Evenimentele si discutiile din ultima vreme pe care le'am avut cu atat de multe persoane m'au facut sa aleg sa tac si sa gandesc doar in mine si sa iti spun tot ce'mi trece prin cap iar tu sa nu auzi nimic din ceea ce'ti spun. Cand o sa rad si/sau o sa fiu o masca inexpresiva sa stii ca in momentele alea te ascult dar iti intorc cuvintele atat de puternic incat daca as deschide gura te'ar zdruncina. Ati reusit in decurs de cateva clipe unii, ore altii si ani altii sa ma faceti sa'mi schimb din temelii tot codul si principiile dupa care ma ghidez. De ce? Pentru ca se pare ca atunci cand eu consider ca am dreptate si teoretic (hai sa fim un pic realisti si seriosi) chiar am dreptate, se pare ca NU am dreptate. Ati reusit intr'un timp foarte scurt unii si istovitor de lung altii sa ma faceti sa tac pe viitor si sa nu mai deschid gura decat dintr'o curtoazie si dintr'o cerinta de minima comunicare.

Ati reusit si ati invins! Imi pare rau ca nu mai pot sa lupt impotriva voastra, imi pare rau ca nu stiti sa apreciati intradevar ce inseamna Pacea, Lumina si Iubirea pe care o scriu la sfarsitul fiecarui post si pe care incerc sa o propovaduiesc cu viu-grai. Imi pare rau ca nu vedeti decat ceea ce vreti voi sa vedeti si nu simtiti cu adevarat mesajele si ideile mele, ca nu simtiti asa cum ar trebui sa simtiti viata ca sa v'o faceti mai frumoasa si nu cunoasteti sensul cuvintelor mele. Sunt prea empatic ziceti, ma dedic prea mult, ma stresez si enervez prea mult imi spuneti toti. Sunteti atat de inchisi in voi si indoctrinati de niste legi care sunt false incat nu mai faceti o legatura cu ceea ce va inconjoara. Nu mai stiti sa deosebiti binele care este intradevar bun de binele care defapt ascunde o marsavie si o rautate imensa (aberanta expresie "bună rău", venita dinspre Caragialele "curat murdar"). Va mintiti pe voi si intodeauna o sa fiti cei care o sa suferiti intr'un final. Si mor sa va stiu muribunzi.

Ati invins!

Pace Lumina si Iubire!

p.s.: asta nu inseamna ca aici, in blogosfera nu o sa fiti discreditati. Sunt totusi un leu, tanar care isi mareste coama pe secunda ce trece. Si cred ca o sa incep sa rag din ce in ce mai tare aici!

marți, 1 martie 2011

Vine vine priiiimavaaaaraaaaaaa

1 Martie zambitor
Iti aduce-un martisor!

In primul rand ar trebui sa va spun "La Multi Ani!" doamnelor si domnisoarelor. Dar pentru ca nu inteleg legatura de 1 martie - renastere - primavara cu femeia, ei bine n'am s'o fac! Asa ca nu va spun nimic cu dedicatie speciala. A venit 1 martie, primavara si toate celelalte. Parca o data cu venirea primaverii au iesit si nebunii care conduc tot felul de masini.
A nins astazi cand am plecat de'acasa. Ningea frumos, ningea cu soare si ningea cu fulgi mari. Ningea parca a despartire, a plecare. Au trecut saptamani si totusi parca nu se intrezareste nimic la orizont. Nici o schimbare si nimic care sa ma arunce din porcaria asta de stare si de falsitatea in care ma bag. In incercarile mele de a trece peste toate celelalte lucruri ma afund din ce in ce mai mult in nestiinta mea si plictiseala mea. Nu mi'a mai ramas decat sa ajung sa fac ce stiu eu mai bine (adica oamenii sa fie mai sanatosi) si sa incerc intr'un fel sau altul sa ma descatusez de povara ce mi'o port. Ca un bou as spune. O data cu venirea primaverii, sper ca si renastearea mea spirituala sa fie un lucru palpabil si de bun augur. Pentru toti cei care ma citesc, va spun bine ati revenit la haine subtiri! Si pentru ca tot veni vorba de haine, vreau sa fac o mica paralela: imaginativa ca planeta este o tipa misto! Super sani, superi craci, super fund. All inclusive! O tipa care toamna face un streaptese de toata frumusetea, te tine suficient de aproape cat sa te incalzesti si suficient departe cat sa racesti iarna, primavara isi termina spectacolul si incepe sa se imbrace, iar vara tu dai tot ce ai de pe tine ca sa o mai vezi o data!

Pace Lumina si Iubire!

vineri, 25 februarie 2011

Epopea unui sat si neam IX

"... și mi'e atât de dor de tine, mă moșule mă!"

Am inceput acest serial prin a prezenta pe scurt viata unui om si viata unor oameni care pe mine m'au marcat si m'au influentat, oameni alaturi de care am crescut si oameni de la care am invatat niste lucruri. Dar mai presus de toate a fost el cel care mi'a aratat lumea, mosul meu.

Ultima dimineata a lui in casa sa a inceput cu lacrimi. Pe la 5 mama Lena intra in camera unde zacea mosu si plange. Cuvintele ei putine si atat de pline de inteles si cu atat de multa dragoste sunau ca alamele cand sunt lovite in sufletul meu. Cu o mână pe coparșău si cu una pe cel care peste 50 de ani i'a fost alaturi, mama Lena plangea tacut si mocnit. Cred ca intelegea ca orice zbatere si orice chemare nu'l mai face pe cel dintre scanduri sa se ridice. Apoi mama mea incepe sa planga, asa cum plange maica'mea, cu respiratia taiata. "Taticuleee!" striga ea, dar cel care ii raspundea la acest cuvant era inert acolo, parca cu un usor zambet.
Cand m'am dus eu acolo era frig si dimineata. Minile lui cele mari si noduroase, brazdate de'a lungul timpului cu taieturi de la munca cea mai sfanta a lui, tineau intre ele doua monede pentru vames. Parca isi mai revenise la culoare mosu' si parca era asa cum il stiam eu: ca un voinic si un om bine facut. Ochii si un colt de gura il faceau sa para ca zambeste, dandu'mi o liniste interioara care m'a mai calmat pentru moment. Cat am stat acolo mosul meu m'a ascultat, n'o mai zis nimic, nu m'o mai criticat asa cum o facea de multe ori si pe buna dreptate, nu mai dadea din mana in semn de deznadesde si negare, nu se mai uita adanc in mine ca sa ma faca sa tac si sa nu mai vorbesc despre lucruri care nu se cad a fi vorbite. Mosul meu era acolo, tacut. Pielea lui cea rece si rigida ma infricosa si ma trimetea cu gandul la groapa in care o sa fie asezat, caci din pamant suntem facut si in el ne intoarcem intr'un final, lasand sufletul si harul sa se intoarca la Tatal a toate creator.
Casa a inceput sa se umple repede, coroanele stateau atarnate pe via pe care tot el a sadit'o. Pe unul dintre cei doi preoti care au slujit ultima lui slujba in locul vietii sale l'a plimbat pe la mare cand eram eu mai mic iar el nu purta Biblia in mana. Si cum mosul meu statea in curte, in coparsaul ce avea sa'i fie patul de pe urma, acoperit fiind de tesatura aia alba, in lumina Soarelui care era sus de tot pe cer, mosul meu parca se pregatea de insuratoare. Alegoria moarte-nunta pentru mine a capatat un nou sens si o noua forma. Lumea era acolo toata adunata si se uita la el si poate ca multi se gandeau la episoade cu el. Iar el statea acolo, parca si zambea, iar mireasa lui era Moartea. Drumul de'acasa, ultimul lui drum prin sat spre cimitir trecea prin fata caselor celorlalti frati la care s'a oprit pentru un ultim salut. Atat de scurt mi s'a parut drumul asta, atat de rapid si parca atat de cretin.
Groapa mosului meu era facuta de azidimineata. Nimeni din sat n'o facut'o, ci firma angajata pentru astfel de evenimente. Ce ironic mosule, ai sapat un cimitir intreg si acum cand tu trebuia sa fii lasat in pamant nimeni nu a facut'o. E ingropat aproape de drum mosul meu, langa fratele si sora lui, langa cumnati si unchi. Femeile si barbatii dupa ce mosu a fost lasat in groapa intunecoasa au facut un lucru pe care am inteles ca rareori se intampla sa'l faca - au cantat. Au cantat o priceasna, un cantec de jale ca si cum mortul ar canta'o. Pana si tatal meu a plans.
Mosul meu este de'acum amintire pentru mine, o amintire vie care traieste in sufletul meu si ma vegheaza de pe biroul de unde'mi desfasor activitatea. Si'acolo, ca si acasa, el sta in acelasi costum si zambeste usor, diferenta e ca are ochii deschisi.
Daca ti'am gresit cu ceva, rogu'te de ma iarta. Iarta'ma oricum omule pentru ca puteam sa fac mai mult si n'am facut nimic, pentru ca voi purta in mine o vina pe care nimeni nu o sa mi'o scoata decat tu.
Ramai cu bine!

Pace Lumina si Iubire!

- sfarsitu's'a -

in memoria ta, moșule!

P.S.: am cules priceasna pe care oamenii au cantat'o la cimitir.

In groapa intunecoasa

Pe mine ma bagati

Apoi plecati acasa

Si singur ma lasati

De am fost bun ori rau

Sa nu ma judecati

Ca judecata mea

Si voi o veti avea

Nimic din asta lume

Nu ducem in mormant

Doar cruce de mi’or pune

La cap langa mormant

Cand dorul va va cuprinde

Aici ma gasiti

O floare langa cruce

Atat sa’mi rasaditi

Pamantule, pamant

Primeste trupul meu

Si tu Parinte Sfant

Primeste sufletul meu