vineri, 10 iunie 2011

Pentru mine

O seara perfecta a inceput prin intalnirea cu una dintre cele mai bune prietene, cu o discutie ca buze groase si ochi roshii, dar o intalnire care a facut ca zambetele sa fie frumoase intr'un final. Apoi noaptea dormita cu geamul deschis a facut ca somnul sa fie mai mult decat frumos.

Dimineata ma trezesc, admir cerul care se zbatea sa ramana in lumina, ma ridic din pat si aud un sunet ragusit, parca si un pic sfarsit. Un motan roshcovan cu ochii portocalii la min in camera, pe pervazul geamului, ascuns de perdea, scoatea capul se se uita la mine in timp ce mieuna. Ce la adus, cine l'a trimis la mine nu stiu, cert e ca mi'a facut ziua. A reusit sa ma inmoaie de dimineata si sa'mi faca ziua mult mai linistita si mai frumoasa. Nu pot decat sa ma bucur pentru treaba asta si bine ca a intrat la mine in casa. Pe bucuria asta mica si patrupeda, pe aceasta putoare incurabila, o cheama Ginger. Ea e defapt un el. Cause he got big balls behind his back! Si s'a urcat in pat, si porcu statea cu mustatile pe perna si cu restul corpului pe pilota. De o lene ce nu s'a mai vazut. S'a ridicat doar cand i'a fost foame si cand ii era sete. In rest, patu-i moale, caldut, gradele sunt potrivite in camera, de ce sa nu traga si el un pui de somn, ca mereu a fost un vagabond, acum a iesit la pensie. O bucurie mica, roshcovana, o bucurie puturoasa si jucausa si parshiva. Ceea ce va doresc si voua!

Pace Lumina si Iubire!

miercuri, 8 iunie 2011

Pamantul

"Ce parere ai despre mersul descult, pe pamantul unde m'am nascut?" m'a intrebat el?

Omul este o punte de legatura intre Cer si Pamant, i'am raspuns eu. Ce poate fi mai bun si mai frumos decat sa simti fiecare pietricica si fiecare fir de iarba sub talpa ta? Pentru asta este Pamantul, pentru a fi mangaiat de talpa ta. Cand eram mic, l'a mine'n sat era un vecin ungur care fie vara fie iarna el mergea descult prin sat. Omul asta nu a racit niciodata si nu a patit nimic niciodata pana cand a murit. Pamantul lui l'a chemat repede, dupa un AVC nu l'a lasat sa sufere si sa'i faca pe altii sa sufere.

Imbratiseaza un copac, asculta'i cuvintele, asculta'ti Pamantul si lasa'ti Cerul sa'ti umple inima, facandu'te sa te bucuri de micile placeri ale vietii. Lasa'ti energiile sa'ti invaluie trupul si sa te faca sa simti cu adevarat Viata pentru a te ferici de ea. Bucura'te de Viata pentru a putea primi Moartea asa cum batranii stiu sa o faca, asa cum ei stiu sa priveasca moralitatea Pamantulului si Cerului, cu povestile lor si pildele lor asa cum trebuie.

Bucurati'va de ceea ce Pamantul va ofera.

Pace Lumina si Iubire!

joi, 2 iunie 2011

Gandire de curca

Proiectul NetCity este la fel de fara sfarsit cum pare si dizertatia mea. Si asta nu pentru ca nu s'ar gasi materiale ca in cazul meu, ci pentru ca lenea este putoare mare domn'e. Si pe langa lene mai adaugam si noi un pic de prostie neaosha si uitati reteta de succes a unei nerealizate metropole europene. Imi spunea o pacienta ca ar trebui sa ma mai bucur de viata si sa nu mai scriu toate porcariile pe care le vad. Pai eu ma bucur de viata, o traiesc asa cum trebuie, dar faptul ca sunt inconjurat si condus de niste prosti care habar n'au ce inseamna viata mi se pare normal sa ripostez prin forma cea mai pasnica: ironia si aroganta verbala! Sic!

Astia de la ApaNova s'au gandit ei sa schimbe niste garnituri sau bransarile din tzeava din strada spre case. Si pe'aici pe unde lucrez eu inchid din cand in cand apa pe intervalul 8-15. Faptul ca fac treaba asta in plina vara denota inteligenta debordanta pe care o detin niste unii, iar faptul ca o fac ziua cand oamenii vor sa se spele sau sa spele una alta denota prostia umana. De ce nu fac treaba asta noaptea? Sau mai bine, daca o faci, de ce nu faci o treaba zdravana zdravana: inchizi robinetul pe un segment si schimbi tot ce inseamna tzeava de apa. Asa..., azi o groapa mica acolo, maine dincolo si nu s'a schimbat mare lucru. Ce legatura are asta cu NetCity? Pai in timp ce unii spargeau strada, altii intindeau un cablu pe sus. Astia de la ApaNova au sunat sa porti sa mutam masinile ca sa sparga, si cum mutam eu masinutzu meu, cu roata il opresc pe baiatul care tragea cablu dupa el. Intrebat de mine de ce mai ridica un cablu pe stalp daca oricum trebuie sa'l bage sub pamant peste cativa ani, el imi raspunde sec: "Domn'e, eu le urc! Altu' sparge asfaltul, altu' baga tzeava si altul baga cablu. Si pana cand ala cu asfaltul vine, mai dureaza 2-3 ani." Poti sa'i mai zici ceva? Poti tu sa mai ai o reactie la asa ceva? Nu poti decat sa razi, sa te uiti lung in ochii aia ai lui goi si sa da un sec dezamagitor "mda". Si'atat!

Pace Lumina si Iubire!

miercuri, 1 iunie 2011

Traiesc!

Traiesc stati linistiti! N'am mai scris demult spre nefericirea mea si asta ma mahneste tare mult. Mi'e dor de momentele in care aveam timp sa scriu si sa gandesc tot felul de propozitii unele mai ironice si mai intepatoare decat altele, in care aveam timp sa ma mai uit la TV si sa injur pe oameni care ba_se_scula'ra si multe alte lucruri. Spre fericirea mea am destul de mult de lucru cat sa nu mai am timp sa scriu, ci doar o iesire mica cu bicla prin oras, o chitara sau un vin. Daca as mai si scrie, ar fi prea de tot si prea mult ca sa pot a doua zi sa o iau de coarne.

N'am mai scris demult si nu s'au intamplat evenimente prea multe prea notabile. Si cu toate astea, s'au intamplat unele zdravene.

Pe locul trei ca importanta s'a clasat poate cea mai noua si ultimul membru al trupei Isolier Band, sper sa se lipeasca de noi si sa fie totul intr'un ceas bun.
Pe locul doi a fost o intalnire cu cei cativa colegi de clasa de liceu care au binevoit sa isi miste fundurile lor importante spre a se pupa cu fostii colegi de clasa. A fost o intalnire dupa 5 ani de liceu si ce'am putut vedea dupa 5 ani e ca ne'am schimbat total si deloc. Adica ne'am schimbat prin faptul ca ne'am mai ingrasat sau slabit, ne'am lasat par pe fatza, l'am mai tuns pe ala de pe cap, unii si'au mai dezvoltat plamanii altii fundul.. dar creierul este acelasi. Ne'am mai maturizat un pic, parca ne distram altfel si parca vorbim altfel, dar suntem la fel de tampiti ca in anii de liceu. Sau poate doar noi intre noi asa ne comportam.
Pe primul loc se afla prima bere cu tata. Si prima tigara fumata cu el care nu era la nervi. Dar prima bere cu tata a fost dementiala. S'a intamplat cand nimic nu anunta asta, dar s'a'ntamplat. Micile bucurii ale vietii pot veni si dintr'o halba plina cu un lichid cu bule si galben. A fost poate una dintre cele mai dementiale. Ceea ce va doresc si voua! Mici placeri ale vietii care sunt de'a dreptul frumoase!

Pace Lumina si Iubire!