marți, 23 noiembrie 2010

Nemuritorul

Intregul nu poate fi desavarsit decat dupa ce isi completeaza si isi depaseste trinitatea.

Ca un Post Scriptum, vin cu aceste randuri despre ceva ce practic este imposibil: nemurirea. Pentru cine cunoaste semnificatia Bibliei Olandeze, care a fost atat de blamata si vanata de catre cei din Vatican, stie la ce ma refer. Biblia olandeza este o carte sfanta (totusi e Biblie!) care este cea mai apropiata de ideile protestante. 

"Sunt printre noi. Viata lor este ca a noastra. Este soata sau sotul tau careia ii plangi prematur disparitia. Este camaradul tau de lupta rapus de sabia altui luptator. Este negustorul prietenos din piata de care auzi dupa ani ca ar fi murit accidental. Poate fi oricine! Oricand si oricum! Pentru ca sunt nemuritori. Ne privesc atent, la vietile noastre si suferintele noastre. Iau parte la toate acestea ca orice muritor de rand, ca oricare dintre noi. Nu sunt malefici, dar nici cu inima larg deschisa (sau buni). Nu sunt atati dupa avere, dupa bani sau dupa glorie, pentru ca sunt nemuritori si nu au voie sa iasa in evidenta!" - iata un citat dintr'o scriere a carui autor nu doresc a'l impartasi, unde se mentioneaza ideea si se argumenteaza ideea de nemurire si nemuritor. Conform istorie, prima mentionare a unui astfel de individ e in Mesopotamia, celebrul Uruk. El nu este nici zeu, nici semizeu, este doar un muritor care nu moare care este datat cu 7000 de ani inainte de Hristos. Uruk inseamna defapt nemuritor. Ghilgamesh, regele marelui oras Uruk, are o interesanta poveste de nastere, poveste pe care n'o voi scrie aici pentru ca mura'n gura nu dau chiar la toti. Zeul Haos al grecilor spune ca "daca zeii sunt nemuritori atunci zeii sunt oameni!" asemeni cum in iudaism elohimii au spus ca au creat oamenii dupa chipul si asemanarea Sa. O teorie a extremelor foarte veche spune ca acele suflete care mor nenascute, adica nu apuca sa se materializeze trupeste si mor pana la nastere, merg direct spre mentalul universului. Iar ca sa echilibreze acest lucru, alti oameni vor trai vesnic! Aceasta lege a extremelor o gasim in lucrarea "Hippocratis Coi" sau Codul lui Hipocrate, o lucrare din secolul 16 bazata pe un manuscris din secolul 12. In "Biblia olandeza" pe care o aminteam mai sus, aproape la fiecare fila de carte exista cate o reprezentare artistica, reprezentare care are sau nu legatura cu ceea ce scrie langa. Foarte multe minti luminate au stat si au analizat aceasta lucrare interzisa de Vatican si intr'un sfarsit au ajuns la o concluzie terifianta. In acele reprezentari, in acele desene, in fiecare tablou exista un om batran care sta si se uita si analizeaza si noteaza tot ceea ce vede. De la inceputul pana la sfarsitul Bibliei, de la Genesa la Revelatio, exista un om imbracat la fel care are acealeasi trasaturi parca trase la indigo si care priveste, dar nu intervine. Un nemuritor! Oare citind acum toate acestea, la cine va fuge mintea? Nostradamus? Da, poate el este un nemuritor care pe langa faptul ca poate fi asta, a avut si bafta de a strange spatiul si timpul transportandu'se in alt "prezent".

Intr'o lucrare alchimica ni se arata faptul ca nemurirea exista, ea se afla in noi, trebuie doar sa o cautam!

Pace Lumina si Iubire va doresc! Alaturi de o nemurire spirituala!

luni, 22 noiembrie 2010

Moarte? Defapt, continuare!

"Vrei sa traiesti cum se cuvine? Invata intai sa mori " - Confucius

Sau "daca vrei sa vezi ce'i sanatatea, imbolnaveste'te" sau linia care'mi place si mai mult.. "daca vrei sa vezi ce'i fericirea, casatoreste'te!". Cum adica sa mori ca sa inveti sa traiesti? Dacii nostrii strabuni aveau un obicei foarte ciudat daca ar fi sa ne gandim astazi la el. Ei jeleau nou-nascutii si se bucurau atunci cand cineva murea. Explicatia? Pai nou-nascutii aveau inaintea lor o viata destul de grea, cu necazuri, cu dezamagiri.., ma rog, toate cele care nu sunt foarte ok intr'o viata. Pe cand cel care murise a reusit sa plece din aceasta lume, invatat fiind, impartasind cu Zamolxes tot ceea ce invatase el in acea viata, el devenind una cu Pamantul si cu Cerul. Tot dacii nostrii isi alegeau cei mai buni si curati oameni care erau sacrificati, de buna voie, pentru a transmite lui Zamolxes rugamintile poporului. Iata deci ca Moartea este privita cu mandrie si cu rabdare, ea este ca o mireasa care te lasa sa'i intri in casa si care te trece intr'o alta lume misterioasa. Lumea nu se sfarseste aici si acum, nu iti moare constiinta, sufletul tau isi pastreaza amprenta asupra locurilor unde ai petrecut multa vreme. Sa nu uitam de preainteleptul nostru B.P. Hasdeu, care s'a cufundat in cultul meditatiei spirituale sau spiritismului si a dialogului cu entitatea spirituala a fiicei lui, Iulia. El a mers atat de departe, incat a ridicat un adevarat templu la Campina. Va sfatuiesc sa mergeti acolo si sa va minunati de creatia arhitecturala iar daca simtiti, de ce nu, convergentele electromagnetice care sunt pe'acolo.

Nu mori, sufletul tau paraseste aceasta lume pe care o simti si o respiri, inaltandu'se spre alte Ceruri, aproape de Tatal si Mama ta, care te'ai creat si care ti'au dat suflare. Am sa inchei aceasta serie dedicata principiului mortii cu un citat destul de interesant pe care mi'au alunecat ochii:
"Viata ne obisnuieste cu Moartea prin Somn. Viata ne avertizeaza ca exista o alta viata prin vise"
Eliphas Levi, Mistica Kabbalei

Pace Lumina Iubire

vineri, 19 noiembrie 2010

Nu mori

"Inteleptul iubeste acesta viata atata timp cat dureaza, nu mai mult. Dupa care o uita pentru o alta viata. Cel care este una cu Sufletul Universal isi pastreaza constiinta indiferent unde va merge dupa moarte. Nu fiti prosti, viata continua fara incetare..."
Inteleptul daoist Chouang Tseu

In toate culturile antice care fie s'au pierdut in negura timpului fie au ajuns pana astazi sub diverse forme, moartea nu a fost privita niciodata ca un capat de linie ci intotdeauna ca o continuare a celei vazute cu ochii trupesti. Faraonul nu murea si isi incepea calatoria spre tatal lui, zeul care il guverna, sau in cazul spatiului nostru, calatoria dacului nu se oprea o data cu moartea "carcasei" ci intotdeauna mergea inainte pentru a'l intalni pe Zamolxes sau de a se transforma in vreo fiara mitica, asemeni culturii ameroindiene. Si iata cum printr'o fraza v'am plimabt prin cateva continente, toate avand aceelasi principiu: dincolo de moartea trupeasca exista viata. In masonerie exista ritualul nasterii "omului nou" care a trebuit sa "moara" si sa renasca pentru a intelge calea Universului. Asadar, moartea nu este neaparat "femeia cu coasa" din viziunea lui B. St. Delavrancea in lucrarea sa Apus de soare ci poate fi foarte bine si o mireasa imbracata in alb, Miorita, care te poarta spre alte lumi si spre alte intelepciuni. In cultura orientului indepartat, ca sa ajungi sa'ti odihnesti intr'un sfarsit sufletul, trebuie sa treci prin noua roti ale destinului si sa inveti din fiecare viata cate ceva, ca mai apoi sa contribui la constiinta generala a Universului Tata. Frica de moarte asa cum o cunoastem azi si ura fatza de ea asa cum o stim azi se datoreaza indepartarii noastre de la cele pamantene. Materialul a luat locul spiritualului si atunci tot ceea ce nu stim si nu cunoastem si nu poate fi palpabil ne face sa credem ca Moartea (si este doar un exemplu) este ceva rau si care nu este absolut deloc binevenit.

Pace Lumina Iubire

- va urma - 

joi, 18 noiembrie 2010

21 de grame

„Contrar credintelor populare, moartea nu este un moment specific. Ea este un proces care incepe in momentul in care inima nu mai pompeaza sange, continua cu incetarea activitatii plamanilor si se incheie cu lipsa de reactie a creierului”, sustine Sam Parnia, profesor in cadrul Universitatii din Southampton.

Mai acum niste ani, mai exact prin anul 1907, cand la noi se rasculau iobagii (si/sau ioscotii :D), un baiat care nu avea ce face cu viata lui s'a gandit sa masoare viata altora, mai exact sa cantareasca "sufletul" omului. Si dupa ce a masurat greutatea unor muribunzi inainte si imediat dupa deces, a ajuns la concluzia ca sufletul omului cantereste nici mai mult nici mai putin decat 21 de grame. Americanul Duncan McDougal a pus un pic pe ganduri lumea cercetatorilor dupa ce a afirmat ca orice greutate ar avea un om (150 sau 40 kg) in momentul decesului corpul uman se usureaza cu 21 de grame. Fix! Cu alte cuvinte, moarte pe care multi dintre noi o cunoastem din filme/desene animate sau picturi, in viziunea unui om de stiinta ea cantareste 21 de grame, si nu arata in nici un fel. Moartea sau Sufletul in viziunea americanului erau una si aceeasi mancare de peste. In cazul profesorului Sam Parnia moartea este un proces destul de simplu si logic avand in vedere modalitatea prin care omul traieste si isi desfasoara activitatile biochimice. Dar cu toate astea, cu toata stiinta si incercarea mentalului de a intelege cum stau lucrurile pe planul fizic, realitatea intr'un fel sau altul se afla dincolo de ceea ce omul modern poate sa inteleaga. Departarea lui de credinta si lipsa comunicarii cu Mama si Tatal lui au dus la pierderea notiunii arhaice de moarte.

Pace Lumina si Iubire

- va urma - 

miercuri, 17 noiembrie 2010

Moarte

Gandindu'ma la ce'a insemnat anul asta pentru mine, cu bunele si relele lui, dar in special gandindu'ma la ce am scris sau nu pe blog, mi'am dat seama ca anul asta am scris despre cat de prosti sunt unii. Prostia care parca niciodata ca acum si'a aratat adevarata valoare in unele personaje. Asa ca m'am gandit sa rup putin aceste serii despre cat de prosti sunt oamenii, si am sa scriu o serie (sper) de posturi legate de moarte, impresionat fiind de o discutie avuta cu cineva.

Ce stim despre moarte? Este acel fenomen care in medicina se numeste "exitus" si care inseamna oprirea functiilor vitale de sustinere a vietii. Moartea ajunge sa fie recunoscuta de foarte multi ca o adevarata sperietoare si care de multe ori de fiori reci. Fenomenul de moarte lasa o adanca tristete in sufletele oamenilor si sentimentul de neputinta, neavand ce face in fata evenimentului iminent de'altfel. Moartea, ca si idee si ca imagine proiectata de creier este un lucru negru, o capelina neagra, este oricum ceva intunecat, care aduce dupa sine numai necazuri. Ca sa facem si putina ironie leisciana, acum.., in aceste vremuri socioeconomice, ti'este interzis si sa mori. Ti'e si frica sa spui cuvantul biblic "sfarsitu's'a" pentru ca nu iti permiti o groapa, o cruce si 4 scanduri. Asa ca daca il auzi pe unu sau pe altu ca zice frate, n'am timp nici sa mor.., timpul inseamna bani. Daca intelegeti ce vreau sa zic.. Asadar Moartea este un proces fiziologic normal si care conform istoriei recente si in special profane, este de nedorit. Moartea ca si eveniment aduce lacrimi si suferinta, aduce stari depresive din care s'ar putea sa nu mai iesi. Este interesanta conexiunea intre doua entitati fizice si/sau spirituale in momentul in care unul dintre ei moare. Intotdeauna celalalt sufera enorm de mult, stricandu'se practic un echilibru perfect (in cazul in care sunt doi - el si ea) sau a unei stabilitati perfecte (in cazul in care sunt 3 sau mai multi - un membru al familiei).

Pace Lumina si Iubire

- va urma - 

marți, 16 noiembrie 2010

Picturi si forme

Cah si bleah! Cu exceptia zonelor turistice (adica biserici, cateva palate si centrul istoric), din punctul meu de vedere Roma sucks!

Ziua am inceput’o frumos, cu un Soare care stralucea pe un cer albastru absolute mirific si cu o plimbare cu metroul. Astia din Roma stau tare prost la capitolul transport, in special cel subteran. Sunt haotici! La suprafata sunt strazi mici si inguste pe care sunt asezate terase, iar pe langa terase circula pietonii (turistii) si masinile de’o potriva. Cand mergi pe bulevard ai niste trotuare mici pe care nu incap doua persoane la brat. Si bineinteles jegul caracteristic de’acum al orasului. Aici in Roma o sa gasiti cele mai mici si inguste masini, cred ca proiectate special pentru orasul asta :D. Sub pamant, adica metroul este, dar lipseste cu desavarsire. Sunt doua linii mari si late (A si B) care au punct comun statia Termini. A face axa est-vest iar B face axa nord-sud. Ar fi ok daca punctual de intalnire (Termini) ar fi in centru orasului, dar nu! Daca te pune mama naibii sa te doara picioarele si sa vrei sa ajungi mai repede la hotel, fie iei un autobus fie un taxi fie pe_josul. Asadar, pe la 10 si ceva am coborat sa iau metroul si mare mi’a fost uimirea. De un jeg si de’o prostie metroul orasului etern de injuri din 2 in 2 metri. Daca metroul londonez sau Parisian vi s’a parut ciudat si imbarligat, asteptati sa vedeti metroul din Roma. Dupa 15 minute de plimbat si hotarat pe unde s’o luam, am ajuns intr’un sfarsit pe peron si dupa inca un minut ne’am urcat in tren. Cand se deschid usile e un tziuit tare enervant, asa ca sa nu va speriati. Am ajuns si in statia care te lasa la Vatican, ne’am intalnit cu ghidul si am pornit sa vedem muzeul microstatului. Apropos de ghid.. Daca ajungeti in Roma si vreti sa vedeti Colloseumul, vedeti ca sunt niste baieti care au o oferta: pentru 25E vezi cu ghid Colloseumul si ruinele cetatii iar pentru inca 45E vezi si muzeul Vatican. De ce atatia bani? Pentru ca ai un ghid care’ti explica si iti raspunde la intrebari, pentru ca nu stai la coada de sa te sfarsesti pe’acolo, si pentru ca ATENTIE! Exista o probabilitate de 95% ca ghidul tau sa fie din Romania. Daca e sa vedeti Vaticanul si cetatea aveti grija sa il aveti pe Greg ca ghid. Tipu’ e din Sapanta cea frumoasa, are o engleza de te sparge si stie sa te tina in priza atunci cand iti vorbeste (cu glume si bancuri, cu intrebari retorice sau nu….). Genial Greg! Si e roman! Si eram mandru de asta! Am ramas placut impresionat de perioada renascentista si despre cum artistii acelor vremuri destul de reci au reusit sa incalzeasca si sa insufleteasca acele coloane si tavane mult prea inalte. Picturi 3D, sculpturi care redau cu o finete extraordinara corpul uman si animal, insemne si sentimente fara glas puse pe tavan sau pe podea. Vaticanul, Louvreul si British Museum a adunat practic tot ce era mai frumos si l'au pus la ei in curte. Si cu toate astea, Vaticanul nu si'a aratat adevarata valuare arhitecturala si bogatia de care dispune. Un lucru pe care l'am remarcat la punctele de suveniruri din Vatican a fost cultul binemeritat as zice eu pentru Ioan Paul al IIlea, unde sunt foarte multe calendare, magneti si tot felul de chestii mici sau mai mare cu chipul fostului papa. Dupa ce am vazut muzeul Vatican  si capela Sistina (unde din pacate n’am avut voie sa fac poze), am vrut sa intram in biserca. Slabe sanse, pentru ca era o coada de aproape 1 km si nu exagerez. Asa ca marea si faimoasa biserica… altadata! Din pacate nu i’am vazut pe baietii aia imbracati pompos cu sulita in mana. Ne’am indreptat de’aici spre Piazza Navona, unde se afla unul dintre cele mai importante obeliscuri aduse din Egipt (mai e unul in Vatican si Piazza Popolo). Aici am avut ocazia sa ascult un baiat care canta la chitara diverse coveruri, ca in Paris.. Seamana cu cartierul Montmartre din Paris, unde pictorii se aduna si picteaza diverse, cativa mimi si iata si un baiat care canta la chitara. Frumos. De’acolo ne’am indreptat spre Panteon. Panteonul a fost facut biserica, intr’un exces de zel a unui papa care a tinut mortis sa faca din aceasta cladire dedicate eroilor si a zeitatilor antice, dar si locul de odihna a unor mari oameni, un loc crestin. Asa ca atunci cand am ajuns acolo am era o slujba si a trebuit sa asteptam pentru a putea intra si vizita. M’a lasat rece, eu imaginandu’mi ceva ca in Paris. Ei bine, tzeapa! Dupa ce’am plecat de’aici a inceput calvarul. Vroiam sa ma intorc mai repede la hotel, dar nu stiam cum. Cu harta in fata si nu’mi dadeam seama pe unde s’o iau! Strazile mici si inghesuite, lipsa indicatoarelor si lipsa unor puncte inalte in orasul asta care e facut pe numai pe dealuri, m’a dezorientat groaznic. Intr’un oras turistic trebuie sa existe indicatoare! Bucurestiul nu e oras turistic, si cu toate astea ai indicatoare, ai dupa ce sa te orientezi, e mult mai curat, are strazi late si trotuare accesibile. Asa ca intr’un final am luat autobusul care ne’a dus pana la statia Termini. O idee misto cu adevarat misto care ar trebui implementata si la noi, si pe care am vazut’o si in alte orase europene, autobusele au tonomate de bilet in interior. Ne’am oprit sa mancam o pizza si sa bem un pahar de vin langa hotel. V’am spus ca e un oras murdar? Nesimtirea e atat de mare aici, incat am ramas mut la urmatoarea faza: un servetel de pe o masa care apartinea terasei unde eram a zburat din cauza vantului. Nici un chelner nu l’a ridicat. Calcau pe el, sau il mutau cu piciorul mai incolo, doar doar n’o deranja pe nimeni. Si era mare si albastru! N’aveai cum sa nu’l vezi.

Concluze generala? Roma e un oras de vizitat doar si doar pentru obiectivele turistice, facand abstractie de haosul si mizeria din el. Ah da.. Au haine ceva mai misto decat la noi. Totodata, nu trebuie ratata mancarea cre este foarte buna dar si bunatatea aia de inghetata, care nu e chiar inghetata ci mai degraba un soi de crema de inghetata. Demential! Dar atat. Nu m’am putut bucura de oras, chiar daca vremea a fost superba. Mizeria de pe jos facea ca seninul de sus sa paleasca. Italienii sunt frumosi, bine imbracati, italiencele sunt urate! Si sunt multi negri care sunt foarte enervanti si agasanti cu toate porcariile lor de vanzare. Noroc ca au chestii de vizitat, ca altfel nu cred ca s’ar duce lumea in Roma. 

Pace Lumina si Iubire! Si fiti civilizati! If you know what i mean.

P.S.: pentru poze din orasul etern puteti sa intrati aici si aici, iar pentru o varianta a acestei excursii ceva mai roz, luati blogul cu sarea din oana.

luni, 15 noiembrie 2010

Weekend Romalez

Noi i'am invatat pe etrusci latina (cine stie, pricepe ce zic) si ei cred ca ne'au invatat pe noi mizeria.

Si Leul s’a dus frumos pan’ la Roma. Plecarea a fost foarte amuzanta: mers o statie cu autobusul de la “Perla” pana la “Caragiale” apoi mers pe jos de la “Caragiale” pana la Herastrau pentru ca era o coada imensa pe Dorobanti, apoi iar cu autobusul pana la aeroport. A.. mentionez ca e prima data si din pacate pentru mine nu si ultima data cand plec din Baneasa. Este cel mai groaznic si prost si tampit si cretin aeroport. Defapt, este o aerogara. Mica, inghesuita, nearisita, prost iluminata si fara puncte de informare. Avionul a plecat cu o intarziere de aproape 20-30 min, dar inainte de a ne urca un busul care ne duce la avion, am ramas uimit de oamenii care stateau la coada. De ce sa stai la coada la aeroport? Ai bilet si loc asigurat, de ce trebuie sa stai la o coada absolute inutila, inaintea deschiderii checkingului?!? Doar un roman stie sa raspunda la asta. Un aeroport si avion plin de romani, in mare parte tzarani, in sensul prost al cuvantului, in special moldoveni. Unii ar trebui sa faca un IQ test, fiindca ar trebui interzisi sa urce intr’un avion, sa paraseasca tara. Si ajungem, dupa un zbor de aproape 2h, in Fiumicino. Aeroportul din acest orasel este cam ca Otopeniul nostru, numai ca mult mai mare si mult mai bine organizat. Aici se aduna toate lowcosturile din lume care aduc oameni pentru Roma (si nu numai), deci este imens, si este bine organizat. Ai un tren (pe care’l recomand) care te duce in orasul etern in 30 de min pentru 12E. Si ajungi in Termini, gara lor imensa, un fel de Gara de Nord inmultita de 3 sau 4 ori. Si iesi din gara si te loveste asa un sentiment “bah, noi am iesit din Bucuresti?” de iti vine sa’ti dai palme.. Va jur, daca nu ai vedea oameni ceva mai bine imbracati, multi oameni asiatici (indieni sau chinezi) sau africani, n’ai zice ca esti in Roma. Un oras mai imputit si mai scarbos ca asta nu mi’a fost dat sa vad in nici un oras european. Stiam ca sunt nespalati, stiam ca orasul este mizer, dar ma gandeam ca si’au revenit asa cat de cat. Se pare ca mi’am luat o teapa imensa. Si imi cer scuze fata de orasul in care locuiesc, Bucuresti, cand zic ca e jegos. NU! Bucurestiul este un oras curat! Cu oameni civilizati! Daca vrei sa vezi ce e mizeria du'te in Roma, plimba'te o zi si apoi multumeste chilotului care chiloteaza avionul ca te'a adus acasa. Mormane de pungi de plastic care zac pe trotuar lipite de zidurile hotelurilor sau a bisericilor. Nu’mi place Roma. Nu sunt WCuri pe strada, si asta e suparator pentru ca e un oras turistic. Aceeasi problema o ai si in Paris/Londra/Berlin/Viena/etc. Nu sunt cosuri de gunoi, iar ca sa arunci gunoiul trebuie sa mergi frate.., adica sa te plimbi la modul serios. Si e scump! Pe cat e de mizer, pe’atat de scump! Ma gandeam ca italienii si mai ales romanii atunci cand invata sa conduca o masina, au ore speciale de plecare din rampa. Cred asta pentru ca tot orasul este un sus-jos continuu. Am vazut in prima zi Colosseumul, chestia aia care arata pe jumate neterminata, si pe care 20000 de jidani au reusit sa o ridice in 8 ani. Si dainuie pana azi. Deci iata ce si pe cine si cat timp trebuie sa angajam pentru a ne face si noua o autostrada de la nordvest la sudest care sa tina macar 50 de ani. Apoi am vazut ruinele cetatii eterne, cu forumul si columna lui Traian. De asemenea Palatul Culturii, Fontana din Trevi, unul dintre cele 4 obeliscuri mari si egiptene din Roma, cateva biserici de pe drum si ma rog.. diverse chestii. Romanii pare’se sunt niste grandomani, au numai cladiri mare, imense, impunatoare. Pana si palatul care nu mai exista azi, avea 5 etaje, fiecare etaj avand 20 de metri inaltime si multi altii latime. 

Concluzia primei zi? Roma suck’s! Si daca e unu care zice ca nu, sa’mi dea si mie de veste cu argumente zdravene. Au strazi inghesuite, trotuare pentru o persoana, nu sunt copaci pe bulevard (iar asta s’a simtit teribil in gatul si nasul meu mare), absolut jegos pe jos (sunt ad literam mormane de gunoi la colt de strada). Daca stai la o terasa, si trebuie neaparat sa stai, e imposibil sa nu fi asaltat de cativa omuleti negri sau mai tuciurii care vor sa'ti vanda tot felul de porcarii pt nu stiu cati euro. 1, 2, 3 negri mititei merg.., dar cand stai la o masa sa bei un vin si'ti vin cam 10-15 deja te intrebi daca sa te lasi de fumat si sa mergi in interiorul restaurantului.

Pace Lumina Iubire va doresc!

                   - va urma - 

marți, 9 noiembrie 2010

Refulari

Marele nostru filosof Cioran spunea candva  Ma atrag lucrurile care n-au sansa sa se-mplineasca ori sa dainuie, un lucru destul de corect si aplicabil in zilele noastre. Toata lumea isi doreste ceva ce nu are, toata lumea vrea sa faca ceva ce nu poate. Aceasta dorinta umana de-a'si depasi conditia sta la baza evolutiei noastre ca specie si intelect. Am asistat scarbit la evenimentul major petrecut zilele trecute si anume moartea si funaraliile marelui Adrian Paunescu. A fost ceva oribil, pe langa faptul ca a murit acest colos al nostru, a fost oribil si am fost absolut scarbit si dezgustat (scuze de repetitie, dar trebuie sa subliniez) ceea ce am vazut la TV. Un presedinte de stat care pune niste flori luate parca de la tiganca de'aici din Romana si care, acest presedinte al carui nume nici n'are rost sa'l mai scriu, vine imbracat intr'un pullover albastru! WHAT THE FUCK DUDE!?!?! Este foarte simplu... daca iti vine sa te Base, pute! L'au ingropat fara doliu national, ceea ce mi s'a parut o prostie. Dar revenind, daca iti vine sa te Base, pute! Romanului i'a venit sa se Base de 3 ori, si iata ca acum sta intr'un closet jegos in care mustele devoreaza orice e inauntrul acelui closet. Si uite asa moartea unui mare Om, porcaria si batjocura postmortem, noaptea mea petrecuta la Politie, ma fac sa ma gandesc daca Cioran n'a avut dreptate.

Lumea pe strada e din ce in ce mai posomarata. Pana si studentii sunt tristi. Oriunde te'ai duce si oriunde te'ai invarti, vezi numai oameni suparati, oameni tristi si oameni care parca nu au pentru ce trai. Noptile sunt lungi si parca triste, rasetele si zambetele si privirile strengaresti sunt si ele uitate.. Ma uit la tine, si vad cum te scufunzi in problemele cotidiene pe care altii ti le induc. Iesi si plimba'te, admira'ti tara si continentul, fii mai bucuros si multumeste atunci cand ti se da prioritate. Cretinii astia din Parlament, adica absolut toti prostii si handicapatii si distrusii si bineinteles smecherii care lucreaza acolo si au contracte dubioase cu statul si fac din tara asta cea mai proasta si infecta gospodarie din Europa, au reusit in 20 de ani sa te faca sa te simti mic. Sa te simti precum un muc care trebuie scobit, luat pe deget si aruncat sub forma de biluta pe jos. Pentru ca acolo este locul mucului - pe jos. Sunt si alti muci care sunt mai smecheri si stau in servetele sau batiste, dar intr'un final, si ei ajuns pe jos. Au reusit idiotii astia in 20 de ani sa ne faca sa uram tara asta, si sa ne uram intre noi, sa ne banuim intre noi ca'l sapa pe celalalt. Au reusit sa aduca si sa induca spaima si frica intre cetateni si intre oameni si stat. Poate pare un discurs politic de stanga (asta daca exista o stanga si o dreapta), dar uitati'va bine in jurul vostru si'o sa vedeti ca asa e. Ne este frica sa spunem ce gandim, ne este frica sa vorbim. Ne'au adus niste handicapati in stadiul de magari buni numa' sa tragem la jug. 

Oare chiar asa de prosti suntem sa nu mai stim a trai frumos? Sa nu mai stim sa facem lucruri bune de care sa se bucure toata lumea? Chiar asa de dusi suntem? ALO! BAI! Trezirea! Nu va mai lasati calcati in picioare, luati dracului cuvantul si impuneti'va punctul de vedere (daca este unul corect si legal). Conform unui studiu de piata, suntem cu 179 de ani in urma statelor civilizate din lume. Dar sunt convins ca lupii albi se vor pune in miscare si vor ridica tara asta si aceste meleaguri spre locul ei de merit!

Pace, Lumina si Iubire va doresc!

Va doresc o trezire

duminică, 7 noiembrie 2010

Cum iti poate distruge cineva o zi frumoasa

Cand lucrurile iti par frumoase si crezi nimic nu poate sa'ti strice o zi frumoasa, ei bine atunci fereste'te, si atunci analizeaza'ti miscarile pentru ca nu stii niciodata de unde vine prostu'.

Se facea ca ieri, leul asta, cu toata coama lui s'a dus sa se plimbe cu bicicleta prin oras, pentru a se bucura de ultimele zile de toamna asa cum ar fii trebuit sa faceti si voi. Si plimbadu'se el asa tzantzos prin oras, aterizeaza intr'o pivnita din centrul istoric al orasului unde s'a intalnit cu 4 fete frumoase si destepte, una mai faina si mai isteata decat cealalta. Si stam si vorbim si ne simtim bine si mai dansam mai respiram, mai o bere, muzica cretina la inceput, dar s'au dat pe brazda la miezul noptii. Si decid sa plec. Totusi, de la ora 6:15 eram treaz.. Imi desfac lantul antifurt la bicicleta si vreau sa plec. Dar ce sa vezi? Niste doi baieti cu insemnele Jandarmeriei ma opresc si ma intreaba daca e bicileta mea. Dar normal ca e, nu vezi cat e de muncita? Ei ma intrebau pentru ca un nene care nu avea ce face si care nu are ce face altceva mai bun a facut o sesizare la Politie cum ca i s'a furat bicicleta pe 31 august si ca acum a recunoscut bicicleta, bicicleta mea. N'am nimic impotriva, singurul lucru care ma deranjeaza si imi pune serioase intrebari legate de teoria universului paralel, pentru ca eu mi'am luat bicicleta la finele lui mai. Si pentru ca prostul nu e prost destul, omul pagubit caruia i s'a furat bicicleta, a tinut mortis sa ma faca pe mine sa'i dau bicla pentru ca "bah baiatule, e bicicleta mea!". No shit Sherlock! Inteligentu' lu peste prajit, acest abject al societatii nostre, nu vroia sa creada cu documentele de achizitie a bicicletei cum ca aceasta bicicleta nu'i apartine. Asa ca ne'am plimbat pe la sectia de politie, declaratii, chestii de'astea.. M'a uimit omuletul. Lui ii dispare bicla din scara blocului, si deschide dosar pentru lucrul asta :)). Hai nene! Cum sa faci asa ceva, mai ales pentru o bicicleta care costa 200E. Revenind, probabil ca nenea vrea sa fie ca mine, cinstit si onest, si face orice demers dupa cum spune legea. Dar nici chiar atat de mult exces de zel. Inteleg ca vrei sa fii corect, ca esti fair-play, dar nici sa mergi pana acolo incat sa vrei sa faci ditamai dosarul pentru ca tu esti prost. Dar oare cine'i prostul in povestea asta? El sau eu, ca urmez prostul la Politie si'mi distrug o noapte incercand sa'i dovedesc inteligentului ca nu e bicicleta lui, ca nu are cum sa fie bicicleta lui bla bla bla. Partea amuzanta e ca lucrurile nu se vor termina aici, ci sper eu ca maine! Multi prosti pe'aici, multi prosti care nu au ce face, multi prosti care sunt plecati cu pluta cautand cai verzi pe floricele pe campii.

Pace Lumina Iubire va doresc, si paziti'va de astfel de personaje!

vineri, 5 noiembrie 2010

Hermannstadt

Mult prea bizi domn'e! MULT PREA! M'am apucat de o groaza de chestii care'mi seaca orele si care ma fac sa ma intreb daca nu cumva e o conspiratie a timpului in ultimii ani. Mda, ieri a fost ziua in care am considerat ca traiesc intr'o conspiratie. Pana mai ieri tineam afacerea in frau, azi constat ca lucrurile nu sunt chiara precum par :)). Si ca sa inchei acest inceput de post, vreau sa va readuc la cunostinta doua versuri de la Isolier, si spunand doar "unde dracu' sunt anii in care nu aveam atata treaba? 

"Timpule esti nebun, nu stiu ce sa mai spun despre tine / Da'mi inapoi noptile senine"

Ma tin sa scriu chestia asta de luni! De LUNI va dati seama?? Azi e VINERI! Bine, as fi un ipocrit sa ma plang de faptul ca muncesc, ca multzam fain lu' Barbosu' ca ma mai lasa sa'mi termin menirea pe'aici, iar noi toti trebuie sa'i multumim lui Traianel (pe care l'ati votat) ca ne face viata aspra rau de tot.

Zilele trecute mi'am reamintit Sibiu si sa mor dak'i mai zic Sibiu. Nu nene, oraselul asta se cheama Hermannstadt pentru ca nu poti spune ca e un oras romanesc. Sunt ardelean si ma mandresc cu asta, as fi ceva prusac la origine si ma mandresc si cu asta, dar iata ca am ajuns la concluzia ca Ardealul nu e al nostru, nici al vostru si culmea, nici a urmasilor urmasilor nostri! Acolo e altceva. Adica o data ce ai trecut nesimtitul ala de defileul de pe Olt la care se lucreaza de cand ma stiu eu si e intr'o continua reparatie si e mizer si neingrijit, intri intr'o alta zona. Copaci cu frunze colorate, trotuare curate, oameni zabareti care se uita la tine blajin si te saluta dintr'o usoara miscare de cap.. Domn'e, respect! Am avut senzatia ca sunt in Salszburg, ca sunt prin Austria iar daca stiu bine sa ma gandesc, Kaprunul seamana cu Sighisoara. Un fel de best of din Sibiu gasiti aici. Cerul curat si un albastru de'ala senin, strazi curate, parcari pentru biciclete prin tot orasul foarte frumoase si foarte practice (nu gratare de'astea ca'n Imputiciune) la care am stat si m'am uitat un pic sa'mi dau seama cum se prinde bicla acolo, copacii ingrijiti si curatati de paraziti, pereti pe care nu scrie Ion + Maria = LOVE, cosuri de gunui frumoase si bine asezate... si mai presus de toate, mancarea! Fac astia din Hermannstadt o mancare de te lingi pe degete, asta daca reusesti sa termini ce'ti pun aia in farfurie. Am apreciat dintotdeauna la orasul asta curatenia si simplitatea oamenilor de'acolo si in special faptul ca este unul dintre putinele orase turistice din Romania. Nu e ca pe valea Prahovei unde mergi ca sa te imbeti si sa fumezi (comercial sau nu) si sa te uiti la munte cat de frumos e, neavand tupeu' sa'l urci ca'ti rupi tocu' de pitzipoanca sau pitziponc (urmareste blogul lui shalimar), neinteresandu'te cultura arhaica de pe acele meleaguri. Ei bine, in oraselul asta de care va povestesc nu poti sa faci asta.. Pana si puburile sunt mai selecte, mult mai selecte decat ce'i in orasul asta in care locuiesc, plin de gogomani. Cat despre curatenie, jos palaria. Pai daca oamenii au pus cos de gunoi si in varful cetatii Cisnadioara?!?! Cu alte cuvinte te forteaza sa fii mai educat, iar daca tot arunci chistocul de tigara pe jos, inseamna ca esti bou tampit maltratat de soarta si de ce nu, cu riscul de'ati supara parintii, cretin! Vizitati orasul Hermannstadt, de fapt, descoperiti'l la pas. Si daca tot sunteti acolo, aruncati un ochi in parcul Astra, sau muzeul satului. Este demential! Este mare, cred ca cel mai mare si mai frumos parc din Romania. Aerisit, casute pline de istorie, simplitate, curat (bah! o frunza sa vad si io pe trotuar! UNA!), cu locuri speciale de fumat unde ai nisip ca sa stingi tutunul, nu sa'l arunci prin iarba, cosuri de gunoi din 50 in 50 de metri, lucruri de genul asta! Vizitati acest tinut fabulos, si vizitati Ardealul! Promit ca la anu' sa fac o excursie prin Ardeal in care sa vad majoritatea bisericilor fortificate si cetatile de'acolo. Plimbati'va si bucurati'va de ce avem pe la noi, ca nicaieri in Europa (si m'am plimbat destul zic eu..) nu gasesti peisaje si simplitate mai frumoasa ca la noi!

Pace Lumina Iubire!

vineri, 29 octombrie 2010

Anii trec

Titlul postului este pus dupa ce pe pagina mea de FB, la o poza cu vechea clasa de generala, cateva colege au tinut sa vorbeasca la timpul trecut despre ani. "Anii de scoala si de liceu au fost cei mai misto ani!" Uau! Chiar? Prezentu' e mai nasol? Daca stai sa te gandesti un pic, om cerebral care iti iei viata in dinti si incerci sa te ridici din umbra parintilor si vrei sa realizezi ceva in umila'ti trecere pe aceste meleaguri, e grea viata, sunt grei anii astia. Doar e criza! Acum si sa vrei sa faci ceva ca nu te lasa FMIul. Anii au trecut.. Peste unii au trecut frumos, s'au maturizat, si fizic si psihic, altii au ramas la fel tampiti si se comporta la fel de idiot, momentele cheie din viata trecand peste ei ca un vant, ciufulindu'le putin pletele.

Ieri am avut concert cu Isolierii in Crossroads. Multumesc celor care au venit, si rushine ce'i care n'au venit. Ma refer aici la colegii mei de clasa din liceu, care din terte motive (stiu! e miercuri si e orange film, stiu e miercuri si urmeaza joi si e greu sa te trezesti dimineata) n'au apucat sa vina. Dar din cei care au venit am fost placut impresionat acum ca si data trecuta la concert, cand pe unii i'am vazut maturi si oameni cu capul pe umeri, cu perspective si'asa mai departe. Deci se poate! Din pacate, nu toti s'au maturizat (dar inca nu e timpul pierdut), scufundandu'se in alcool si in apucari si in cuvinte care nu sunt demne de iesire in societate. Cu parere de rau, dar m'am simtit ieri trist uitandu'ma la el cum nu a crescut, cum nu s'a inaltat. Ma gandeam ca poate as fi ramas si eu la fel (la fel de plafonat) daca nu ieseam singur dintr'o hora moldoveneasca (pasu' pe loc, sau batuta pe loc) si nu as fi avut pretentii mai mari, si daca nu as fi dat jos zgardta din jurul coamei mele salbate, ironia sarcasmul orgoliul si blandetea vorbelor sau a ragetelor mele fiind cele care m'au adus acum in pozitia si in statutul social in care sunt. Sunt vorbe batrane, dar sunt vorbe cu mult substrat, iar cine stie sa citeasca blogul meu va intelege prea bine ce vreau sa zic si unde bat. Am zis!

Pace Lumina si Iubire va doresc!

luni, 25 octombrie 2010

Prostia nu are limite

Am un bar la mine pe strada care e pe profil sport. O bodega in stil vagon, in care sunt puse niste tvuri pe pereti si lumea se uita la meciurile de football. Am fost vineri pe'acolo, invitat de batranul Dan sa ne vizionam/delectam cu un meci Bistrita - Dinamo, amandoi fiind sustinatorii echipei ros-albe. Toate bune si frumoase, ca doar am mai fost pe'acolo si'am mai vazut meciuri fie din UCL fie din campionat. Ei bine, cu regret o spun, m'am simtit atat de prost ca am mers acolo.., asta gratie oamenilor care erau din acelasi motiv. Si mi'am dat seama ca pana si sportul a devenit un prilej in care sa te intalnesti cu prietenii la fel de retardati ca si tine si sa bei 10 beri si sa incepi sa urli de fericire sau suparare. A ratat Dinamo la un moment dat, pe la inceputul meciului, iar unul de masa de langa a luat sticla de apa plata de pe masa si a aruncat'o cu ura si putere in perete! Oh Doamne! Astia sunt in stare sa te si impuste de suparare. Se spune ca aia 22 care joaca sunt niste prosti, ca nu stiu sa vorbeste cu microfonu' pentru ca la scoala n'a avut timp sa se duce si el ca avea ore de alergat dupe minge. Ei bine, astia de se uita la meciuri si urla si scandeaza si se bat si vandalizeaza sunt mai prosti, sunt cu mult mai prosti decat cei care alearga. Aia de alearga o fac pentru bani, o fac pentru ceva.., astia de se bat si injura si arunca sticle pe te miri unde o fac pentru ca sunt atat de tristi in ceea ce priveste cultura si inteligenta incat iti vine sa plangi. Imi aduc ca imi spunea taik'meu ce placere era sa mergi la meciuri, mergeai ca la un spectacol. Lumea isi incuraja echipa, radeau, aplaudau, huiduiau, dar nu se batea nimeni. Astazi, daca se bat 100 de oameni, doar 2 sunt arestati. Astazi nu ai cum si nu ai tupeu sa mergi pe stadion pentru ca intotdeauna sunt niste handicapati. Apropos de handicapati, ad literam. Acum 2 ani m'a dus un prieten la Dinamo - Steaua. Inafara de galeria din PCH si alti cativa ametiti imprastiati prin tribuna 1 si 2, era unu care avea un handicap. Nu mai stiu excat, pareza, handicap locomotor, nu mai tin minte exact, stiu doar ca nu putea sa articuleze bine cuvintele. Domn'e, vorbea nenea cu vecinii de scaun, amici de'ai lui, si in momentul in care au aterizat suporterii militarilor a avut handicapatul asta (la propiu si figurat) o iesire absolut ridicola care pe mine m'a lasat efectiv stana de piatra. O multitudine, o salba de cuvinte care se despart cu liniute "-mi'as, da-ti'as etc" care ii ieseau frumos si civilizat de sub mustata. De nervi ii cazusera si ochelarii. A fost precum experimentul lui Pavlov, in care becul erau suporterii stelisti iar cainele handicapatul mai sus mentionat. Sunt absolut convins ca nu stia pe nimeni din peluza stelista, dar pare'se ca stia mamele tuturor de'acolo! Din pacate pe la noi nu te poti bucura de un meci de fotball. Am vazut la tv cum ar trebui sa te comporti ca si suporter/spectator la un astfel de meci. Pe la aia nu sunt garduri de protectie intre gazon si scaune, pe unele stadioane banca tehnica aflandu'se in spatele primelor randuri de spectatori. Specatori, adica oameni care vin sa vada un spectacol.

Pace Lumina si Iubire va doresc!

vineri, 15 octombrie 2010

Particularitati de club III

Mii de scuze ca n'am scris si ieri, dar am fost stresat cu altele, spre fericirea mea. Ultima data spuneam despre petrecaretii din cluburi, despre aia cu par pe fatza. Ei bine, astazi vorbim despre ele.. Si ele au par pe fata, in special sub nas, dar stiu sa ascunda asta foarte bine, iar pe intuneric nu prea mai conteaza. De aceea sunt de parere ca ce agati in club sau in vama, tre sa ramana acolo. A doua zi se produce "Schimbarea la Fata" si cine stie pe ce hapciucalit ai pus mana sau pe ce muma padurii ai reusit sa agati.

Dupa cum se vede treaba, fetele sunt mult mai stilate. Nu conteaza in club am mers, in ce oras am mers, ele intotdeauna stiu sa se imbrace frumos si mai ales stiu sa se parfumeze. Dar in orice oras am mers am observat un tipar: sunt reticente la discutii. In special in Romania, ele se poarta foarte aiurea cu un tip care pune ochii. Careva sa zica, voi fetelor iesiti la agatat, dar va lasati tare greu, si daca dati peste unul ca mine care nu sta sa fie tratat cu flit o sa va alegeti cu ironii de tot felul si'o sa va simtiti tare prost. Dar meritati! :D

In cluburile din afara, tipele sunt foarte ok. Cele de underground sunt tatuate interesant, au tot felul de cercei pe te miri unde (am vazut cazuri in care aveau fie tatuaj fie cercei sau amandoua in locuri pe unde Soarele patrunde mai greu), sunt de gasca si foarte prietenoase, deschise la minte si stiu sa te bage sub masa sau in locul cel mai intunecat al clubului. Cei care au colindat Olanda/Blgia/Germania ar trebui sa stie mai bine. Ei bine, fetele din cluburile selecte sunt la fel de deschise. Nu se uita cine esti si cum arati, iti vor sari in brate imediat, pentru ca ele te vor mangaia pentru portofel iar tu ca barbat nu o vei tine in poala pentru inteligenta. Fair enough, atata timp cat ele nu stiu de portofelul tau. Sunt foarte prietenoase, stiu sa rada la glumele proaste pe care masculii alpha sau beta le spun, stiu sa fie provocatoare si senzuale, facandu'te sa te relaxezi putin in MEN'S ROOM.
Cluburile din Romanica sunt un pic diferite de cele din afara, iar tipele din el sunt total diferite. Fetele de la noi sunt cam de la tzara, nu au notiunea frumosului ca estetic prea dezvoltat (foarte putine fete pe care le cunosc stiu sa se asorteze si stiu sa se imbrace), si ceea ce este cel mai ingrijorator, foarte putine fete stiu sa se comporte in societate pe ideea ca ce faci acasa nu trebuie sa faci in societate. Voi fetelor trebuie sa stiti ce sa beti si cum sa beti, ce sa cereti si cand sa cereti (la o masa unde exista si masculi, il lasi intotdeauna pe el sa comande pentru tine!). Si asa cum exista baietasu' asa exista si fata de... Ei bine, in viziuna mea exista fata de Bamboo (aka pitzi), fata pokemon, fata cool, bisericuta.
Pitzipoanca sau fata de Bamboo/GaGa/Bellagio/etc este prostia intruchipata. Nicaieri in lume, pe oriunde te'ai plimba n'o sa intalnesti personaje mai proaste care au IQul subunitar si care trebuie bagat in modul pentru a fi pozitiv. Sunt inculte, au botul mare si lucios, de zici ca sunt batute cu facaletzu peste dinti si apoi date cu vaselina (scriu bine?) pentru a luci. Au aceasta "intorsura de buzau" care este foarte des folosita in special pe media. Atentie marita sa nu le oferiti scobitori sau alte lucruri ascutite de introdus bucal pentru ca s'ar putea sa se elibereze presiune si'am auzit ca celulele moarte care nu sunt eliminate si stau mult pe'acolo... PUT! Si dupa ce se inteapa si'o sa urle de durere o sa puta, si'o sa aveti impresia ca le pute gura si'o sa ajungeti la parerea mea: astea nu scot niciodata nimic bun pe gura! Sunt fete care au stat in genunchi pe la unu sau pe la alta si'au ajuns sa mearga prin cluburi atarnache fiind de catre unul cu ceafa lata, prezentat in postul anterior.
Fata pokemon o intalnesti peste tot. Prin puburi, prin cluburi underground sau selecte, la terasele de pe Dorobanti sau Beller. Are ceva habar despre viata, se mai atinge cu ea din cand in cand, fiind tangetiala cu ea cam de 2-3 ori. Scoate pe gura numai perle si are intotdeauna o prietena. Dar numai una. A facut sex de nenumarate ori cu diversi tipi in diverse ipostaze si in special neprotejat, fiind un adevarat atlas zoologic. Cel mai bine este ca dupa o intalnire cu astfel de personaje sa mergi sa'ti faci un control. Penduleaza din club in club si se lasa purtata in brate de oricine le ofera o banala bere. N'au prea multe idealuri si nu stiu ce sa faca cu mintea lor putina, constiente fiind de faptul ca sunt niste looseri de viata. Se inteleg de minune cu baietii care vorbesc folosind in loc de virgula sau punct sau semnul exclamarii/intrebarii organe genitale. Le puteti identifica foarte usor, ele fiind cele care asculta manele si rock deopotriva, pentru ca amandou transmit ceva, au mesaje. :)) Sunt cele care cap au, minte ce le mai trebuie? Paziti'va de ele pentru ca ele sunt cele care va pot trage in jos far nici un fel de jena, in scopuri proprii si personale.
Fata cool este cea mai misto din punctul meu de vedere. O vei gasi intotdeauna in cluburi de underground si prin puburi. Slabe sau grase, ele vor fi intotdeauna cu zambetul pe buze. Ele ies la agatat atunci cand ies, asta este scopul lor, zbenguiala fiind un mijloc bun de a atrage privirile. Nu prea stiu ele sa danseze, dar stiu sa se imbrace/parfumeze si sa discute cu tine (nu puteam sa scriu vorbeasca_cu tine:D) si mai ales stiu sa flirteze. Asta le este atuul si se folosesc din plin de el pentru ca este cel mai usor. Cu el invart baietii pe degete si reusesc sa'i faca sa fie pedofili (prietenii stiu de ce) sau geriatrici (si aici prietenii stiu de ce). Cu aceste fete te poti mandri oriunde. Sunt inteligente si destepte (pt cei ce nu stiu, este o diferenta intre cele doua cuvinte), poti oricand sa iesi in club cu ele dar poti foarte bine sa iesi si la un bal sau dineu, pentru ca au un vocabular bine structurat si aranjat, stiu sa zambeasca si stiu sa te faca sa te simti bine. Ele, dintre toate categoriile de fete, stiu sa te faca sa te simti cu adevarat barbat si stiu sa iti fie cel mai bun prieten sau nevasta. Au un simt al proprietatii bine dezvoltat si cunosc tot felul de siretlicuri care sa te faca sa te simti in al 9lea cer alaturi de ele. Dintre toate, pe ele trebuie sa le tineti cel mai aproape, pentru ca ele fac sarea si piperul oriunde. Sunt fericit sa va spun faptul ca in proportie de 95% din fetele din jurul meu sunt din aceasta categorie. Iar cele mai apropiate fete sunt 100% fete cool!
Bisericuta este tarancuta care a aterizat din provincie intr'un oras mare, nu neaparat Bucurestiul, ci orice oras mare (Timisoara, Cluj, Brasov, Sibiu, Craiova, Iasi, Constanta, Bucuresti). Cand ies in club ies in grupuri grupulete, cand merg la baie merg toate.. nu prea stiu ele ce inseamna un club. Adica ele vin de la tzara, unde manelele si muzica etno de proasta calitate este in floare si ruleaza fin pe orice membrana de boxa disponibila. Nu stiu ele prea multe despre viata sociala, munca patriotica in folosul comunitatii fiind specialitatea lor, iar faptul ca au ajuns la facultate intr'un oras mare este ca s'au saturat de satul lor dar mai ales din cauza unui sistem de invatamant care e jenibil. Stau de regula retrase intr'un colt al clubului si nu stiu ce sa faca si cum sa reactioneze. Prada usoara pentru orice mascul de'acolo, ele sunt speriate de cele ce vad si de cele ce aud, fiind mai mereu cu paiul in gura (cola sau gin tonic) si cu ochii cat cepele in toate directile pentru ca n'au habar de cele ce urmeaza in urmatorii 3-5 ani de oras.

Si cu asta se incheie aceasta trilogie savuroasa pare'se de foarta multa lume! Impresii si pareri astept fie pe FB fie pe'aici. 

Pace Lumina Iubire!

miercuri, 13 octombrie 2010

Particularitati de club II

Ei bine, daca ieri vorbeam despre club/discoteca/rockoteca.. in speta ceva cu sufix de teca,  acum vreau sa spun despre oamenii de'acolo, iar astazi ne vom axa strict asupra celor care au par pe fatza.

Barman/Bartender este baiatul care sta in spatele unei bucati mari de lemn, in spatele barului. Are la dispozitie o sumedenie de sticle de alcool si o groaza de bani. Este un om priviligiat din punct de vedere al spatiului, el nefiind calcat in picioare, si este de'asemenea privilegiat din punct de vedere al aerului pentru ca intotdeauna el are un aparat de aer conditionat proiectat spre el. In strainatate, el este imbracat frumos, un soi de costum.., in camasa si pantaloni de stofa (nu stiu ce are in picioare ca pana acolo n'am vazut). Intodeauna zambitor si intotdeauna ascultator. Nu conteaza stilul clubului, dak e select sau underground, el mereu te asculta. Iar bartenderul nu te fura niciodata la rest sau nu'ti va cere niciodata marunt ca n'are sa dea inapoi. 
La noi il avem pe el.., un tip destul de obosit si de sictirit. Daca are ceva timp sta si joaca o tabla mica. Imbracat cu hainele alea ale lui de lucru, tricoul ala vesnic care daca se murdareste nu'i problema mai are niste pete, dar pe lumina difuza nu se vede. Te intreaba scurt ce vrei, te serveste foarte sictirit cu berea sau cockteilul cerut, iti arunca bancnotele intr'o rapiditate fulminanta pentru ca trebuie sa se intoarca la dat cu zaru'. Degeaba il intrebi ceva si vrei sa vb cu el pentru ca el n'o sa stea niciodata la palavre decat daca esti o tipa blonda, cu sanii mari si decolteu bine gandit. Atunci doar o sa'ti raspunda politicos la ceva. Daca esti din acelasi gen de om cu el, se va uita la tine si te va trimite in alta parte fara nici un pic de jena. In cluburile selecte din Romania bartenderii sunt imbracati intr'un soi de costum, adica ii poti identifica de orice alta persoana de'acolo. Dar la capitolul "hai sa stam de vorba" sunt la fel ca cei din underground.

Baiatu care se duce in club intr'o tara civilizata are bunul simt sa se imbrace frumos, adecvat de club, sa aiba un parfum misto pentru ca va intalni fete pe'acolo si poate s'or pupa si ei si pe langa schimbul de saliva iminent trebuie facut si un schimb de parfum, ca o semnatura sau marcaj de teritoriu. Intelegeti voi.... 
La noi baiatul este prost. E prost prin definitie! Nu stie sa se imbrace, nu stie sa asorteze hainele, nu stie sa'si aleaga un parfum care in contact cu mirosul lui natural (mirosul ala de piele) sa dea un rezultat mortal, nu stie sa se poarte..., nu stie multe! Spre exemplu, am vazut de'atatea ori cum ele sunt bagate la inaintare cand vine vorba de a intra in club. INTELIGENTILOR! Cand tu intri cu aia undeva, tu intri si iesi primul, ca un scut pentru ea! Precum un bodyguard! Sa nu o lasi tinta privirilor tuturor libidinosilor si tristilor care ies in club iar apoi noaptea in baie isi fac o treaba gandindu'se la una sau alta tipa vazuta. La noi din cate am observat, sunt 4 tipuri de baieti: baietasu' de Bamboo/GaGa/etc, baietasu smecher cu gasca/baietasu' rebel/ baietasu' prost.
Ala de Bamboo o sa'l vezi mereu coborand dintr'o masina ceva mai interesanta, iar daca nu are isi ia un taxi, dar neaparat unul scump. Coboara din masina mestecand ciunga cu dintii din fatza si scotandu'si o tigara sau de ce nu, un trabuc. Se comporta cu parashuta de langa el exact cum ii cere conditia lui si'a ei: ca prostu'! Este constient ca ea e cu el pentru bani iar el cu ea pentru sex. De obicei baiatul de bamboo este unul de'ala de bani gata, care habar n'are sa'si faca o omleta si care nu stie ca exista si metroul prin oras.
Baietasu smecher cu gasca penduleaza dintr'un club select in club underground in cautare de tipe. Nu are niciodata curaj sa iasa singur, asa ca isi ia animalel dupa el. Il vezi din prima, are fatza aia tamba de om prost si maltratat de viata, cu parul scurt si gelat, o camasa alba cu un nasture desfacut, si nu stie sa scoata pe gura decat "d-oh!". Te face sa razi de el, dintr'o oarecare mila. E un pic mai istet decat predecesorul sau. Dar doar un pic.
Baietasu' rebel e ala cu parul in ochi, care merge cocosat, are bluejensii cu curu pe la genunchi, isi arata boxerii (si asta este foarte sexi..., dunno why :-??), poarta un pierce in limba/buza/lg ochi, si cand vorbeste cu tine gesticuleaza in ritm de rap/hip-hop si are scris pe limba mereu cuvantul cooaaiiieeeeeee, de parca face parte din molarii lui. Are potential baiatul, dar anturajul de cacao in care se invarte il limiteaza, ii limiteaza viata. Nu stie sa se poarte in societate, nu reusesti sa porti o discutie inteligenta/filosofica cu el pentru ca nu are cu ce sa faca atat de multe sinapse, mereu poarta cam aceleasi haine, fie vara fie iarna. E un fel de preemo.
Baietasul prost este tocilarul. Nu are bani, nu are haine, nu a prea pus el mana pe o tipa. Sta tot timpu in umbra altora si este mult prea timid ca sa faca ceva. De obicei sta retras, pe banca/scaun si fumeaza tigara si/sau bea bere. Dar numai bere. Este cel mai inteligent om, poti sa stai de vorba cu el despre mai multe domenii, exceland in mate/fizica/games.
Bineinteles, exista si subcategoriile prezentate mai sus, dar alea sunt prea multe. Se regaseste cineva in ce am scris? Asta e frate!

- va urma - 

Pace Lumina Iubire!

marți, 12 octombrie 2010

Particularitati de club

Dupa cele intamplate, vazute si auzite mai acum cateva zile, m'am decis sa scriu si despre chestia asta. Nu stiu cati dintre voi, putini probabil, ati intrat in cluburi de toate genurile si din tari diferite. Daca ati fost ati fi vazut o diferenta de ce se poarta pe la noi prin oras. In primul rand la ei nu stai in club sa te calci in picioare sau daca vrei sa treci dintr'o parte in alta nu trebuie sa te freci de toate corpurile transpirate. Iar poate cel mai important, este tinuta, care trebuie sa fie bine structurata si bine aleasa. Partea misto si cu adevarat interesanta e ca la ei, nu conteaza in ce club intri (underground sau select) aia de la intrare, gorilele cu chelie si ceafa in straturi, sunt la costum. Iar ei se uita la tine si dak ai fatza de club, intri, dak nu du'te intr'o carciuma. Si se poarta regula aia de "primu venit primu' servit", un club avand o capacitate de locuri (ca la autobuse), gorilele nelasand mai mult 5 (care sunt prieteni cu gorilele) sa intre in club peste limita. Ati inteles tabloul de club la ei, club select sau underground.

La noi situatie e unnnn piiiiiicccccc de tot diferita. Sambata am fost in A, un club pe care'l recomand datorita muzicii de'acolo si'a preturilor foarte mici. Muzica e mai veche, neadaptata, playlistul fiind acelasi de ani buni, dar macar e o muzica ok. Cand am intrat si'am deschis usa aia mare de lemn, m'a taiat un fum de tigare gros pe la ochi de n'am stiut cum ma cheama. Si multa lume, multa agitatie, mult vacarm. Niciodata nu am vazut clubul ala, nici macar la evenimente, atat de aglomerat. Domn'e era plin plin plin. Cu greu am ajuns la bar, cu greu am ajuns intr'o zona zgubilitica... si am ajuns la concluzia ca a inceput anul universitar si ca toti, dar absolut TOTI erau in A! Bah, da' TOTI! Era atat de plin, incat daca unul sau una vroia sa se miste in stanga, trebuia sa mute vreo 5-6 de langa. Groaznic. Treaba a fost cu'atat mai nasoala cu cat pe'acolo veneau si cate 2 libidinosi (intotdeauna cel putin 2) care erau mai inalti de cei 179 cm ai mei, si stateau. Pur si simplu stateau si se holbau. Ce naiba vedeau prin fumul ala si in intunericul ala, nu pot sa'mi dau seama. Dupa doua ore de calcat in picioare adliteram, ne'am luat talpa si'am plecat spre Expirat. Pe drum ma gandeam ca in A a fost seara extremelor: cel mai aglomerat, cele mai multe persoane sub 160 cm (in jur de 150), cele mai multe persoane la 190 cm, cele mai putine persone de inaltmie medie.. dar cred ca au fost si o sumedenie de prosti pe metru patrat, metru in care ma aflam si eu. Asa ca eu am fost un prost mai destept si'am cedat plecand spre o alta pivnita de casa. In Expirat cu vreo 10% mai gol decat in A. Aici preturile sunt mari pentru un club de studenti iar muzica este mai mult zgomotoasa. Iar daca aia este muzica..., moderna cica..., mai bine ne lasam de meserie. Ma uitam la cei de'acolo, care dupa o piesa dantuibila stateau pur si simplu si isi pendulau corpul mutandu'si centrul de gravitate cand in stanga cand in dreapta in ritmul piesei. Si faci asta doar atunci cand esti plictisit si nu'ti place. Oare DJul nu vede ce se intampla? Aici libidinosii sunt cei mai misto, cei mai smecheri si cei mai prosti, dintre toate cluburile underground. Personal nu agreez clubul asta, in care betia e la mama ei. Spre exemplu, sambata o gagica de'acolo, beata crita pe la 3 jumate dimineata, a tinut mortis sa'mi arate chilotii ei cu buline rosii. Da' poate nu vroiam!?! Nu conta ce vreau eu, ea isi pendula chilotii in fata mea, urcata pe masa si sprijinandu'se in 4 puncte (2 maini si 2 picioare). Alta langa ea era ceva mai treaza, ea n'avea nevoie decat de 3 puncte de sprijin. 

- va urma - 

Pace Lumina Iubire!

miercuri, 6 octombrie 2010

Va mai rabda Pamantul?

Tara arde iar cei care i'au dat foc arunca in continuare lemne pentru a mentine focul. Iar prin lemne ma refer la bani.

Zilele trecute mi'au vazut ochii, dupa o discutie pe mess, ca o amica lucreaza pentru statul roman. Bravo ei, sa fie sanatoasa. E o tipa slaba, trebuie sa treaca de doua ori ca sa o poti vedea o data, si ea este consilier pe relatii externe. Consilier, adica o persoana care este intrebata si intr'o oarecare forma si rugata sa isi expuna punctul de vedere, punct care este luat in considerare, nu neaparat aplicat. Relatii externe, adica relatia statului roman in legatura cu celelalte state membre sau nonmembre UE. Asta ca sa va expun si gandirea mea in legatura cu acesti termeni. Inca o data, bravo ei, nu mi'as fi inchipui niciodata ca ea va ajunge sa'si dea cu pararea pe langa un parlamentar nici in ruptul capului (motivele sunt personale si i le'am expus atunci cand discutam cu ea) dar avand in vedere ca suntem intr'o tara in care pensia medie este de 20 de ori mai mica decat cea luxemburgheza (hai sa fim seriosi, baietii din Luxemburg nu au nici tursim nici industrie cat avem noi, sau am putea avea) sau cand moare cineva dam inmormantarea LIVE (cineva...., sa zicem o mama de cfrist sau medic sau in cel mai rau caz.. marinar), nu ma mira nimic. Sau mai bine spus, nu credeam sa ma mai mire ceva. Auzim mereu si/sau citim zilnic faptul ca tara are o directie economica dezastroasa si nu se vad zorii unei zile calduroase, auzim mereu ca nu sunt bani pentru nimic, ca nu au de unde sa mai faca.. Prin urmare mai pun un impozit pe o nunta, pe un botez, maine poimaine ne trezim cu un impozit pe inmorantare (marinarii isi permit, se stie bine).., lucruri de genul asta absolut placute auzului nostru. Dar cand am aflat ca amica asta a mea merge o data, 2-5 ori pe luna sa consilieze, dar defapt merge si freca duda degeaba pe'acolo pe unde "consileaza" si primeste lunar 900 de lei de la stat doar pentru ca isi misca picioarele alea gratioase dintr'o parte in alta a orasului... NU! Asta nu mi se pare normal si nu mi se pare moral pentru ea. Eu inteleg ca statul te fura, inteleg ca tu furi statul (cu alte cuvinte fiecare fura pe cine poate), inteleg sa'ti bagi picioarele cand vine vorba de un sistem de'asta de stat, dar nu pot sa inteleg moralitatea ta. Ai putea sa iei, cititorule, bani de la stat cand stii ca bunicii tai or sa inghete de frig la iarna pentru ca nu'si pot permite incalzirea? Ai putea sa iei banii aia cand tu stii clar ca nu lucrezi si ca nu faci nimic pentru ei? Ai putea sa faci asta? Da! Foarte multi ar spune da! E destul de mult praf in tara asta, degeaba stergi ca vine altul si prafuieste la loc. Suntem o tara de d'aia, adica fara principii si moralitati, si calcam peste cadavre constient si voluntar pentru a ne ridica pe noi si pe familia noastra. Si'atat. Mentalul unei natiuni s'a pierdut, gandirea unei mase s'a pierdut in dauna celei individuale. De aceea nici grevele nu se fac asa cum trebuie. Pentru ca acel colectiv de oameni care ies in strada defapt striga fiecare pentru el, nu gandesc toti ca un creier.

Scriu acest post si ma gandesc ca o fac degeaba. Ea o sa'si ia banii si'o sa'i dea familiei (mama tata plus o sora). Tu vei citi randurile astea si probabil ca o sa fi putin dezgustat, dar doar putin, pentru ca ai altceva mai bun de facut. Si uite asa se pierd cuvintele si sensul acelor cuvinte.

Pace Lumina Iubire va doresc!

luni, 4 octombrie 2010

Pentru un OM. Venerabil

Astazi comemoram un OM. Un om care s'a nascut intr'o zi de toamna in Bucuresti acum 67 de ani. Pare'se ca toti oameni mari s'au nascut pana prin '55, oameni care au lasat o amprenta culturala imensa pe scoarta noastra. S'a nascut cel ce avea sa devina un actor bun, nu imens, dar bun, care a reusit sa intruchipeze foarte bine pe Laertes din "Hamlet" sau Leonard Brazil in "Cum se numeau cei patru Beatles". Reusea sa faca oamenii de pe scaune sa taca ori de cate ori apuca sa deschida gura. Scena Teatrului Bulandra - Izvor a avut pe scandura un OM aparte. Apoi a reusit sa se impuna si pe scene mai mari alaturi de alti cativa Oameni: Cnejevici, Baniciu, Vintila, alaturi de care prin '92 a creat o miniatura a Pasaroiului Phoenix, facand Pasarea Colibri. Nimeni altul decat Florian "Motu" Pittis! Extrem de profund, Pittis te hipnotiza ori de cate ori era prin preajma. Nici nu trebuia sa deschida gura, simpla lui prezenta te facea sa te asezi pe scaun si sa ramai acolo pana cand se misca el. Acum ceva ani am reusit sa'l cunosc, intr'un mod total inedit si el a reusit sa'mi schimbe radical conceptia despre viata si despre lucrurile inconjuratoare, initindu'ma in taine pe care multi le blameaza. A reusit mereu sa isi duca la bun sfarsit toate proiectele si sa le faca mari si frumoase. Pe Florian Pittis il mai stim si 'l mai putem auzi din cand in cand la vesnica si absolut bine cunoscuta "Telenciclopedia" de pe TvR. "Pasarea Colibri" este unul dintre ele, Pittis facand un adevarat show, un teatru pe muzica. Apoi a urmat un alt mare proiect la care lucra si dorea sa faca din el un adevarat radio. "Radio3Net" sau R3, sub patronajul lui Florian Pittis emitea doar pe net, iar muzica celor de la R3 facea ca multi sa incinga cablu de net pentru asta. In cadrul R3, Pittis pune pe rol un serial foarte bine cunoscut, serial difuzat si pe alte posturi radio: "Nici o zi fara The Beatles", in care se prezentau diverse lucruri intr'o ordine cronologica despre marele band, in doar 10 minute. Era un serial de cultura binevenit. Apoi a facut si'un festival. "Folk You!", unde toti marii folkisti sau tineri care pupau scandura mare pentru prima data delectau frumosul si civilizatul si asezatul public din Vama! A venit apoi o zi de vara in care pentru mine a cazut totul. N'am sa uit niciodata telefonul care ma anunta ca "Pittis a murit......" Un om de cultura si un om care a reusit sa lase ceva in spatele lui. Pacat ca ce'a ridicat cu atat de multa dorinta si placere au distrus altii in cateva clipe. N'a reusit sa vada publicata cartea despre Bob Dylan, biografia poetului pe care Pittis l'a respectat atat de mult. Si n'a apucat sa'l vad pe Dylan pe o scena in Romania. Dar sunt sigur ca acolo de sus, venerabilul Pittis privea spre tara lui si era fericit, cu o tigara in mana dreapta, cu scrumiera lui rotitoare in mana stanga si vesnicii lui bluejeansi! Am zis!

Pace Lumina si Iubire! Asta va doresc eu si sunt sigur ca asta va dorea si va doreste spiritual, Florian Pittis!

P.S.: un cantec vesel.


Vis de Primavara - Florian Pitis 

duminică, 3 octombrie 2010

Weekend tomnatic

Friguros de iernatic ar trebui sa scriu la titlu. E un frig in orasul asta imputit de'ti scoti plamanii afara. Enervant de frig as putea spune. Ziua cand e Soarele sus pe cer sunt 15 grade iar noaptea cred ca ajung undeva pe la 3-4 grade. E foarte frig. Asa ca vineri seara m'am hotarat sa ma duc in Ardeal, in Perla Transilvaniei, acel mirific si impadurit loc. Plecat la 2230 ajuns pe la 2 fara un pic, un drum plin de TIRururi dar macar s'a circulat zdravan si bine. Nevoie urgenta de autostrada! Ajung intr'un final acasa, dupa ce'am ascultat toate piesele de la Phoenix, scoase pe un cd sau nu (inca). Cam scurta discografie as zice eu, dar Cantafabule merita. Si cand deschid usa de la masina sa deschid poarta, shock! Afara e mai cald ca'n Bucuresti. Intr'un casa si shock! In casa e mai cald decat in masina! O caldura de'aia faina si placuta, de casa bine incalzita iar patul cu asternutul curat ma astepta si el incalzit pe jumate de maica'mea. Dimineata, pe la 11 (fiecare are "buna dimineata" atunci cand se trezeste) ma ridic din pat si din reflex ma uit la telu mobil, sa vad ce smsuri am mai primit, ce telefoane am mai ratat, chestii de'astea. Si surprizaaaa, telefonul este inchis! A murit bateria iar incarcatorul este bagat in priza de'acasa de langa birou. Si ma gandeam asa ca poate ratez niste teluri importante si vesti interesante.. dar apoi gandindu'ma mai bine.., mi'am bagat picioarele! Si vreau sa va spun ca m'am bucurat de cele cateva ore la mine acasa, acasa cu adevarat, fara laptop, fara net, fara telefon. Doar o carte. Si m'am bucurat tare cand am vazut ca pisica mea cea neagra, Coco a facut la randu'i o pisicuta la fel de neagra si foarte simpatica si jucausa pe care am botezat'o Lola. Si citeam din carte si mangaiam pisica si ma simteam exact ca in curtea unei ceainarii de la mine din zona, unde's muuuulte pisici. Iar merii din gradinita sunt incarcati cu mere de'alea mari galbene si roshii, foarte frumoase si gustoase. Strugurii s'au cules si ei si'acum s'au stors si zac in butoaie mari de vin. Si cu toate astea, frunzele copacilor sunt verzi. Foarte putini copaci au frunze aramii, nu se simte toamna atat de bine pe'acolo. Nici bruma n'a cazut inca, si'mi aduc aminte ca atunci cand eram copil si mergeam la gradinita pe poteca, prin iarba, in septembrie era destul de ud pe jos. Si ziua e cald acolo domn'e, cald, o caldura de'aia placuta cand stai la soare, cer senin si albastru. Ah ce bine si placut! Si toate astea pentru ca mi'a murit bateria la telefon! Superb! Ceea ce va doresc si voua!

Pace Lumina Iubire!

miercuri, 29 septembrie 2010

"Fata boreasa"

De o saptamana jumate ma impart intre ceea ce'mi place sa numesc o afacere, doua santiere si trei certuri plus un dor de Alice de nu mai pot. La mine acasa se schimba tabla de pe casa si'o schimba niste tigani din Ardeal, de pe langa Cluj. Domn'e, tiganii astia sunt de'aia cortorari, chestii de'astea..., sunt de'aia mustaciosi si cu palariile alea mari. Sunt tigani de treaba, muncitori. S'au apucat luni de treaba si azi o termina, iar acoperisul casei este destul de mare, trebuie sa va spun. Si pentru ca se lucreaza pe acoperis, am hotarat ca toate cablurile care sunt pe casa sa fie date jos si lipite pe pereti. Si aseara am facut treaba cu netul, l'am dat jos de pe casa. Si cum stateam eu in curte linistit si trageam de'o tigara, aud niste cuvinte si niste zgomote ciudate in curte, unde stiam sigur ca sunt singur. Si ma indrept spre sursa de zgomot si vad niste siluete si'l iau pe unu de gat. "Haoleo domn doctor, nu dadea ca sunt eu!" Era unul dintre tiganii care lucreaza pe acoperis. Domn doctor sunt eu, asa'mi zic astia din cauza costumului in alb. Si'acum sa va prezint dialogul dintre mine si el.

Eu: Ce faci tigane la ora asta aici? N'ati plecat?
El: Da shefu, stateam si noi aici da' acum trebuie sa mergem...

Cum adica stateati aici......? eu fatza aia tamba si cu ochii mari.
Da domn doctor, n'am mai mers acasa si stateam toti aici sa dormim.

Unde mah? in continuare fata tamba.
Pe acoperis.

Moment in care eu am ramas in totalitate interzis, fiind cateva secunde inc are am ramas cu gura cascata si ma uitam ca bou la cer si nu intelgeam ce zicea. Eram total pe dinafara.

Cum adica mah, pe acoperis?!?! Dormeati toti chiar pe acoperis???
Dah! Pai domn doctor, n'am mai avut bani cu ce sa merg pana la baraca si'am zis sa dormim aici. Am vorbit cu tatal dumnevostra si o zis ca nu'i nici un bai.

Pe acoperis bah? eu eram in continuare cu privirea in cer.
Dah cum nu domn doctor, am pus pe jos o patura si ma invelesc cu o alta.

Pai si tantarii?
Tzantzarii? D'apai nu vin astia pe la noi domn doctor.

Si unde mergi acum mah tigane?
Haha (ranjeste asa cu toti dintii si e i se lumineaza fatza aia neagra). Pai ma duc ca fata boreasa. Merg pan la spital.

Ce face??
Fata boreasa domn doctor, un puradel mic, manca'i'as ochii ei.


Ideea acestui dialog a constat in fericirea tiganului cand a primit vestea sorocului. Aveti cuvantul meu, nu am vazut pe nimeni atat de entuziasmat ca ii naste nevasta. Pur si simplu ii sticleau ochii si i se albise si inrosise totodata usor fatza. A fost extrem de entuziasmat de ceea ce se intampla si il vedeam cum il retin de la momentul frumos in care puradelul urla pentru prima data. A fost un lucru placut.

Pace Lumina Iubire

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Congrats!

De fix o saptamana sunt intr'o continua si perfecta stare de BLEAH!!! Am ajuns sa constientizez ca lucrurile nu sunt chiar atat de pufoase si roz pe cum vroiam eu sa mi le proiectez, am ajuns sa fiu extrem de tris din cauza unora sau altora si'am ajuns sa imi propun sa reduc numarul de prieteni. Nu erau ei prea multi dar cativa s'au dovedit doar a fi niste oameni care nu sunt prea demni pentru a le sta prin preajma. Si cum toate lucrurile nu erau indeajuns de nasole, cel mai bun prieten a plecat pentru a deveni ceva mai destept! Defapt, desteapta, ca e o ea. Mda, contrar barfelor si rautatilor, se poate o prietenie buna si stransa intre un el si o ea, prietenie care sa nu fie distrusa de chestii sexuale si barfe.

Prima data mi'a plecat olteanca. Olteanca mea cea berbecoasa, olteanca mea cea plina de amuzant si singura fata care a reusit sa'mi inchida gura intr'un mod inteligent. Olteanca mea care m'a facut sa ma simt foarte bine si foarte frumos o primvara. A fost cea care a stiut sa ma tina in scurt si sa ma faca sa ma simt mandru de mine. Voluntar sau nu, a reusit sa scoata la lumina din mine un rege. Diana, prima fata care  stiut sa fie frumoasa pe langa mine si care sa ma tina in brate cand mi'era greu. Diana, prietenul meu nebun care stie sa intre in tot felul de necazuri dar sa iasa intr'un stil de mare invingator. Diana a plecat si ea.., si m'a lasat pe mine si pre multi altii intr'un mare de oras care te inghite in dobitocimea lui.

A trecut o perioada si ma obisnuisem cu ideea ca Diana a plecat intr'o tara frumoasa si cinstita si eram chiar fericit pentru ea. Imi place sa'mi stiu prietenii buni in tari ceva mai bine dotate din toate punctele de vedere. Daca la unul plecat pot si puteam sa fac fata, la doi din ei nu prea..

Acum ceva timp stiam despre cel mai bun prieten ca pleaca, ca vrea sa plece. Si era vorba ca poate reusim sa plecam impreuna, ca poate reusim sa facem anul de master impreuna, sau ca plecam in acelasi timp si sunt oricum la cateva ore de mers cu trenul, sau doar o ora cu avionul. Ei bine, ea a plecat ieri dimineata. Dimineata rece si insorita ulterior, dimineata in care m'am trezit la 5... Well, trezit e mult spus, ca n'am prea dormit, dar oricum. Trezit la 5, am vrut sa ma urc in masina si sa merg la OT, dar nu s'a mai putut. Eram oricum destul de daramat seara, inainte de plecare, nu vroiam sa clachez inca o data. Ziua am incercat sa fac orice ca sa nu ma gandesc la faptul ca a plecat si ea, dar n'am prea avut succes cu asta. Gandul ca si ea a plecat si pe mine m'a lasat aici sa incerc sa fac lucruile sa mearga mai bine. Cu gandul ca se vor intoarce, cu gandul ca ne vom revedea in timp. Sunt mult prea trist pentru asta. Cu gandul ca ne vom revedea foarte curand si foarte repede, cu gandul ca vom ciocni paharele de vin intr'un timp destul de scurt, va salut pe voi cei care reusiti sa va faceti viata mai frumoasa si mai bun! Congrats!

Pace Lumina Iubire!

joi, 23 septembrie 2010

Buniculeeee!!!

Aseara am vazut cel mai frumos, cel mai sublim si cel mai interesant meci de tenis. Zgura din Cotroceni (una dintre cele mai bune din Bucuresti) a avut onoarea sa primeasca pe teren 4 showmen care au avut bunavointa sa faca publicul sa rada cu lacrimi sau sa fie uimiti de ceea ce fac cei 4. Ilie Nastase, Mansour Bahrami, Henri Leconte şi Mats Wilander au făcut spectacol. Mingi care ar trebui interzise prin lege, mingi care s'au inaltat pana in Luna sau mingi care aveau atat de mult efect incat nu stiu ce fel de plasa au folosit baietii astia. Genial! GENIAL! Nastase a fost cel care m'a dezamagit sincer. Nu a alergat, nu a facut spectacol, nu s'a certat, nu a lovit nu stiu cum.., a dat multe rateuri. Dar mi'a placut si de el, de serviciile lui si de faptul ca a incercat sa serveasca cum numai el stie, cu spatele la fileu. Pacat ca a ratat serviciul. Nasty a facut echipa cu Mats Wilander, un fost lider mondial, dar si cel mai tanar din teren, tocmai pentru a compensa lipsa conditiei fizice a lui Ilie. O groaza de smash prezentate de el, fiind cel mai bun din teren la acest capitol. De partea cealalta a Leconte, care a speriat copiii de mingi si care a facut si un numar special cu un copil mic mic mic care a inceput sa planga. Lovituri frumoase si pline de mangaieri a avut omul asta. L'am pastrat pe "pretenul nostru" iranian Bahrami care a fost cel mai bun si cel mai plin de viata de pe teren. Mingi printre picioare, voleuri cu spatele la fileu, lovituri stand pe scaun, dialoguri cu Nastase in care l'a facut "Buniculeeee!!!" sau "Ilie, stai, telefonul te suna" au fost numai cateva dintre replicile care au facut cam 5000 de oameni sa rada si sa aplaude frenetic. Felicitari veteranilor, felicitari pentru show si felicitari publicului tanar care a stat la o coada enervanta. Multumesc si tipei ca mi'a cumparat biletul in plus pe care l'am luat. Au fost cei mai buni si fericiti bani pe care i'am dat! Ceea ce va doresc si voua! Sa nu ratati urmatorul meci demonstrativ pentru ca astia inca mai pot! Poze gasiti in articolul asta.

Pace Lumina Iubire!

marți, 21 septembrie 2010

Ori la bal, ori la spital ??!!??

Vreau sa scriu si eu lucruri frumoase si lucruri sub egida Du'te bah! si sa zic si eu BRAVO! dar am o mica problema: nu am cum frate! Merg senin pe strada si vad numai frunti incretite. Ce sa mai zic cand intru intr'un spital...?

Zilele trecute am fost cu maica'mea la Urgenta Floreasca ca i'a intrat un os de peshte in degetul muificator, sau cum ar zice unii, mijlociu sau altii, medius. Pentru cei care nu stiu, osul de peshte si muscatura de om sunt cele mai periculoase lucruri, netratate corespunzator ducand fie la amputare fie la deces. Si cum n'a vrut s'o tai eu cu cutitu' in casa sa'i scot osul, hai la spital. Domn'e, pute spitalul ala a..., nu ma injurati, dar a tigan frate! Aer inchis imbacsit de acele femei cu fuste crete si barbati mustaciosi. Pute spitalul ala ca naiba. Si aveam in cap imaginile spitalelor din alte tari prin care m'am perindat din pacate si oftam cu regret. Intra maica'mea frumos la urgente majore (or smth) si iese foarte repede si speriata. "Ma interneaza." Cum adica o interneaza? Pentru un amarat de os? In conditiile in care stam la 3 strazi de spital de ce trebuie internata? Pai trebuie pentru ca se da antibiotic ca altfel nu se poate intra in deget si daca e antibiotic trebuie sa fie sub supraveghere. Ok..., hai fie, pentru o noapte nu e capat de tara. Si mergem la etajul 5 al spitalului si cautam pe ghicite unde trebuie sa facem internarea. Pe ghicite, pentru ca in Romania daca nu stii sa ghicesti ajungi in alta sectie. Si vorbesc cu asistenta sef care ma informeaza despre situatia din spital: "Mama o sa doarma pe hol, nu mai sunt paturi libere, si'asa stau intr'un pat doua persoane." Cum adica sa doarma pe hol? In putoarea aia?!?!?! No fuckin way! E un spital, ce Doamne iarta'ma, unul dintre cele mai bune! Cum poti sa pui doi oameni intr'un pat? Il trimiti pe al doilea in alta camera sau alt spital. Ei bine, se poate orice in spitalul asta. Intr'un spital in care nu merg lifturile (e un lift care merge doar pana la etajul 5, altu care merge pana la 3 etc), orice lucru care depaseste parterul in sus se strica si iti da senzatie de om al nimanui, de faptul ca esti un cetatean tratat cu cel putin lipsa de respect. Si chiar asa e. Nu va doresc, dar daca o sa ajungeti pe'acolo o sa vedeti cat de rapizi si cat de ok te trateaza lumea la parter, iar in momentul in care incepi sa urci e altceva. Absurdul e direct proportional cu etajul. Intr'o capitala europeana (cliseu), intr'un an 2010, doi oameni stau in acelasi pat de spital iar al treilea trebuie asezat pe holul spitalului. Iar ca spitalul asta sunt multe in tara. Fereasca'ne Barbosu' de altele si mai (g)rele.

Pace Lumina Iubire va doresc tuturor.

luni, 20 septembrie 2010

Iti da aripi!




Am fost ieri pe malul stang al Dambovitei si m'am gandit eu asa ca niciodata n'am vazut raul asta mai curat si mai albastru ca acum. Si ma gandeam ca tre sa fie nu-stiu-ce eveniment pe apa ca sa fie si raul asta curat asa cum s'ar cuveni sa fie. Ei bine, evenimentul se cheama Red Bull Flugtag, si daca acum cativa ani am vazut acelasi eveniment si nu mi s'a parut cine stie ce, ei bine, nici anul acesta nu mi s'a parut cine stie ce. Adica un pic cam dezastroasa organizarea, dar in rest ok. Am apreciat, dupa cum spuneam ca au curatat raul fie si pentru o zi. Aceasta zi o sa ramana in mintea mea ca fiind ziua in care Dambovita a fost albastra. Cald si placut afara. M'a uimit puhoiul de lume venit sa vada nebunii care se arunca in apa, adica foarte multi oameni de la Biblioteca Nationala si pana pe podul Unirii. Se vede treaba ca evenimentul place romanului. Au lipsit micii, traditionalii mici, dar nu disperati ca sunt convins ca'n anii urmatori o sa apara si astia. Ziceam despre organizare ca a fost un pic cam proasta pentru ca la un moment dat au venit baietii imbracati in galben de la paza si protectie, sa'i scoata pe cei care stateau bordura apei, adica intre gard si apa in sine. N'am inteles, nici ei nu intelegeau de ce, constienti fiind de faptul ca nu o sa fie nici un nebun care sa sara in apa de buna voie, apa avand 15 grade doar. Ma rog.., minte de organizare made in Ro. Spectacolul a inceput destul de frumos, cu un nene care s'a aruncat din avion si'a aterizat in Dambovita. Felicitari pentru aterizare, mi'a placut mult. Apoi au inceput baietii sa se arunce. Unii au fost extrem de amuzanti, unii au fost extrem de inutili. Amuzantii au fost cei care intradevar au zburat in/cu/pe langa aparatul de zbor, inutilii fiind cei care doar s'au multumit sa arunce aparatul eventual si ei dupa ce se asigurau ca aparatul a ajuns unde trebuie. Au participat doi amici la acest eveniment si mi'au placut. De castigat au castigat cei de la Tepes Airline(s), care au avut cel mai lung zbor si cele mai mari note din partea jurului. Si intradevar baietii au avut si scenografie dar si un aparat pe masura. Bravo lor. A fost si un nene care s'a dat cu placa pe apa si s'a rostogolit de cateva ori pe'acolo.. mai erau si niste baietii care se dateau cu jeturile pe apa si faceau valuri si tot felul de chestii, prezentatorii au facut oamenii sa rada.. Apropos de oameni. La un moment dat erau atat de plictisiti de treaba incat stateau si priveau oarecum in gol, nu mai erau conectati cu evenimentul. Iar romanul bucurestean taran pana in maduva oaselor tot roman bucurestean taran pana in maduva oaselor o sa ramana. Chistoace aruncate in apa, ba chiar am vauzut pe cineva care a aruncat un pachet gol de tigari, sticla de votka (pe caldura aia frate?!?) si tot felul de mizerii. Concluzia generala este ca evenimentul este unul frumos, amuzant, hazliul, creativ, romanului ii place, organizare ceva mai buna decat cea de la editia anterioara si mai multi participanti si am vazut Dambovita albastra si curata, deci se poate!

Pace Lumina si Iubire

P.S.: la urmatoarea editie particip si eu ;)

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Mi se 'mbrehanie!



Stiti ca avem o presa un pic cam dezastroasa? Dar doar un pic. Eu cand lucrez si unde lucrez am un televizor, micut, care ramane tot timpu' pe A3 si din cand in cand pe Realitatea. Eh oricum, eram la munca, teveu pe A3 si stire: un tavan a cazut in Carrefour. Oau! Bah nene, era tipa aia moderatoare care trebuia sa de stirile in timp real, informatiile ii curgeau pe laptop. Praf! Femeia nu stia nici sa citeasca, nici sa vorbeasca, repetand aceeasi fraza obsesiva timp de 5 minute. Cred ca invitatii din platou au plecat, aia discutand despre SOV si Base. Iar tanti turuia acolo aceeasi fraza cum ca s'a prabusit tavanu' pestelui. Iar apoi i'a preluat legatura (ce'mi place faza asta - "andreea (esca), prelua'mi'ai legatura"), o colega de'a ei. Iar femeia pune unui martor caruia i'a cazut tavanul fals in cap, cea mai stupida si tampita intrebare: "Doamna, spuneti, ce'ati simtit? V'ati speriat? V'a fost frica?" Cred ca daca eram in locul duduii care radea si se rushina c'o s'o vada barba'su la teveu, ii raspundeam asa: "Frica? Da' ce'i aia? Pai o stare de spirit. Pai si e moca? Da. Aaa, pai daca e moca, mi'a fost frica. Si mi'e o frica de mi se 'mbrehanie, domnuca draga!" Pai cum sa ma intrebe aia pe mine dupa ce'mi cade tavanul in cap, daca mi'a fost frica?!? Cum? Cum poti sa pui o asemenea intrebare? "Care va este starea de spirit? Stiti, v'a murit nu stiu cine, care va este starea de spirit?" Dar la ei, in manualele lor alea multe si destepte nu au si ei niste intrebari psihologice ceva mai bune, ceva mai rasarite? Nu ma mir de ce la facultatea de jurnalism de la Universitatea Bucuresti, la o sectie anume, notele de licenta oscilau intre 6-7 in proportie de 90%. Asa cum ziceam, jurnalismul este un pic jalnic. Dar doar un pic.

Pace Lumina si Iubire!

joi, 16 septembrie 2010

Politically Incorrect 3

Un stat civilizat nu se poate mandri decat cu inteligenta. Un stat civilizat nu poate sa faca altceva si nu are altceva de facut decat sa produca materie cenusie pentru a ridica toate celelalte sisteme (vezi China si Japonia). Nu am ajuns acum la concluzia asta, ci cu mult inainte, dar uite ca acum am motive destul de intemeiate sa o spun. O educatoare de granita are un salariu de 625 ron/luna pentru munca prestata. La cursul valutar inseamna putin peste 150E/luna. Cum poate o persoana care pregateste primii pasi spre inteligenta sa fie remunerata cu 150E/luna. Si scriu de euro pentru ca toate taxele si darile statale sau companii private se calculeaza in functie de euro si nu in lei. Cum poate un educator, invatator, profesor, asistent, seminarist (lista continua) sa'si faca treba cu folos si bine daca nu exista o stimulare adecvata. Salile de curs sunt pline de studenti, dar profesorii sunt putini si batrani, depasiti de evenimente si tehnologii. Intr'un stat civilizat, studentul care aplica pentru o facultate/master, are anumite materii standard iar mai apoi are posibilitatea sa'si aleaga dintr'o lista ce cursuri vrea sa mai studieze. La noi toate materile sunt standard si orice modificare vrei sa aduci ca sa faci mult mai placuta scoala te opresti de un perete mare si gros, o adevarata fortareata condusa intr'un stil grotesc, numit la noi Minister. Ala al educatiei si culturii. Un minister in care miscarea browniana este cea mai buna si cea mai mare lege, un minister care nu produce nimic de 20 de ani, nimic bun pentru societate. Credeti ca elevii/studentii buni la carte sunt buni pentru ca au profesori buni si pentru ca sunt ajutati sa invete? Nu, ei sunt buni pentru ca sunt niste tocilari inraiti si care fac totul pentru ei, pentru cultura lor generala, pentru ca nu vor sa devina un nimeni si nu vor sa ajunga in patura de mijloc a societatii. Multi dintre ei aleg diverse variante de cunoastere si intelepciune, intreband fara teama si fara rusine de ce? pe toata lumea care "explica" una alta. Sunt copii care ori de cate ori au cate o problema nu se jeneaza sa ajunga la cel mai inalt nivel pentru a li se rezolva nedreptatile, constienti fiind de faptul ca sunt superior din punct de vedere intelectual celui din spatele catedrei, si mai ales sunt constienti de faptul ca sunt tineri iar punctul lor de vedere trebuie sa se faca auzit si trebuie sa fie mereu luat in seama. Intr'un stat civilizat! Din pacate la noi cuvintele stat civilizat sunt un nonsens, sunt in antiteza, pentru ca statul roman si civilizatia momentan sunt ca liniile de tren: se intalnesc undeva.., spre infinit! Cu toate astea sper si am increderea ca lupii albi se vor ridica din nou si vor vana si extirpa toate mortaciuniile mergatoare care exista azi si care au tupeul nesimtit de a conduce acest stat. Curand, intr'un viitor destul de apropiat, toate astea se vor opri iar ei, cei ce privesc la noi de sus si ne scuipa intre ochi vor fi cei care vor ingenunchia si vor tremura de spaima, implorand mila si cerand iertare pentru toate faradelegile pe care le'au comis in toti anii in care au tinut hamurile tarii. Nu o spun eu, de la mine putere, ci istoria oricarui stat maltratat de niste parveniti si niste cretini.  In curand!

Pace Lumina Iubire!

miercuri, 15 septembrie 2010

Politically Incorrect 2

Ca o continuare a postului de ieri vin sa va impartasesc o rezolvare partial color din cadrul facultatii mele absolut stupide. Ziua a inceput destul de frumos, cu o reintalnire si un ramas bun al bunei mele prietene Diana, fata desteapta si isteata care pleaca in Germania sa'si termine studiile, neramanand ca bou' de mine in structurile birocratice si absolut cretine (cretinism = boala ereditara) din Romania. Discutii la o cafea respectiv ceai cald de dimineata, cu un joc frumos in care se era frantuzoaica (numai ei stiu sa bea cafeaua de dimineata) iar eu jucand rolul unui londonez (ceaiul pe care'l comandasem). Imbratisari calde, cuvinte dragi si promisiuni inainte de despartire, toatea astea aveau sa lase pe fatza mea un zambet frumos si strengaresc. Calmul dinaintea furtunii. Traficul de dimineata nu'i frate cu bucuresteanul, dar asta e alta poveste, norocul meu ca mi'a dat mama suficienta minte incat sa merg pe doua roti. Ajuns la facultate, imi fac o intrare frumoasa si maestoasa la decanat. Decanul, sedea pe un fotoliu, neridicandu'si fundul pretios sau macar ochii aia goi sa vada cine a intrat. Probabil ca de la pozitia capului a observat ca sunt niste blue jeansi albastri si cu niste Convershi la fel de albastri si'o fi zis ca'i vreun ametit. Ametit ameti, dar ametitul asta nu'i ca orice ametit! El este sperietoarea sperietorilor, razmetul razmetilor, cel mai nesimtit si tupeist personaj pe care facultatea a avut bunavointa sa'l aiba. Imi spun numele clar si asezat, tocmai pentru a da o importanta si mai mare egoului si orgoliului meu. In cele din urma dumnealui are bunavointa sa'si ridice ochii, corpul inalt si cred ca si hidos, iar mai apoi tonul vocii care nu era pe placul meu. I'am spus la inceput calm iar apoi progresiv ca eu am venit cu ganduri pasnice, cu fata luminata, dar daca este cazul si nu ne intelegem omenste am si eu plamani sa urlu. Si'atunci toata facultatea o sa stie ca din decanat se aude vocea mea si'a lui, voci care urla pentru a'si delimata si marca un teritoriu inexistent. S'a asezat pe fotoliu, vazandu'si in continuare de semnat carnetele pentru studenti, expediendu'ma pe un ton calm si sictirit (ceea ce le doresc si eu lor), spunandu'mi ca are treaba si ca am intarziat. Am iesit la fel de vijelios cum am si intrat in decanat, de data asta fara a'l saluata dar arucandu'o o privire sper eu terifianta, cu multe mesaje pe care sper ca le'a primit si inteles totodata!

Intr'un final, totul e bine cand se termina cu bine, prodecanul asigurandu'ma ca se va ocupa personal de caz si ca se vor rezolva lucrurile, si ca intr'un final totul o sa fie ok. "Doamna prodecan (still, de ce trebuie sa fie pro decan? :)) ), degeaba scoatem cuiele, gaurile raman!"

Le urez traditionalul Hai sictir! -  da bah, e tiganesc, e turcesc defapt, dar un asemenea cuvant exprima cel mai bine sentimentele de mila si repulsie pe care astia au avut bunavointa sa mi'l transmita in cateva zile si in cativa ani - iar voua va doresc sa nu aveti probleme de'astea niciodata si sa nu fiti pusi in situatia in care trebuie sa ajungeti la nivelul cel mai inalt pentru a va face dreptate!

Pace Lumina Iubire va doresc tuturor! 

luni, 13 septembrie 2010

Politically Incorrect

Ca sunt la un master cacacios, toata lumea o stie. Ca sunt la o Universitate maronie, toata lumea stie. Ca aia de conduc facultatea sunt niste demagogi batuti in cap, toata lumea stie. Toata lumea stie, mai putin aia de conduc Universitatea si implicit facultatile. Ma trezesc ca in catalogul de pe anul 1 de master am doua gauri, adica nu am doua note. Si colac peste pupza (mult mi'a luat sa scriu expresia :D) mai am la o materie absolut cretina si doua puncte minus fata de ceea ce primisem, vazusem si auzisem initial, de la insusi cadrul didactic, ma scuzati, PROFA! Discutie lunga si interminabila dintre mine pe de'o parte si prorector cu prodecanul pe de alta parte. Prorectorul, un comunist extrem de indoctrinat in cultura scolareasca sovietica, un demagog de toata frumusetea care'ti vorbeste si'ti promite si Luna de pe Cer, dar de la care nu vezi decat praful de stele aruncat in ochi. Curios este faptul ca la toate acuzatiile prodecanul, o profa destul de ok, n'a scos capul din pamant si inghitea in sec, pe cand demagogul se uita la mine cu privirea aia rece si tamba incercand sa scoata dintr'un rahat puturos care a prins coaja conducerea. PESTELE DE LA CAP SE'MPUTE! E bine ca_conducerea lu' peshte ma stie de frica si ca ori de cate ori se aude numele meu pe'acolo toti stramba din nas si se'ncrunta! Daca e sa fim corecti, hai sa fim cu to(n)tii, nu numai o parte da si'o parte nu. Urmeaza o intalnire si cu decanul, care azi a hotarat asa.., ca pe la 12:30 s'a plictisit de munca si vezi Doamne, tre sa mearga la nush ce sedinta. Ma lashiii!!! Pe principiul, hai siktir, va urez un inceput de an scolar cat mai bogat in note bune si cat mai sarac in evenimente neplacute!

duminică, 12 septembrie 2010

Domn'e, ca'n Grecia!

Mi'am adus aminte ca acum ceva timp scriam despre "Mica Riviera" ca fiind "mica aberatie". Zilele trecute am iesit la un cico in orasul asta de gogomani, in zona Lipscaniului. Vara asta am fost destul de rar pe'acolo, ba ca era prea cald si parca toata lumea se inghesuia pe stradute, ba ca eram plecat din oras etc. Ei bine, de data asta am iesit si admiram cu zambetul pe buze faptul ca de atatia ani nu s'a miscat nimic pe'acolo. Porcaria aia de strada de Lipscani pe zi ce trece devine mai urata si mai handicapata, in sensul ca nu are tot ce'i trebuie. Mi se pare o prostie sa incepi o lucrare si sa o termini peste... 10 ani?!? Well.., se poate orice pe'aici. Si m'am asezat la o terasa plina de roackeri si unde se asculta rock frate. La masa de langa erau niste oameni maturi, cred ca de aproximativ 35-40 de ani, dar aratau mult mai jalnic. Si aud: Vai draga.., parca suntem in Grecia, ce frumos arata..! Bah, am crezut ca n'am auzit bine. Cine stie in ce context ziceau astia de Gretzia si de cum arata Lipscaniul. Si mai aud o data aceeasi exclamatie. Ma uit in stanga, intuneric. Ma uit in dreapta, tomberoane pline pana la refuz (peste 1 ora si ceva a venit REBU si a decartat). Unde pusca mea seamana chestia asta cu Grecia? Ei bine.., nu m'am putut abtine si am intrebat: "nu va suparati, dar unde seamana asta cu Grecia? Raspuns: eee, ziceam si noi asa.., ca noi suntem batrani (si alcoolizati, adaug eu) si parca seamana cu Grecia. Seamana seamana, dar de pe unde? Eee, de prin Corfu si de prin (n'am inteles) si ne imaginam si noi ca ne plimbam cu feribotul si ne simtim bine, cu niste palmieri (erau niste ramasite de palmieri 20 de metri spre BCR) pe'acolo, parca am fi in Grecia. Binee.., aici nu seamana ca in Grecia, dar pe'acolo, mai incolo, pe strazile alea... Doamna, m'am plimbat si eu un pic pe'acolo, un pic pe dincolo, dar nu seamana Bucurestiul sau centrul orasului cu absolut nimic din ce'am vazut eu. Eee, dar ne place sa ne imaginam. Foarte bine, bine ca mai avem imaginatie. Macar atat.Mda. Un El si doi de Ea. Astea erau personajele din fatza mea care avea aceasta stare visatoare. Din motive bahice cred, sper!

Si eram intrebat de ce n'am scris vara asta pe blog. Ei bine, n'am avut ce sa scriu, n'am avut material, pentru ca toti erau plecati din oras, sau eu nu vroiam sa ma vad cu ei. Dar acum, o data cu toamna, cand se numara bobocii, se vor numara si prostii. 

Concluzie generala: degeaba te plimbi prin alte tari, daca te intorci la fel de bou si incult!

Pace Lumina si Iubire va doresc!

joi, 9 septembrie 2010

La piata



Din pacate mi'e tare greu sa mai ajung sa scriu frumos si elaborat. Timpul nu ma lasa sa fac chiar tot ce'mi doresc. Vreau sa va impartasesc o chestie frumoasa si interesanta pe care am trait'o azi. Dupa cum stiti, toamna a venit iar pietele sunt pline de bunataturi care'ti hranesc corpul. Asa ca, hai la piata sa luam niste rosii, struguri, ardei, castraveti... chestii de'astea. Ei bine, am constatat cu stupoare ca piata e scumpa si ca oamenii nu se mai pot bucura de legumele si fructele obisnuite, legumele si fructele cu care eu am fost obisnuit. Oricum.. Patzania amuzanta a fost ca la un moment dat a trecut pe'acolo un nevazator insotit de nevasta/sora dunno. La cersit, intr'un stil absolut barbar. De departe am crezut ca se roaga un musulman, dar nu era ora. Cand m'am apropiat si'am vazut, niste flashuri cu imagini din timpul liceului, in tramvaiul 34 cand cersetorii cantau de'ti zburau urechiile. M'am amuzat terbili cand la un moment dat cineva i'a dat aluia niste fructe. Le strange in mana si se mira. Nu zice nimic, nici o multumire de'aia turceasca sau ceva de genul asta, doar are un moment de tacere. La cateva secunde, absolut uimit de ce i s'a pus in mana, ii spune femeii de langa el: Ia'le fa tu, ca mie'mi trebe bani! Ceva tigari, o bere mica? :)) Serios acum, cineva iti da de mancare iar tu spui ca'ti trebuiesc bani? O alta treaba pe care n'am suportat'o niciodata e faza cu maruntul, la bani. Daca te duci la magazin sau undeva, intotdeauna te intreaba nu aveti 10 bani sa va dau 50? Pai de ce? Azi la piata nu aveam suficient de multi bani in bancnote, asa ca m'am cautat de maruntis. Aaaa, pai decat aia mai bine lasa. Si'i spun ca atunci cand o sa trecem la euro (daca mai apucam) o sa avem nevoie de fiecare eurocent. Lasa mama, ca aia sunt alti bani, nu ca tablele astea. In capul meu a fost un usor moment poetic. E amuzant la piata. Va recomand sa mai faceti asta, va mai destindeti putin!

Pace Lumina Iubire!

miercuri, 1 septembrie 2010

Toamna


A inceput procesul de racire, a inceput procesul in care toate mor si parca toate mor frumos pentru a renaste mai tarziu mult mai stralucitor si luminos! Zilele astea mi'am adus aminte de'o toamna parisiana, frumoasa si colorata, cu oameni imbracati frumos si oameni care priveau oamenii. O atmosfera calda zilele acestea prin orasul asta plin de gogomani. A ploat frumos si de toamna, ridicand tot praful care era pe trotuar si punandu'l la mine pe geam sau prin camera sau prin casa.. Ridicand defapt tot praful deasupra orasul, astfel incat atunci cand o sa cada sa se transforme intr'o mazga urata, marca inregistra .ro. Ei bine, a venit TOAMNA!

1 Septembrie ale lui 2010 a venit foarte frumos, cu un cer senin si cu nori albi sau cenusii, dar in bucati mici si neinsemnate. In schimb vantul a fost de toata frumusetea. O plimbare de cca 10 km prin oras pe bicicleta pe un asemenea vant e ceva cu adevarat fabulos si demential. Senzatii tari ca astazi n'am avut niciodata de cand sunt pe doua roti. Acum eram pe banda 1, acum sunt pe banda 2, iar pe 1, fara sa fac absolut nici o manevra. Bluejeansii mei erau numai buni pentru a ma izola termic, iar pulloverul meu maro asortat cu fularul meu cu tenta maronie (da bah, fular! pe bicla e frig!) alaturi de basca mea din aceeasi culoare si ochelarii mei de aviator imi dadeau un aer total diferit de ceea ce se intampla in jurul meu: tigani care scuipau sementele (scuipale'ar dintii), baietasii de cartier au inceput sa se stranga (incepe scoala) etc (lista poate continua, dar ca Andreea nimeni nu zice mai bine si mai frumos). A pus capac cand m'am dus la casa de bilete de la cinema (coada mare!) si i'am vorbit aleia in franceza. Ah, si simteam cu toate pipitzele si falsele si pokemonii de'acolo se holbau la mine! Oh well, viata e frumoasa daca stii cum s'o traiesti si daca stii sa o faci bine!

Sfat: a inceput toamna! Peisajele montane de'acum vor deveni dementiale! Asaltati muntele! Dar intr'un mod curat si civilizat!


Pace Lumina Iubire!