marți, 23 noiembrie 2010

Nemuritorul

Intregul nu poate fi desavarsit decat dupa ce isi completeaza si isi depaseste trinitatea.

Ca un Post Scriptum, vin cu aceste randuri despre ceva ce practic este imposibil: nemurirea. Pentru cine cunoaste semnificatia Bibliei Olandeze, care a fost atat de blamata si vanata de catre cei din Vatican, stie la ce ma refer. Biblia olandeza este o carte sfanta (totusi e Biblie!) care este cea mai apropiata de ideile protestante. 

"Sunt printre noi. Viata lor este ca a noastra. Este soata sau sotul tau careia ii plangi prematur disparitia. Este camaradul tau de lupta rapus de sabia altui luptator. Este negustorul prietenos din piata de care auzi dupa ani ca ar fi murit accidental. Poate fi oricine! Oricand si oricum! Pentru ca sunt nemuritori. Ne privesc atent, la vietile noastre si suferintele noastre. Iau parte la toate acestea ca orice muritor de rand, ca oricare dintre noi. Nu sunt malefici, dar nici cu inima larg deschisa (sau buni). Nu sunt atati dupa avere, dupa bani sau dupa glorie, pentru ca sunt nemuritori si nu au voie sa iasa in evidenta!" - iata un citat dintr'o scriere a carui autor nu doresc a'l impartasi, unde se mentioneaza ideea si se argumenteaza ideea de nemurire si nemuritor. Conform istorie, prima mentionare a unui astfel de individ e in Mesopotamia, celebrul Uruk. El nu este nici zeu, nici semizeu, este doar un muritor care nu moare care este datat cu 7000 de ani inainte de Hristos. Uruk inseamna defapt nemuritor. Ghilgamesh, regele marelui oras Uruk, are o interesanta poveste de nastere, poveste pe care n'o voi scrie aici pentru ca mura'n gura nu dau chiar la toti. Zeul Haos al grecilor spune ca "daca zeii sunt nemuritori atunci zeii sunt oameni!" asemeni cum in iudaism elohimii au spus ca au creat oamenii dupa chipul si asemanarea Sa. O teorie a extremelor foarte veche spune ca acele suflete care mor nenascute, adica nu apuca sa se materializeze trupeste si mor pana la nastere, merg direct spre mentalul universului. Iar ca sa echilibreze acest lucru, alti oameni vor trai vesnic! Aceasta lege a extremelor o gasim in lucrarea "Hippocratis Coi" sau Codul lui Hipocrate, o lucrare din secolul 16 bazata pe un manuscris din secolul 12. In "Biblia olandeza" pe care o aminteam mai sus, aproape la fiecare fila de carte exista cate o reprezentare artistica, reprezentare care are sau nu legatura cu ceea ce scrie langa. Foarte multe minti luminate au stat si au analizat aceasta lucrare interzisa de Vatican si intr'un sfarsit au ajuns la o concluzie terifianta. In acele reprezentari, in acele desene, in fiecare tablou exista un om batran care sta si se uita si analizeaza si noteaza tot ceea ce vede. De la inceputul pana la sfarsitul Bibliei, de la Genesa la Revelatio, exista un om imbracat la fel care are acealeasi trasaturi parca trase la indigo si care priveste, dar nu intervine. Un nemuritor! Oare citind acum toate acestea, la cine va fuge mintea? Nostradamus? Da, poate el este un nemuritor care pe langa faptul ca poate fi asta, a avut si bafta de a strange spatiul si timpul transportandu'se in alt "prezent".

Intr'o lucrare alchimica ni se arata faptul ca nemurirea exista, ea se afla in noi, trebuie doar sa o cautam!

Pace Lumina si Iubire va doresc! Alaturi de o nemurire spirituala!

luni, 22 noiembrie 2010

Moarte? Defapt, continuare!

"Vrei sa traiesti cum se cuvine? Invata intai sa mori " - Confucius

Sau "daca vrei sa vezi ce'i sanatatea, imbolnaveste'te" sau linia care'mi place si mai mult.. "daca vrei sa vezi ce'i fericirea, casatoreste'te!". Cum adica sa mori ca sa inveti sa traiesti? Dacii nostrii strabuni aveau un obicei foarte ciudat daca ar fi sa ne gandim astazi la el. Ei jeleau nou-nascutii si se bucurau atunci cand cineva murea. Explicatia? Pai nou-nascutii aveau inaintea lor o viata destul de grea, cu necazuri, cu dezamagiri.., ma rog, toate cele care nu sunt foarte ok intr'o viata. Pe cand cel care murise a reusit sa plece din aceasta lume, invatat fiind, impartasind cu Zamolxes tot ceea ce invatase el in acea viata, el devenind una cu Pamantul si cu Cerul. Tot dacii nostrii isi alegeau cei mai buni si curati oameni care erau sacrificati, de buna voie, pentru a transmite lui Zamolxes rugamintile poporului. Iata deci ca Moartea este privita cu mandrie si cu rabdare, ea este ca o mireasa care te lasa sa'i intri in casa si care te trece intr'o alta lume misterioasa. Lumea nu se sfarseste aici si acum, nu iti moare constiinta, sufletul tau isi pastreaza amprenta asupra locurilor unde ai petrecut multa vreme. Sa nu uitam de preainteleptul nostru B.P. Hasdeu, care s'a cufundat in cultul meditatiei spirituale sau spiritismului si a dialogului cu entitatea spirituala a fiicei lui, Iulia. El a mers atat de departe, incat a ridicat un adevarat templu la Campina. Va sfatuiesc sa mergeti acolo si sa va minunati de creatia arhitecturala iar daca simtiti, de ce nu, convergentele electromagnetice care sunt pe'acolo.

Nu mori, sufletul tau paraseste aceasta lume pe care o simti si o respiri, inaltandu'se spre alte Ceruri, aproape de Tatal si Mama ta, care te'ai creat si care ti'au dat suflare. Am sa inchei aceasta serie dedicata principiului mortii cu un citat destul de interesant pe care mi'au alunecat ochii:
"Viata ne obisnuieste cu Moartea prin Somn. Viata ne avertizeaza ca exista o alta viata prin vise"
Eliphas Levi, Mistica Kabbalei

Pace Lumina Iubire

vineri, 19 noiembrie 2010

Nu mori

"Inteleptul iubeste acesta viata atata timp cat dureaza, nu mai mult. Dupa care o uita pentru o alta viata. Cel care este una cu Sufletul Universal isi pastreaza constiinta indiferent unde va merge dupa moarte. Nu fiti prosti, viata continua fara incetare..."
Inteleptul daoist Chouang Tseu

In toate culturile antice care fie s'au pierdut in negura timpului fie au ajuns pana astazi sub diverse forme, moartea nu a fost privita niciodata ca un capat de linie ci intotdeauna ca o continuare a celei vazute cu ochii trupesti. Faraonul nu murea si isi incepea calatoria spre tatal lui, zeul care il guverna, sau in cazul spatiului nostru, calatoria dacului nu se oprea o data cu moartea "carcasei" ci intotdeauna mergea inainte pentru a'l intalni pe Zamolxes sau de a se transforma in vreo fiara mitica, asemeni culturii ameroindiene. Si iata cum printr'o fraza v'am plimabt prin cateva continente, toate avand aceelasi principiu: dincolo de moartea trupeasca exista viata. In masonerie exista ritualul nasterii "omului nou" care a trebuit sa "moara" si sa renasca pentru a intelge calea Universului. Asadar, moartea nu este neaparat "femeia cu coasa" din viziunea lui B. St. Delavrancea in lucrarea sa Apus de soare ci poate fi foarte bine si o mireasa imbracata in alb, Miorita, care te poarta spre alte lumi si spre alte intelepciuni. In cultura orientului indepartat, ca sa ajungi sa'ti odihnesti intr'un sfarsit sufletul, trebuie sa treci prin noua roti ale destinului si sa inveti din fiecare viata cate ceva, ca mai apoi sa contribui la constiinta generala a Universului Tata. Frica de moarte asa cum o cunoastem azi si ura fatza de ea asa cum o stim azi se datoreaza indepartarii noastre de la cele pamantene. Materialul a luat locul spiritualului si atunci tot ceea ce nu stim si nu cunoastem si nu poate fi palpabil ne face sa credem ca Moartea (si este doar un exemplu) este ceva rau si care nu este absolut deloc binevenit.

Pace Lumina Iubire

- va urma - 

joi, 18 noiembrie 2010

21 de grame

„Contrar credintelor populare, moartea nu este un moment specific. Ea este un proces care incepe in momentul in care inima nu mai pompeaza sange, continua cu incetarea activitatii plamanilor si se incheie cu lipsa de reactie a creierului”, sustine Sam Parnia, profesor in cadrul Universitatii din Southampton.

Mai acum niste ani, mai exact prin anul 1907, cand la noi se rasculau iobagii (si/sau ioscotii :D), un baiat care nu avea ce face cu viata lui s'a gandit sa masoare viata altora, mai exact sa cantareasca "sufletul" omului. Si dupa ce a masurat greutatea unor muribunzi inainte si imediat dupa deces, a ajuns la concluzia ca sufletul omului cantereste nici mai mult nici mai putin decat 21 de grame. Americanul Duncan McDougal a pus un pic pe ganduri lumea cercetatorilor dupa ce a afirmat ca orice greutate ar avea un om (150 sau 40 kg) in momentul decesului corpul uman se usureaza cu 21 de grame. Fix! Cu alte cuvinte, moarte pe care multi dintre noi o cunoastem din filme/desene animate sau picturi, in viziunea unui om de stiinta ea cantareste 21 de grame, si nu arata in nici un fel. Moartea sau Sufletul in viziunea americanului erau una si aceeasi mancare de peste. In cazul profesorului Sam Parnia moartea este un proces destul de simplu si logic avand in vedere modalitatea prin care omul traieste si isi desfasoara activitatile biochimice. Dar cu toate astea, cu toata stiinta si incercarea mentalului de a intelege cum stau lucrurile pe planul fizic, realitatea intr'un fel sau altul se afla dincolo de ceea ce omul modern poate sa inteleaga. Departarea lui de credinta si lipsa comunicarii cu Mama si Tatal lui au dus la pierderea notiunii arhaice de moarte.

Pace Lumina si Iubire

- va urma - 

miercuri, 17 noiembrie 2010

Moarte

Gandindu'ma la ce'a insemnat anul asta pentru mine, cu bunele si relele lui, dar in special gandindu'ma la ce am scris sau nu pe blog, mi'am dat seama ca anul asta am scris despre cat de prosti sunt unii. Prostia care parca niciodata ca acum si'a aratat adevarata valoare in unele personaje. Asa ca m'am gandit sa rup putin aceste serii despre cat de prosti sunt oamenii, si am sa scriu o serie (sper) de posturi legate de moarte, impresionat fiind de o discutie avuta cu cineva.

Ce stim despre moarte? Este acel fenomen care in medicina se numeste "exitus" si care inseamna oprirea functiilor vitale de sustinere a vietii. Moartea ajunge sa fie recunoscuta de foarte multi ca o adevarata sperietoare si care de multe ori de fiori reci. Fenomenul de moarte lasa o adanca tristete in sufletele oamenilor si sentimentul de neputinta, neavand ce face in fata evenimentului iminent de'altfel. Moartea, ca si idee si ca imagine proiectata de creier este un lucru negru, o capelina neagra, este oricum ceva intunecat, care aduce dupa sine numai necazuri. Ca sa facem si putina ironie leisciana, acum.., in aceste vremuri socioeconomice, ti'este interzis si sa mori. Ti'e si frica sa spui cuvantul biblic "sfarsitu's'a" pentru ca nu iti permiti o groapa, o cruce si 4 scanduri. Asa ca daca il auzi pe unu sau pe altu ca zice frate, n'am timp nici sa mor.., timpul inseamna bani. Daca intelegeti ce vreau sa zic.. Asadar Moartea este un proces fiziologic normal si care conform istoriei recente si in special profane, este de nedorit. Moartea ca si eveniment aduce lacrimi si suferinta, aduce stari depresive din care s'ar putea sa nu mai iesi. Este interesanta conexiunea intre doua entitati fizice si/sau spirituale in momentul in care unul dintre ei moare. Intotdeauna celalalt sufera enorm de mult, stricandu'se practic un echilibru perfect (in cazul in care sunt doi - el si ea) sau a unei stabilitati perfecte (in cazul in care sunt 3 sau mai multi - un membru al familiei).

Pace Lumina si Iubire

- va urma - 

marți, 16 noiembrie 2010

Picturi si forme

Cah si bleah! Cu exceptia zonelor turistice (adica biserici, cateva palate si centrul istoric), din punctul meu de vedere Roma sucks!

Ziua am inceput’o frumos, cu un Soare care stralucea pe un cer albastru absolute mirific si cu o plimbare cu metroul. Astia din Roma stau tare prost la capitolul transport, in special cel subteran. Sunt haotici! La suprafata sunt strazi mici si inguste pe care sunt asezate terase, iar pe langa terase circula pietonii (turistii) si masinile de’o potriva. Cand mergi pe bulevard ai niste trotuare mici pe care nu incap doua persoane la brat. Si bineinteles jegul caracteristic de’acum al orasului. Aici in Roma o sa gasiti cele mai mici si inguste masini, cred ca proiectate special pentru orasul asta :D. Sub pamant, adica metroul este, dar lipseste cu desavarsire. Sunt doua linii mari si late (A si B) care au punct comun statia Termini. A face axa est-vest iar B face axa nord-sud. Ar fi ok daca punctual de intalnire (Termini) ar fi in centru orasului, dar nu! Daca te pune mama naibii sa te doara picioarele si sa vrei sa ajungi mai repede la hotel, fie iei un autobus fie un taxi fie pe_josul. Asadar, pe la 10 si ceva am coborat sa iau metroul si mare mi’a fost uimirea. De un jeg si de’o prostie metroul orasului etern de injuri din 2 in 2 metri. Daca metroul londonez sau Parisian vi s’a parut ciudat si imbarligat, asteptati sa vedeti metroul din Roma. Dupa 15 minute de plimbat si hotarat pe unde s’o luam, am ajuns intr’un sfarsit pe peron si dupa inca un minut ne’am urcat in tren. Cand se deschid usile e un tziuit tare enervant, asa ca sa nu va speriati. Am ajuns si in statia care te lasa la Vatican, ne’am intalnit cu ghidul si am pornit sa vedem muzeul microstatului. Apropos de ghid.. Daca ajungeti in Roma si vreti sa vedeti Colloseumul, vedeti ca sunt niste baieti care au o oferta: pentru 25E vezi cu ghid Colloseumul si ruinele cetatii iar pentru inca 45E vezi si muzeul Vatican. De ce atatia bani? Pentru ca ai un ghid care’ti explica si iti raspunde la intrebari, pentru ca nu stai la coada de sa te sfarsesti pe’acolo, si pentru ca ATENTIE! Exista o probabilitate de 95% ca ghidul tau sa fie din Romania. Daca e sa vedeti Vaticanul si cetatea aveti grija sa il aveti pe Greg ca ghid. Tipu’ e din Sapanta cea frumoasa, are o engleza de te sparge si stie sa te tina in priza atunci cand iti vorbeste (cu glume si bancuri, cu intrebari retorice sau nu….). Genial Greg! Si e roman! Si eram mandru de asta! Am ramas placut impresionat de perioada renascentista si despre cum artistii acelor vremuri destul de reci au reusit sa incalzeasca si sa insufleteasca acele coloane si tavane mult prea inalte. Picturi 3D, sculpturi care redau cu o finete extraordinara corpul uman si animal, insemne si sentimente fara glas puse pe tavan sau pe podea. Vaticanul, Louvreul si British Museum a adunat practic tot ce era mai frumos si l'au pus la ei in curte. Si cu toate astea, Vaticanul nu si'a aratat adevarata valuare arhitecturala si bogatia de care dispune. Un lucru pe care l'am remarcat la punctele de suveniruri din Vatican a fost cultul binemeritat as zice eu pentru Ioan Paul al IIlea, unde sunt foarte multe calendare, magneti si tot felul de chestii mici sau mai mare cu chipul fostului papa. Dupa ce am vazut muzeul Vatican  si capela Sistina (unde din pacate n’am avut voie sa fac poze), am vrut sa intram in biserca. Slabe sanse, pentru ca era o coada de aproape 1 km si nu exagerez. Asa ca marea si faimoasa biserica… altadata! Din pacate nu i’am vazut pe baietii aia imbracati pompos cu sulita in mana. Ne’am indreptat de’aici spre Piazza Navona, unde se afla unul dintre cele mai importante obeliscuri aduse din Egipt (mai e unul in Vatican si Piazza Popolo). Aici am avut ocazia sa ascult un baiat care canta la chitara diverse coveruri, ca in Paris.. Seamana cu cartierul Montmartre din Paris, unde pictorii se aduna si picteaza diverse, cativa mimi si iata si un baiat care canta la chitara. Frumos. De’acolo ne’am indreptat spre Panteon. Panteonul a fost facut biserica, intr’un exces de zel a unui papa care a tinut mortis sa faca din aceasta cladire dedicate eroilor si a zeitatilor antice, dar si locul de odihna a unor mari oameni, un loc crestin. Asa ca atunci cand am ajuns acolo am era o slujba si a trebuit sa asteptam pentru a putea intra si vizita. M’a lasat rece, eu imaginandu’mi ceva ca in Paris. Ei bine, tzeapa! Dupa ce’am plecat de’aici a inceput calvarul. Vroiam sa ma intorc mai repede la hotel, dar nu stiam cum. Cu harta in fata si nu’mi dadeam seama pe unde s’o iau! Strazile mici si inghesuite, lipsa indicatoarelor si lipsa unor puncte inalte in orasul asta care e facut pe numai pe dealuri, m’a dezorientat groaznic. Intr’un oras turistic trebuie sa existe indicatoare! Bucurestiul nu e oras turistic, si cu toate astea ai indicatoare, ai dupa ce sa te orientezi, e mult mai curat, are strazi late si trotuare accesibile. Asa ca intr’un final am luat autobusul care ne’a dus pana la statia Termini. O idee misto cu adevarat misto care ar trebui implementata si la noi, si pe care am vazut’o si in alte orase europene, autobusele au tonomate de bilet in interior. Ne’am oprit sa mancam o pizza si sa bem un pahar de vin langa hotel. V’am spus ca e un oras murdar? Nesimtirea e atat de mare aici, incat am ramas mut la urmatoarea faza: un servetel de pe o masa care apartinea terasei unde eram a zburat din cauza vantului. Nici un chelner nu l’a ridicat. Calcau pe el, sau il mutau cu piciorul mai incolo, doar doar n’o deranja pe nimeni. Si era mare si albastru! N’aveai cum sa nu’l vezi.

Concluze generala? Roma e un oras de vizitat doar si doar pentru obiectivele turistice, facand abstractie de haosul si mizeria din el. Ah da.. Au haine ceva mai misto decat la noi. Totodata, nu trebuie ratata mancarea cre este foarte buna dar si bunatatea aia de inghetata, care nu e chiar inghetata ci mai degraba un soi de crema de inghetata. Demential! Dar atat. Nu m’am putut bucura de oras, chiar daca vremea a fost superba. Mizeria de pe jos facea ca seninul de sus sa paleasca. Italienii sunt frumosi, bine imbracati, italiencele sunt urate! Si sunt multi negri care sunt foarte enervanti si agasanti cu toate porcariile lor de vanzare. Noroc ca au chestii de vizitat, ca altfel nu cred ca s’ar duce lumea in Roma. 

Pace Lumina si Iubire! Si fiti civilizati! If you know what i mean.

P.S.: pentru poze din orasul etern puteti sa intrati aici si aici, iar pentru o varianta a acestei excursii ceva mai roz, luati blogul cu sarea din oana.

luni, 15 noiembrie 2010

Weekend Romalez

Noi i'am invatat pe etrusci latina (cine stie, pricepe ce zic) si ei cred ca ne'au invatat pe noi mizeria.

Si Leul s’a dus frumos pan’ la Roma. Plecarea a fost foarte amuzanta: mers o statie cu autobusul de la “Perla” pana la “Caragiale” apoi mers pe jos de la “Caragiale” pana la Herastrau pentru ca era o coada imensa pe Dorobanti, apoi iar cu autobusul pana la aeroport. A.. mentionez ca e prima data si din pacate pentru mine nu si ultima data cand plec din Baneasa. Este cel mai groaznic si prost si tampit si cretin aeroport. Defapt, este o aerogara. Mica, inghesuita, nearisita, prost iluminata si fara puncte de informare. Avionul a plecat cu o intarziere de aproape 20-30 min, dar inainte de a ne urca un busul care ne duce la avion, am ramas uimit de oamenii care stateau la coada. De ce sa stai la coada la aeroport? Ai bilet si loc asigurat, de ce trebuie sa stai la o coada absolute inutila, inaintea deschiderii checkingului?!? Doar un roman stie sa raspunda la asta. Un aeroport si avion plin de romani, in mare parte tzarani, in sensul prost al cuvantului, in special moldoveni. Unii ar trebui sa faca un IQ test, fiindca ar trebui interzisi sa urce intr’un avion, sa paraseasca tara. Si ajungem, dupa un zbor de aproape 2h, in Fiumicino. Aeroportul din acest orasel este cam ca Otopeniul nostru, numai ca mult mai mare si mult mai bine organizat. Aici se aduna toate lowcosturile din lume care aduc oameni pentru Roma (si nu numai), deci este imens, si este bine organizat. Ai un tren (pe care’l recomand) care te duce in orasul etern in 30 de min pentru 12E. Si ajungi in Termini, gara lor imensa, un fel de Gara de Nord inmultita de 3 sau 4 ori. Si iesi din gara si te loveste asa un sentiment “bah, noi am iesit din Bucuresti?” de iti vine sa’ti dai palme.. Va jur, daca nu ai vedea oameni ceva mai bine imbracati, multi oameni asiatici (indieni sau chinezi) sau africani, n’ai zice ca esti in Roma. Un oras mai imputit si mai scarbos ca asta nu mi’a fost dat sa vad in nici un oras european. Stiam ca sunt nespalati, stiam ca orasul este mizer, dar ma gandeam ca si’au revenit asa cat de cat. Se pare ca mi’am luat o teapa imensa. Si imi cer scuze fata de orasul in care locuiesc, Bucuresti, cand zic ca e jegos. NU! Bucurestiul este un oras curat! Cu oameni civilizati! Daca vrei sa vezi ce e mizeria du'te in Roma, plimba'te o zi si apoi multumeste chilotului care chiloteaza avionul ca te'a adus acasa. Mormane de pungi de plastic care zac pe trotuar lipite de zidurile hotelurilor sau a bisericilor. Nu’mi place Roma. Nu sunt WCuri pe strada, si asta e suparator pentru ca e un oras turistic. Aceeasi problema o ai si in Paris/Londra/Berlin/Viena/etc. Nu sunt cosuri de gunoi, iar ca sa arunci gunoiul trebuie sa mergi frate.., adica sa te plimbi la modul serios. Si e scump! Pe cat e de mizer, pe’atat de scump! Ma gandeam ca italienii si mai ales romanii atunci cand invata sa conduca o masina, au ore speciale de plecare din rampa. Cred asta pentru ca tot orasul este un sus-jos continuu. Am vazut in prima zi Colosseumul, chestia aia care arata pe jumate neterminata, si pe care 20000 de jidani au reusit sa o ridice in 8 ani. Si dainuie pana azi. Deci iata ce si pe cine si cat timp trebuie sa angajam pentru a ne face si noua o autostrada de la nordvest la sudest care sa tina macar 50 de ani. Apoi am vazut ruinele cetatii eterne, cu forumul si columna lui Traian. De asemenea Palatul Culturii, Fontana din Trevi, unul dintre cele 4 obeliscuri mari si egiptene din Roma, cateva biserici de pe drum si ma rog.. diverse chestii. Romanii pare’se sunt niste grandomani, au numai cladiri mare, imense, impunatoare. Pana si palatul care nu mai exista azi, avea 5 etaje, fiecare etaj avand 20 de metri inaltime si multi altii latime. 

Concluzia primei zi? Roma suck’s! Si daca e unu care zice ca nu, sa’mi dea si mie de veste cu argumente zdravene. Au strazi inghesuite, trotuare pentru o persoana, nu sunt copaci pe bulevard (iar asta s’a simtit teribil in gatul si nasul meu mare), absolut jegos pe jos (sunt ad literam mormane de gunoi la colt de strada). Daca stai la o terasa, si trebuie neaparat sa stai, e imposibil sa nu fi asaltat de cativa omuleti negri sau mai tuciurii care vor sa'ti vanda tot felul de porcarii pt nu stiu cati euro. 1, 2, 3 negri mititei merg.., dar cand stai la o masa sa bei un vin si'ti vin cam 10-15 deja te intrebi daca sa te lasi de fumat si sa mergi in interiorul restaurantului.

Pace Lumina Iubire va doresc!

                   - va urma - 

marți, 9 noiembrie 2010

Refulari

Marele nostru filosof Cioran spunea candva  Ma atrag lucrurile care n-au sansa sa se-mplineasca ori sa dainuie, un lucru destul de corect si aplicabil in zilele noastre. Toata lumea isi doreste ceva ce nu are, toata lumea vrea sa faca ceva ce nu poate. Aceasta dorinta umana de-a'si depasi conditia sta la baza evolutiei noastre ca specie si intelect. Am asistat scarbit la evenimentul major petrecut zilele trecute si anume moartea si funaraliile marelui Adrian Paunescu. A fost ceva oribil, pe langa faptul ca a murit acest colos al nostru, a fost oribil si am fost absolut scarbit si dezgustat (scuze de repetitie, dar trebuie sa subliniez) ceea ce am vazut la TV. Un presedinte de stat care pune niste flori luate parca de la tiganca de'aici din Romana si care, acest presedinte al carui nume nici n'are rost sa'l mai scriu, vine imbracat intr'un pullover albastru! WHAT THE FUCK DUDE!?!?! Este foarte simplu... daca iti vine sa te Base, pute! L'au ingropat fara doliu national, ceea ce mi s'a parut o prostie. Dar revenind, daca iti vine sa te Base, pute! Romanului i'a venit sa se Base de 3 ori, si iata ca acum sta intr'un closet jegos in care mustele devoreaza orice e inauntrul acelui closet. Si uite asa moartea unui mare Om, porcaria si batjocura postmortem, noaptea mea petrecuta la Politie, ma fac sa ma gandesc daca Cioran n'a avut dreptate.

Lumea pe strada e din ce in ce mai posomarata. Pana si studentii sunt tristi. Oriunde te'ai duce si oriunde te'ai invarti, vezi numai oameni suparati, oameni tristi si oameni care parca nu au pentru ce trai. Noptile sunt lungi si parca triste, rasetele si zambetele si privirile strengaresti sunt si ele uitate.. Ma uit la tine, si vad cum te scufunzi in problemele cotidiene pe care altii ti le induc. Iesi si plimba'te, admira'ti tara si continentul, fii mai bucuros si multumeste atunci cand ti se da prioritate. Cretinii astia din Parlament, adica absolut toti prostii si handicapatii si distrusii si bineinteles smecherii care lucreaza acolo si au contracte dubioase cu statul si fac din tara asta cea mai proasta si infecta gospodarie din Europa, au reusit in 20 de ani sa te faca sa te simti mic. Sa te simti precum un muc care trebuie scobit, luat pe deget si aruncat sub forma de biluta pe jos. Pentru ca acolo este locul mucului - pe jos. Sunt si alti muci care sunt mai smecheri si stau in servetele sau batiste, dar intr'un final, si ei ajuns pe jos. Au reusit idiotii astia in 20 de ani sa ne faca sa uram tara asta, si sa ne uram intre noi, sa ne banuim intre noi ca'l sapa pe celalalt. Au reusit sa aduca si sa induca spaima si frica intre cetateni si intre oameni si stat. Poate pare un discurs politic de stanga (asta daca exista o stanga si o dreapta), dar uitati'va bine in jurul vostru si'o sa vedeti ca asa e. Ne este frica sa spunem ce gandim, ne este frica sa vorbim. Ne'au adus niste handicapati in stadiul de magari buni numa' sa tragem la jug. 

Oare chiar asa de prosti suntem sa nu mai stim a trai frumos? Sa nu mai stim sa facem lucruri bune de care sa se bucure toata lumea? Chiar asa de dusi suntem? ALO! BAI! Trezirea! Nu va mai lasati calcati in picioare, luati dracului cuvantul si impuneti'va punctul de vedere (daca este unul corect si legal). Conform unui studiu de piata, suntem cu 179 de ani in urma statelor civilizate din lume. Dar sunt convins ca lupii albi se vor pune in miscare si vor ridica tara asta si aceste meleaguri spre locul ei de merit!

Pace, Lumina si Iubire va doresc!

Va doresc o trezire

duminică, 7 noiembrie 2010

Cum iti poate distruge cineva o zi frumoasa

Cand lucrurile iti par frumoase si crezi nimic nu poate sa'ti strice o zi frumoasa, ei bine atunci fereste'te, si atunci analizeaza'ti miscarile pentru ca nu stii niciodata de unde vine prostu'.

Se facea ca ieri, leul asta, cu toata coama lui s'a dus sa se plimbe cu bicicleta prin oras, pentru a se bucura de ultimele zile de toamna asa cum ar fii trebuit sa faceti si voi. Si plimbadu'se el asa tzantzos prin oras, aterizeaza intr'o pivnita din centrul istoric al orasului unde s'a intalnit cu 4 fete frumoase si destepte, una mai faina si mai isteata decat cealalta. Si stam si vorbim si ne simtim bine si mai dansam mai respiram, mai o bere, muzica cretina la inceput, dar s'au dat pe brazda la miezul noptii. Si decid sa plec. Totusi, de la ora 6:15 eram treaz.. Imi desfac lantul antifurt la bicicleta si vreau sa plec. Dar ce sa vezi? Niste doi baieti cu insemnele Jandarmeriei ma opresc si ma intreaba daca e bicileta mea. Dar normal ca e, nu vezi cat e de muncita? Ei ma intrebau pentru ca un nene care nu avea ce face si care nu are ce face altceva mai bun a facut o sesizare la Politie cum ca i s'a furat bicicleta pe 31 august si ca acum a recunoscut bicicleta, bicicleta mea. N'am nimic impotriva, singurul lucru care ma deranjeaza si imi pune serioase intrebari legate de teoria universului paralel, pentru ca eu mi'am luat bicicleta la finele lui mai. Si pentru ca prostul nu e prost destul, omul pagubit caruia i s'a furat bicicleta, a tinut mortis sa ma faca pe mine sa'i dau bicla pentru ca "bah baiatule, e bicicleta mea!". No shit Sherlock! Inteligentu' lu peste prajit, acest abject al societatii nostre, nu vroia sa creada cu documentele de achizitie a bicicletei cum ca aceasta bicicleta nu'i apartine. Asa ca ne'am plimbat pe la sectia de politie, declaratii, chestii de'astea.. M'a uimit omuletul. Lui ii dispare bicla din scara blocului, si deschide dosar pentru lucrul asta :)). Hai nene! Cum sa faci asa ceva, mai ales pentru o bicicleta care costa 200E. Revenind, probabil ca nenea vrea sa fie ca mine, cinstit si onest, si face orice demers dupa cum spune legea. Dar nici chiar atat de mult exces de zel. Inteleg ca vrei sa fii corect, ca esti fair-play, dar nici sa mergi pana acolo incat sa vrei sa faci ditamai dosarul pentru ca tu esti prost. Dar oare cine'i prostul in povestea asta? El sau eu, ca urmez prostul la Politie si'mi distrug o noapte incercand sa'i dovedesc inteligentului ca nu e bicicleta lui, ca nu are cum sa fie bicicleta lui bla bla bla. Partea amuzanta e ca lucrurile nu se vor termina aici, ci sper eu ca maine! Multi prosti pe'aici, multi prosti care nu au ce face, multi prosti care sunt plecati cu pluta cautand cai verzi pe floricele pe campii.

Pace Lumina Iubire va doresc, si paziti'va de astfel de personaje!

vineri, 5 noiembrie 2010

Hermannstadt

Mult prea bizi domn'e! MULT PREA! M'am apucat de o groaza de chestii care'mi seaca orele si care ma fac sa ma intreb daca nu cumva e o conspiratie a timpului in ultimii ani. Mda, ieri a fost ziua in care am considerat ca traiesc intr'o conspiratie. Pana mai ieri tineam afacerea in frau, azi constat ca lucrurile nu sunt chiara precum par :)). Si ca sa inchei acest inceput de post, vreau sa va readuc la cunostinta doua versuri de la Isolier, si spunand doar "unde dracu' sunt anii in care nu aveam atata treaba? 

"Timpule esti nebun, nu stiu ce sa mai spun despre tine / Da'mi inapoi noptile senine"

Ma tin sa scriu chestia asta de luni! De LUNI va dati seama?? Azi e VINERI! Bine, as fi un ipocrit sa ma plang de faptul ca muncesc, ca multzam fain lu' Barbosu' ca ma mai lasa sa'mi termin menirea pe'aici, iar noi toti trebuie sa'i multumim lui Traianel (pe care l'ati votat) ca ne face viata aspra rau de tot.

Zilele trecute mi'am reamintit Sibiu si sa mor dak'i mai zic Sibiu. Nu nene, oraselul asta se cheama Hermannstadt pentru ca nu poti spune ca e un oras romanesc. Sunt ardelean si ma mandresc cu asta, as fi ceva prusac la origine si ma mandresc si cu asta, dar iata ca am ajuns la concluzia ca Ardealul nu e al nostru, nici al vostru si culmea, nici a urmasilor urmasilor nostri! Acolo e altceva. Adica o data ce ai trecut nesimtitul ala de defileul de pe Olt la care se lucreaza de cand ma stiu eu si e intr'o continua reparatie si e mizer si neingrijit, intri intr'o alta zona. Copaci cu frunze colorate, trotuare curate, oameni zabareti care se uita la tine blajin si te saluta dintr'o usoara miscare de cap.. Domn'e, respect! Am avut senzatia ca sunt in Salszburg, ca sunt prin Austria iar daca stiu bine sa ma gandesc, Kaprunul seamana cu Sighisoara. Un fel de best of din Sibiu gasiti aici. Cerul curat si un albastru de'ala senin, strazi curate, parcari pentru biciclete prin tot orasul foarte frumoase si foarte practice (nu gratare de'astea ca'n Imputiciune) la care am stat si m'am uitat un pic sa'mi dau seama cum se prinde bicla acolo, copacii ingrijiti si curatati de paraziti, pereti pe care nu scrie Ion + Maria = LOVE, cosuri de gunui frumoase si bine asezate... si mai presus de toate, mancarea! Fac astia din Hermannstadt o mancare de te lingi pe degete, asta daca reusesti sa termini ce'ti pun aia in farfurie. Am apreciat dintotdeauna la orasul asta curatenia si simplitatea oamenilor de'acolo si in special faptul ca este unul dintre putinele orase turistice din Romania. Nu e ca pe valea Prahovei unde mergi ca sa te imbeti si sa fumezi (comercial sau nu) si sa te uiti la munte cat de frumos e, neavand tupeu' sa'l urci ca'ti rupi tocu' de pitzipoanca sau pitziponc (urmareste blogul lui shalimar), neinteresandu'te cultura arhaica de pe acele meleaguri. Ei bine, in oraselul asta de care va povestesc nu poti sa faci asta.. Pana si puburile sunt mai selecte, mult mai selecte decat ce'i in orasul asta in care locuiesc, plin de gogomani. Cat despre curatenie, jos palaria. Pai daca oamenii au pus cos de gunoi si in varful cetatii Cisnadioara?!?! Cu alte cuvinte te forteaza sa fii mai educat, iar daca tot arunci chistocul de tigara pe jos, inseamna ca esti bou tampit maltratat de soarta si de ce nu, cu riscul de'ati supara parintii, cretin! Vizitati orasul Hermannstadt, de fapt, descoperiti'l la pas. Si daca tot sunteti acolo, aruncati un ochi in parcul Astra, sau muzeul satului. Este demential! Este mare, cred ca cel mai mare si mai frumos parc din Romania. Aerisit, casute pline de istorie, simplitate, curat (bah! o frunza sa vad si io pe trotuar! UNA!), cu locuri speciale de fumat unde ai nisip ca sa stingi tutunul, nu sa'l arunci prin iarba, cosuri de gunoi din 50 in 50 de metri, lucruri de genul asta! Vizitati acest tinut fabulos, si vizitati Ardealul! Promit ca la anu' sa fac o excursie prin Ardeal in care sa vad majoritatea bisericilor fortificate si cetatile de'acolo. Plimbati'va si bucurati'va de ce avem pe la noi, ca nicaieri in Europa (si m'am plimbat destul zic eu..) nu gasesti peisaje si simplitate mai frumoasa ca la noi!

Pace Lumina Iubire!