miercuri, 31 decembrie 2008

Perla Ardealului

Aveam chef sa ies din casa ieri, aveam chef sa colind strazile cetatii hai-hui, sa uit de tot si de toate, sa ma reindragostesc de orasul asta care parca se schimba in rau (parerea mea). Am vrut sa redescopar cetatea. Zis si facut, m'am captusit in piele si bocanci sa nu sufar (e frig frig, iar in cetate e si mai si), sapca mea de raiat trasa peste frunte, agat aparatul foto de gat, mp3u in urechi si pornesc. Nu m'am grabit deloc, am admirat fiecare cladire din cetate in toata splendoarea ei, in lumina soarelui care apunea, si a cerului senin de deasupra. Contrastul de culori foarte frumos. Cetatea era plina de turisti, in special germani si asiatici. M'au amuzat asiaticii, care iti multumeau pt orice, in limba lor si in stilul lor traditional de plecaciune. Au ramas placut surpinsi cand le'am raspuns salutului. Pacat ca nu a fost mai multa zapada in zona, sa fie cat mai multe case albe, cel putin acoperisul sa fie mai alb. Imi ingheata degetele pe aparat, dar ce mai conteaza? Sunt in mijlocul unei frumuseti arhitecturale medievale, bine intretinuta de catre locatari. Turnul cu ceas, contrar anotimpului, era mai cald si mai primaveratic decat orice alta cladire, ceea ce imi dadea de gandit.. Cum a reusit aceasta frumoasa parte a cetatii sa reziste in tot acest timp? Ganditiva, e de 500 de ani in picioare si da ora exacta! Plecat'am deci de sub turnul cu ceas spre piata cetatii cand un caine batran dar frumos se opreste la picioarele mele si imi cerseste niste mancare. N'am avut, asa ca i'am dat o mangaiere... si l'am facut vedeta in cetate, i'am facut poze in rafale, pt ca era o dulceata de patruped. Il las in compania nemtilor, vazandu'mi in continuare de privit si de facut poze. Am luat'o spre Biserica din Deal, dar nu pe scari, ci pe drumul care duce la cimitir. Nu am mai fost pe'acolo de foarte multi ani. Am intrat in cimitir. Nu cred ca mi'a placut vreodata in cimitir mai mult decat ieri :)) Era un soare atat de frumos, si lumina strecurata printre crengile brazilor se reflecta absolut genial pe usoara pelicula de zapada de pe monumentele raposatilor sasi. Pentru prima data nu mi s'a parut straniu in cimitirul ala. Biserica din Deal se ridica parca pentru a ma trezi la realitate prin formele ei gotice si raceala de care da dovada. Singurul turn al cetatii locuit de o familie e frumos impodobit si intretinut.., iar copacii din jurul lui ii dau un aer atat de medieval... Cobor pe scarile acoperite si imi felicit aparatul foto care stie sa faca poze foarte frumoase :P. Boema e locul cel mai romantic si medieval din cetate dupa parerea mea, asa ca nu puteam sa'l ratez. Parca iarna e mai frumos acolo.. Piata ratustelor cu bisericuta de lg ea a fost frumoasa gratie soarelului si a luminii care ajungea acolo. Apoi am luat cetatea la pas pe langa zidul cetatii, si iarasi imi laudam aparatul. Un tren urla in departare, salutand cetatea si Tarnava cu dealurile pe care le ocoleste. Parasesc cetatea cand se'aprind luminitele din oras.. Puteau sa impodobeasca mai frumos cetatea, parca puteau sa o faca mai austrica, sa fie ca in Praga.. Una peste alta a fost frumos, mi'a placut enorm cetatea, mi'a placut aerul din ea.. multe locuri din cetate imi trezeau amintiri..: prima cantare, prima pictura, primul biletel cautat pe sub pietre, prima betie... A fost ceva frumos. A fost o zi frumoasa, a fost exact ceea ce imi doream, a fost mai mult decat o regasire.. Va doresc si voua!

marți, 30 decembrie 2008

Ce avem noi aici?

Vreau sa ninga!!! De ce dracu nu ninge??? Pe jos nu e decat zapada inghetata. Cel putin nu mai e atat de frig.., azi e mai cald. Mda. Vroiam sa zic ca alaltaieri am fo prin oras si am descoperit 2 baruri misto: Highlander (scriu bine?) supranumit barul vamaiotilor din toata lumea (se asculta muzica misto.., o combinatie intre Pirati/Epava/Ovidiu/Expirat); inca un loc unde se poate canta live muzica buna, un folck jazz sau blues. Art Cafe se cheama localul cu pricina, si e un pic mai sus de parculetul din centru. Prima varianta ramane Pizza Jo, unde la mezamim avem boxe bune si mixer prost, dar se poate canta :P. V'astept prin Sighisoara.

duminică, 28 decembrie 2008

E frumos iarna

Dupa mai multe ore de toceala, am hotarat sa'mi limpezesc creierii. Cum am hotarat ca tigari nu mai bag in mine pana pe 5.01.09, cum puteam sa ma recreez altfel decat cu o plimbare. Si uite'ma punandu'mi mp3u' in urechi, agat aparatu foto de gat si pornesc. Am facut o groaza de poze.., si drum chiar ma gandeam dak am sa vad sau nu ceva animale. Scurtam orizontul de foarte multe ori, doar doar oi vedea vreo caprioara sau un iepure. Si cum faceam io niste poze la niste brazi, iata si niste caprioare care sar. Era o mica familie, o mama cu 2 ieduti. Foarte frumos. Am facut poze la foc continuu. Pacat ca la un moment dat au intrat in padure si le'am pierdut urma.
Azi dimineata am plecat la o mica vanatoare.. Recolta a fost 4 iepuri si 2 fazani. A fost placut. Frig, al dracu de frig, dar placut. A fost frumos. Imi place iarna aici. Imi plac vacantele mele la tara. :D

sâmbătă, 27 decembrie 2008

Cerbu si poza

Pai poza o sa vina knd aj in bucuresti. Ieri o fo o zi asa de faina.., soare, cu ceva nori pe ici pe colo, si zapda. Nu multa, doar pe versantii nordici si estici ai dealurilor si mai ales pe partile mai umbroase ale potecilor. Pe jos zapada era inghetata, iar patinajul era ceva obisnuit. Asadar, peisaj frumos = POZE!!! cam 230 la numar :P. M'am plimbat mult si am fotografiat la fel.. Ma intalnesc cu Nicu pe drum si'mi spune ca maine sunt duminica sunt chemat la o mica vanatoare. O sa fie tare fain.., caci demult n'am mai facut. Ieri am vazut un cerb, o caprioara, mai multi iezi..., un vultur, o bufnita de'aia mare care'si rosteste capu', am vazut si 2 porci mistreti.. E palpitant iarna pe'aici. Aaaa, era sa uit lupu :)) Mai ramanea sa vad ursu' si murdaream cu adevarat textila. O sa va povestesc cum fu si la vanatoare :P

joi, 25 decembrie 2008

Ajun straniu

Anu tercut a fost mai amuzant, a fost mai frumos. Eram o ceata de 15 baieti, care cantau colindele noastre. Anu asta am fost doar 8. Putini, ceea ce a facut din noaptea de craciun o noapte lunga. A fost tare ciudat..., parca nici vlaga sa cantam nu mai aveam. Ceea ce a fost si mai trist a fost ziua craciunului, cand conform traditiei am plecat la Biserica. Acolo baietii au dat darul de Craciun si s'au carat. Pai bine bah frate, si cine o sa mai cante colindele din timpul slujbei daca nu noi. Si bineinteles ca tot batranii din sat au colindat. Si a fost asa de trist, asa fara nici un fel de putere, nu s'a mai zguduit biserica precum in alti ani. In fine. A fost si o faza amuzanta, in care io cu varu'miu nu ne'am putut abtine sa nu radem... Ca in fiecare an, la fiecare sfarsit de slujba de Craciun, preotul din sat citeste o scrisoara de la Andricutz, mai marele de Alba Iulia. La sfarsit, toata lumea spune "sa traiasca". Dupa ce s'o terminat cu scrisoarea de la Andricut, o citit si randurile scrise de parohul reformat de la noi din sat. La final doar unu din toata biserica o zis "sa traiasca!"... Am cazut de'acord cu varu ca e papagalu din biserica. In rest.., nimic nou sub soare. Apropo de soare.. astia ziceau ca baga ninsoare, si e un soare afara de nici nu stii pe unde sa mai stai.

miercuri, 24 decembrie 2008

Craci... Craci... Craciun

Sunt la tara, adik intr'o zona frumoasa limitrofa perlei Ardealului. Ninge, ninge asa intr'o doara.., ca si cum sa ne aduca aminte faptul ca e decembrie si nu se poate Craciun fara zapada. Putina zapada ce'i drept, dar exista. Si miroase a iarna. Astept feciorii satului sa vina sa ne colinde, iar mai apoi sa ma alatur lor, ca asa'i traditia. Tre sa ma spal.., tre sa ma imbrac, imi caut de 1/2 de ora caciula de iarna de la costum..., ciorecii tre calcati un pic, fericit ca de data asta imi vine braul asa cum trebuie.. E frig tare aici, cred ca's -10 grade.., poate chiar mai mult. Ma gandesc ca iar o sa ajung cherchelit la ultima casa din sat cu colindu, ca la fiecare casa tre sa bei in cinstea gazdei, un paharel sau chiar doua de palinca sau tuica sau vin sau visinata, ce are omu mai bun prin butoaie. Astept sa se faca mai repede cald prin casa, ca sa ma spal si io. Fericit si de cadoul facut tot de mine, fir'ar sa fie, dar e bine si'asa rau. Am avut un mos Andcociun (andrei + nicolae + craciun) foarte darnic (deh! la munca depusa trebuia si o plata pe masura :))). Sper sa imi si foloseasca chestiile astea la ceva. Acum o sa scriu pe bloguletu asta in fiecare zi cred..., ha ha ha, ce mai stres pentru unii, ce mai plictiseala pentru altii.. C'est la vie!

Btw, Craciun fericit si alea alea!

vineri, 12 decembrie 2008

Prietenii ii vreau in jurul meu

Pana acum am mers pe principiul ca prietenii sunt buni doar cand tie ti'e bine, pt ca ei nu merita sa ii incarci cu problemele tale. Prietenii in schimb sunt buni mereu, sa ii ai mereu pt tine, pe langa tine. De aceea in toata viata ti'e dat sa ai parte doar de 1-2-3 prieteni. Am inteles in sfarsit asta, ca prietenii sunt mereu lg tine, mereu vor fi pregatiti sa te ajute, orice ar fi, oricare ar fi problema ta. Si fac asta pentru ca i'ar durea mai tare dak nu le spui problemele tale.

vineri, 5 decembrie 2008

I'm back

Well, dupa o pauza de cateva zile (saptamani), m'am decis sa mai scriu pe blogu asta. Aseara am iesit in oras, si m'am simtit bine. Noaptea s'a terminat si mai bine, razand in hohote in tot casoiu, cazand de pe scaun in timp ce radeam, cazand chitarile pe mine in timp ce ma tavaleam pe jos de ras.

[...] Dacă iți spuneam să te sui nu te suiai și când m-am dus aproape de balansoarul ăla că tu nu mai vroiai să stai, ai fugit și ai luat un leagăn în gura că te-ai pus în fața cui se dădea. Pe urmă te-am luat de acolo, am plecat, dar tu râdeai cu gura plină de sânge. [...]

http://insanemaverick.wordpress.com/2008/12/05/istorie-orala-fragmente-dintr-un-interviu-cu-o-ardeleanca-simpatica-de-doar-90-de-ani/

Si m'am gandit ca dak asa am inceput eu ziua, ca era deja azi, inseamna ca toate o sa imi mearga bine. Si asa a fost. Am dormit pana la 10, knd prin bunavointa unei colege m'am trezit..., m'am uitat la tv, mi'am facut o ciocolata calda, si ma gandeam ca de misto e sa poti sa fi cu adevarat liber. Nu eram sigur, dar speram ca s'a intamplat ceva ce nu credeam ca o sa mai vad. Am plecat din casa, pentru ca vremea de afara te instiga la mers prin oras, prin parc, si asa am luat bicicleta si m'am plimbat pe strazile capitalei, facand zeci de kilometri. M'am dus la doctor cu un suras si cu o fericire in jurul meu.., mi'am facut analiza si a ramas inmarmurit: minunea s'a'ntamplat!!! Am scapat. Fara nici un fel de sechele. Ba mai mult de'atat, mi s'au dezvoltat unele capacitati extrasenzoriale si kinestezice. Foarte tare. Intr'un final s'a terminat si sper ca peste cateva sapt sa fie la fel. Si poate pt tot restu vietii. Astazi mergeam pe bicla si urlam. Urlam de fericire, cantam in timp ce pedalam, am daruit o floare unei Doamne, am plans de fericire, am o energie debordanta. Toata rafularea mea s'a strans si s'a transformat intr'o fericire imensa si intr'o stare de binefacere. I AM BAAAAAAAAAAAAACCCCCCCCKKKKKKKKKKKK :D Will keep rocking!

A, si scuze de abundenta de propozitii aiurea si fara noima, i'm just happy.

joi, 20 noiembrie 2008

Am facut o nebunie




Pentru ca ma plictiseam de zdranganit prin casa, ma saturasem de citit..., m'am gandit sa plec prin oras. Zis si facut. Aveam chef de teatru, dar ea/el/ei nu. Nu ai cu cine bah, niste d'aia! Asa ca stand io la un semafor ma gandeam cum ar fi sa fac o nebunie, si ce nebunie sa fac?!? Asa ca am tras de volan dreapta, am accelerat si am inceput sa alerg prin oras. Si ba mai mult de'atat, chiar am iesit din imputiciune. Am tinut volanul drept, nu am mai facut nici stanga nici dreapta, drept inainte. Si iata'ma gonind, singur pe drum, caci intotdeauna el mi'a fost prietenul cel mai bun, si am zis ca nu ma opresc decat in locul pe care il cunosc. Iata'ma in Vama Veche!!! Tot drumu din Constanta si pana in Vama am fost singur. Pe A2 am avut parte doar de TIRuri. Vama...? Goala, si mirosea a mare, si era frumoasa in toata goliciunea ei, era singura si ma astepta poate. Nu mi s'a parut deloc ciudata Vama asa..., doar asa am si cunoscut'o, tot noaptea, doar ca era ceva mai acoperita de corturi, si undeva in drepta se auzea o chitara si niste baieti care canta Creazy little thing called love. Acum era goala, ea in toata splendoarea ei, era doar pentru mine. Era frig in vama, batea un vant usor, niste ciori albe se perindau pe'acolo si chiar ma intrebam, dar astea nu tre sa zboare spre tarile calde? Adik nu le frig? Sau au intrat si ele in criza econimica si se gandesc ca e mai scump acum prin Caraibe. In fine.. M'am dus mai aproape de mare. m'am asezat in cur si ma uitam la valuri in lumina farurilor. Si lipsea ceva, lipsea acel lucru fara de care nu stiu ce m'as face. Chitara mea!!! Brusc imi amintesc ca nu mi'am luat chitara din masina de la ultima cantare. Ma intorc agale, aprind o tigara si parca niciodata gustul unei tigari nu mi s'a parut mai bun. Lipsea o sticla de vin, sau de ce nu de tequilla. Imi iau chitara, ma intorc pe plaja. Imi asez curu exact pe forma bucilor de dinainte, si incep sa zdrangan. "Iubita mea sa ne'aruncam in mare...". Ma opresc brusc si imi dau seama ca nu e aici. Dar mi'o imaginez, stand turceste cu tigarea intre degete, razand, iar mai apoi ridicandu'se brusc si luandu'ma de mana ma invita la un dans, [continuarea e pe jurnalu' privat :P]. Ma drezesc din amorteala gandurilor si imi simt obrazul brazdat de o picatura de apa care imi curge din ochi si se prelinge spre barbie. Rad, dar rasul nu era al meu si nici al lui Harap Alb. Era un ras straniu, era un ras trist. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, ma uit in spate, ma uit in fata si iar ma uit in stanga. Si nu era nimeni. Eram singur pe toata plaja. Eram doar eu si marea. Ma intorc in masina satisfacut de ceea ce am facut, de nebunia facuta. O jumatate de ora m'a calmat, dar m'a pus pe ganduri, pe multe ganduri. Le'am lasat acolo, chiar am vrut sa le ingrop acolo, dar m'am gandit ca Vama si'asa sufera in fiecare an din cz idiotiolor care nu stiu ce e aia libertate, si de ce sa sufere din cz mea? E un loc pe care nu mi'l permit sa'l ranesc. E locul unde am gasit un boboc de trandafir, e locul unde am dansat pe masa pentru prima data, e locul unde am cantat pe plaja pentru prima data, e locul de care ma leaga atatea amintiri frumoase... Amintiri. Atat au mai ramas din ele. Praful s'a asternut peste amintiri, iar pozele au inceput sa se ingalbeneasca... Imi mai curge o lacrima pe obraz, dar ma simt mai bine. Mult mai bine. Inchid usa de la masina, dau cu spatele si plec. In urma mea am lasat Vama in pragul iernii, am lasat si niste ganduri care sunt convins ca o sa ma bantuie si care o sa vina dupa mine, caci stiu si ele drumul spre sufletul meu.
Pentru prima data, drumul Vama Veche - Bucuresti nu mi s'a mai parut obositor. A meritat distractia asta.

luni, 17 noiembrie 2008

Ocultism


S'a intamplat azi sa fac ceva ce este oarecum interzis. A fost interzis secole intregi, este aiurea sa faci asta si in prezent. Azi mi'a dat cineva in carti, Tarot mai exact. Ce pot sa zic..., adevarat ceea ce s'a spus acolo. Am dat pentru mine, am dat pentru o relatie... Da.., ciudat ceea ce s'a'ntamplat.
E ciudat cum o persoana pe care o stii de cateva luni iti pare de o vesnicie. Chiar dak anii au trecut, lucrurile au ramas la fel. Tot timpul asta am strans informatii, si mi'am facut o viziune. Am gasit intr'un fel ceea ce cautam. Ramane de vazut dak am dreptate.

miercuri, 12 noiembrie 2008

M'am saturat de patul meu de'acasa



Vama Veche - Vara Asta
Asculta mai multe audio Muzica »


Vreau sa fug! Vreau sa plec departe de oras! Vreau sa fiu intr'un loc unde o scoica sa ma zgarie in mana dreapta, unde pot sa fiu liber, unde pot sa strig de fericire, unde pot sa plang cu mine, unde pot sa ma bronzez la luna cea plina (iar e luna plina btw :D), unde sa fiu cel mai fericit. Vreau sa merg sa beua o teqila buna, sa fiu sarutat in timp ce sunt mort de beat pe nisip, vreau sa nu ma mai simt intr'o camasa de forta, vreau sa alerg, vreau sa ma plimb, vreau sa nu mai am griji/probleme si alte cacaturi de factura sociala, vreau sa ma intorc acasa beat dupa 1 luna... WTF! HAI SA FUGIM!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

duminică, 9 noiembrie 2008

Ai frunza galbena...


Bucuresti. Orele 00:30. Nori albi pe cer. Lumini. Liniste pe strada, liniste in jurul meu. O plimbare seara in orasul asta poate sa fie cu atat mai frumoasa cand in urechi ai muzica buna. Frunzele cad precum un cuib de valtori in inima muntelui. Sunt o groaza de culori care te fac sa iubesti natura asta si sa iti placa tot ceea ce iti ofera. Sunt fericit, si ma simt bine. Poate ar trebui sa revin cu picioarele pe pamant. Iubesc! Da..., iubesc ceea ce ma inconjoara. Iubesc viata si tot ceea ce e in ea, pentru ca viata iti ofera satisfactiile cele mai mari. Voi stiti povestea unei frunze? Pentru ca fiecare lucru din jur are cate o poveste..., iata si frunza are povestea ei. La inceput trunchiul copacului se inalta spre cer, asemenea vechilor egipteni cu piramidelelor, spre a ajunge cat mai aproape de soare. Trunchiul se ramifica in zeci de ramuri si ramurele, pentru a capta tot ceea ce inseamna lumina. Apoi, da nastere identitatii lui, da nastere creierului sau, da nastere la ceva ce e total abstract fata de materia lui bruta: frunza. Fara aceasta frunza copacul ar fi pustiu si gol, nu ai stii cine este, nu ai stii din ce vita nobila face parte, frunza e elementul principal al unui copac. Frunza respira pentru copac, frunza respira pentru noi. Ea are un ciclu: se naste, se maturizeaza, imbatraneste, moare ca mai apoi sa renasca inca o data. Acest ciclu este cel mai important din viata copacului... si poate si pentru noi are o semnificatie. Gratie frunzei copacul are flori, copacul are fruct... fara frunza copacul ar fi fara identitate. Apoi, intr'un moment pe care traditia crestin ortodoxa il numeste "Schimbarea la Fata" (undeva prin august) frunza brusc incepe sa isi schimba culoarea. Dintr'un verde odihnitor se transforma intr'un galben aramiu de toata frumusetea. Din acel moment frunza incepe sa isi faca pregatirile pentru moartea sa. Sfarsitul a venit fara de veste. Frunza se rupe de trunchi, si cade onduita de vantul care i'a fost mereu prieten sau dusman. Chiar si in aceste ultime momente ale vietii ei frunza degaja o urma de energie pozitiva pentru a te ferici, pentru a fi implinit, pentru a te simti bine, pentru ca in ultimele momente frunza da mediului inconjurator tot ceea ce e frumos. Chiar si atunci cand ea e moarta definitv la picioarele celui pe care il hranea, chiar si'atunci frunza degaja un insesizabila aproape urma de energie, care sa te faca sa te simti bine, sa iti placa pana si moartea inevitabila pe care orice fiinta vie o are. O seara frumoasa intr'un parc, in miezul noptii, vezi lumea care te inconjoara intr'o alta lumina.

sâmbătă, 8 noiembrie 2008

Stuff

Sunt mort de somn. La ora la care scriu acest blog imi pica ochii'n gura. Am pierdut multe nopti la rand sapt asta, lucru pe care de obicei nu'l prestez fara un motiv foarte bine intemeiat: faculta sau jobul. Am participat luni seara la o strangere de fonduri pentru copii, o seara faina de folk de buna calitate si frumos. Actiunea s'a petrecut in Downstairs, si sper ca strangerea a avut succes. A fost o seara foarte frumoasa pentru ca am avut primul bis. Primul bis, asa cum am stiut noi sa cantam, bine sau rau, cu gherle sau fara. Am fost cu adevarat fericit. Apoi in fiecare zi am avut o stare mai nasoala asa..., adik au fo destule chestii de kkt in timpul sapt incat sa ma faca sa imi doresc sa inceapa urmatoarea. Oricum, acum ma simt mai bine. Cel putin in prezent, inafara oboselii cronice pe care o am gratie lui Cristi pt seara de joi si Pisoi pt seara de vineri, ma simt ok. Cel putin acum. Dak ar merge asa treaba asta ar fi genial. Joi seara am iesit la un tenis...., am luat o bataie zdravana 6-2 6-2. Nu mi'a iesit nici o minge. Dar nimic. Toate mingile le'am pierdut pe greseala mea, pt ca nu am fost in priza jocului. Oricum, multumesc inca o data omului ca ma invata chestii noi, pe care sper sa le pun in practica dar nu la ghiulele lui. Vineri am avut parte de rock. Rock frumos, printre picatzele de folk. Hazzardul a sunat mai bine ca niciodata, au mers sculele, pacat ca nu au cabluri mai lungi :D, dar cik se rezolva si treaba asta. Am avut parte si de un bass, lucru cu care nu am mai cantat in formula cu pisoi. Mi'a parut rau ca nu a venit si Ionut, caci aveam chef de rock'n'roll si mai ales de blues. Venise si Zanu, fara pieptan, dar care a gasit alta jucarie: cazanu de la setu de tobe din club. Una peste alta a fost o seara faina. Azi sper sa fac si io ceva mai cultural, adik un film sau teatru... sper sa gasesc si persoane cu care sa fac acest lucru. Tot am vrut sa scriu sapt asta.., dar niciodata nu am avut o stare lirica sau epica. Nici acum nu prea am, dar sunt atat de obosit, incat nici nu'mi dau seama ce scriu. Neeeehhh, wtf, ma duc sa ma culc.

miercuri, 29 octombrie 2008

Flash Mob

Am plecat azi la facultate, cu gandul ca e ultima zi de scoala pe sapt asta pt mine. Eram happy. Vreau sa ma intalnesc cu un tip sa merem impreuna spre faculta, pct de intalnire fantana de la universitate. Ajung acolo, proptesc bicla si astept. Si cum stau io frumos si astept ma intampina 2 prieteni, care cik se plimbau pe'acolo vezi domn'e intamplator. Asa aflu ca cei de la Studentiada au facut un flash mob de 3 minute, adik la un anumit semnal toti se opresc din ceea ce fac si raman asa pietrificati mai multe secunde/minute. Pret de 3 minute, toti au stat nemiscati, oamenii care treceau pe strada se uitau la noi ca la circ, faceau poze, sau chiar intrebau ce dracu de ne'am pietrificat asa. Foarte misto ideea. Cel putin tinerii stiu sa se mai distreze. Foarte tare frate!

luni, 27 octombrie 2008

din ciclul Phoenixilor


Da frate, am fost la studentiada cu Phoenixul. A fost un adevarat contrast intre ceea ce a fost acum la acest UNIFEST si ceea ce am vazut acum cativa ani, cand Baniciu a zis ca el nu a mai vazut Sala Palatului asa de plina de prin '70. Adevar sau nu, ceea ce am vazut azi a fost cu adevarat dezolant. Sala a fost in prop de 25% plina... Foarte nasol. Chiar asa a scazut ratingu' baietilor de pe scena? Foarte trist. Dar azi, pe lg ceea ce se canta de obicei, am auzit ceva nou. Pe lg "Stiu ca iubesti si tu cu acelasi gand...." am auzit o chestie de pe back to the future, care bah! chiar suna misto. Bordeianu-Bogdan chiar suna ca lumea! Si se completeaza chiar bine. Unu a imbatranit si o data cu asta s'a mai dus si din voce (dar nu din energie :P) si celalalt e nou si inca nu stie prea multe. E exact cum era la inceput Nicu-Cristi. Si suna chiar misto melodia aia. E ceva cu Gipsy. Chiar mi'a placut. Placut impresionat. Pacat ca nu am inregistrat.., dar pt cei interesati sunt rugati sa mearga la Preoteasa la lansarea albumului. N'am prea auzit clapele, cel putin de unde eram io. Daca nu era soloul de clape de la Negru Voda..., nici nu stiam ca sunt cablate. Una peste alta, un concert bun.. Si ca sa o citez pe kata..., "nu'i asa ca dintr'o data scena asta pare prea mare?:("

joi, 16 octombrie 2008

Blues Tata

miercuri, 15 octombrie 2008

Sunt fericit, si ma simt bine. Luna plina.


Ultimele 24 de ore au fost f ciudate. Ieri seara am fost la Urgenta Floreasca cu maik'mea care are ceva probleme mai serioase la umar. M'am certat cu ortopedu de'acolo care nu a vrut sa ia in calcul si umila mea parere, cum ca ar fi si o problema de natura neurologica, inafara de cea musculara. In fine.., plec de'acolo cu tot familionu foarte nemultumit de sistemu nostru medical. Si priveam spre luna. Luna plina. Era foarte frumoasa, si ma gandeam la cei doi tineri care se saruta acolo sus. O masina trece razant pe langa mine si ma aduce la realitate. Mi'am adus aminte ca eu pe luna plina nu prea pot sa dorm, ca am un somn agitat. Si ca mama mea are probleme care pot fi serioase. Ma culc. Spre dimineata m'apuca si pe mine visu'. Un vis tare ciudat: m'am apucat sa palmuiesc un june tanar care sarise intentionat in fatza masinii mele in timp mergeam. Si l'am palmuit mult. In fine. La facultate, locul unde credeam ca nu se poate invata chestii interesante legate de ocultism, ezoterism, misticism, un coleg imi spune niste lucruri foarte interesante legate de influenta lunii asupra omului. E foarte interesant. E o chestiune care m'a fascinat, pe lg istorie. Ma intorc de la facultate si pe drum erau sa ma calce 2 masini. Se adeverise deci. Ajung acasa, si imi iau agenda de lucru. Am luat'o de pe birou ca in fiecare zi, doar ca de aceasta data s'a'ntamplat minunea. Din ea au cazut 2 lucrui foarte folositoare mie si cu o importanta mare: 2 pene de chitara. Una apartine unui monstru sacru a muzicii rock de pe plaiurile miortice iar cealalta a unui mare, dak nu cel mai mare chitarist de progressive din tara. Sunt foarte fericit ca le'am gasit.
Ma gandeam sa incep un mic serial de idei si lucruri legate de ocultism si ezoterism. Ma gandeam. Nush. E un pic aiurea, pt ca multi dintre noi/voi suntem niste profani. Ma mai gandesc.
A, o ultima chestie. Bai frate, dak ai un site si dai detalii la contact, de ce dracu e inchis? Azi am avut o fereastra de cateva ore intre un curs si un seminar si am mers pe str Garmont nr 3, unde e sediul Marei Loje Masonice din Romania, pentru a culege niste informatii si chiar mai mult de'atat. Dak nu ai stii, ai zice ca e o casa oarecare. N'are nici un semn distinctiv. Ma asteptam la un basorelief pe casa, o chestie cu un compas si echer pe poarta.... Nimic. Si mai mult de'atat, poarta era inchis. :)) Incepusem sa rad. Cu alte cuvine, profanii nu au ce cauta acolo? Doar initiatii? Incepusem sa ma gandesc la parole sau cifru secret la banala clanta de pe poarta... Imi dadea cu virgula orice gand. M'am intors la faculta dezamagit oarecum, dar cu speranta ca intr'o zi voi deveni un alchimist...

luni, 13 octombrie 2008

Poezie

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.

Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma.
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.

Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.

A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.

Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.

Cand degete de Midas am pus,magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Simteam in mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creatii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate randuri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.

O,de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De neinteles, de nedescris.

Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti.

N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun:"Esti ca oricare",
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglideste beat de pofte taul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.

Vei fi acolo pururi neintinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.

Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.

Iar cand viata va fi rea cu tine,
Cand or sa te improaste cu noroi
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.

Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai.

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.

Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot maï mare

duminică, 12 octombrie 2008

Bine ai venit printre pamanteni


Asa i'am urat cuiva care se intorsese din tari mai calde in acea perioada. "Bine ai venit printre pamanateni". Nu despre pers respectiva vreau sa vorbesc ci despre cu totul si cu totul altceva. Intotdeauna m'a fascinat omul mistic, gnostic, omul care aparent lasa un mesaj, ca mai apoi sa iti dai seama cu adevarat de puterea mesajului. Stiind ca am anumite probleme, stiind ca ratiunea mea la un moment dat o va lua razna, am incercat sa fac anumite lucruri cu anumite persoane, sa impartasesc cunostiintele mele anumitor persoane. Filosofii de viata, chestiuni ancestrale, chestiuni ufologice, chestiuni istorice..., toate astea pentru a face persoana respectiva mai bogata din punct de vedere al cunostintelor. M'am inselat teribil. Teribil m'am inselat. Si imi pare sincer rau. Cel putin in cazul unui persoane ma asteptam la mai mult. Nu credeam ca niste lucrui minore, cum ar fi anturajul spre exemplu, pot schimba un om, pot schimba mentalitatiile acestuia, pot schimba idealurile lui. Si totusi se intampla... "Profesorul" meu, ca sa'i zic asa, in domeniul gosticismului si altor probleme care apartin de o latura pe care nu toti muritorii merita sa o cunoasca (si bine patesc), mi'a zis ca a fost prea devreme, ca a fost prea tarziu, ca ceea ce eu incerc sa'i invat pe altii mie mi'a luat mai mult de un deceniu, ca practic jumatate din viata mea actuala am petrecut'o cercetand si dialogand cu diverse persoane. Informatii culese de mine intr'un deceniu incerc sa le cultiv altor persoane intr'un timp mult mai scurt. Are dreptate. De aceea am fost lasat balta de cei pe care ii credeam a fi pe aceeasi lungime de unda. Am fost lasat poate din plictiseala si/sau din frica (mi se intampla cam des :)) ), am fost lasat pentru ca nu am fost inteles, am fost lasat balta pentru ca nu aveau rabdare, pentru ca raspunsurile mele erau tot timpul interpretabile. Intotdeauna m'am jucat cu mintiile unora, si o s'o fac cat mai pot. Ma joc cu ele pentru ca in ele se afla raspunsul. Doar noi stim care e rezolvarea unei probleme care ne apasa pe noi si numai pe noi. Putem afirma ca suntem singurii nostri doctori, dar de fiecare data apelam la altii pentru a ne ilumina in materie de nush ce problema. Sunt frustrat ca am dat'o'n bara rau de tot. Sunt chiar enervat de aceasta situatie. Credeam ca cel putin o persoana m'a inteles, si credeam chiar ca v'a pune in aplicare ceea ce ii spusesem. Si asta cat mai repede. Dupa multe multe discutii in care spuneam si intrebam pentru a'si da seama ca raspunsul e in creierul persoanei respective, intr'o seara am satisfactia ca incepe sa ia decizii importante legate de sine si ca incepe a urma un drum frumos. Peste numai cateva zile a inceput sa se naruie totul. Nu mai intelegeam nimic. Albul si Negrul incepeau sa se amestece, si devenea un Gri. O culoare pe care o detest, pentru ca e precum o curva: sta cu amandoi si defapt cu niciunu. "Profesorul", un om batran si blajin, un om caruia anii i'au trecut prin fata ochilor de nenumarate ori, sta si se uita la mine si rade sub mustata. Imi zice ca asa era si el cand era tanar, doar ca el a avut taria sa treaca peste acest tip de esec, sa intoarca pagina, si sa citeasca in continuare. Eu nu stiu daca mai pot. Sunt frustrat ca nu imi iese asa cum vreau. Sunt frustrat si urlu cand nu obtin ceea ce vreau. Plang cand imi aduc aminte de esecuri, si ma uit cu ochii tristi si inlacrimati in spate cand vad pe langa ce ocazii am trecut sau cum am stiut sa dau cu piciorul unor momente extrem de fericite. Si pentru ce? Ca sa o citez pe Kata: "Pentru ca esti PROST!" Pai da! Are dreptate! Dar ea nu intelege, si ma oftic, caci dintre toti, ea ar trebui sa fi cea care sa inteleaga cel mai bine. N'a inteles si nu o sa inteleaga niciodata din pacate. Are dreptate, sunt un prost, sunt o persoana mandra, atat de mandra incat iau cateodata niste decizii foarte proaste. Ea zice ca sunt si egoist.... Posibil. Am inceput sa o dau in alte povesti. Mda. "Bine ai venit printre pamanteni!" Si totusi, de ce "bine ai venit" daca ai venit degeaba? Trebuie sa ne facem o ordine in ceea ce vrems a spunem, ceea ce gandim si mai ales pentru cine gandim. Hmm.., o ultima remarca a zilei de azi: promisesem intr'o dimineata de pomina cuiva, ca incepand din acel moment voi rade si voi fi fericit. Ma enervez ca nu pot sa fiu asa. Sunt un trist (tot Kata ma caracteriza asa :) ), dar mai presus de toate sunt un om fals. Nici macar un om. O persoana, poate. Sunt o persoana care rade, dar nu e rasul meu. O persoana care se ascunde, care fuge de toata lumea cand are o problema. O persoana care nu are pe nimeni si nimic. O persoana care asteapta sa renasca precum o pasare pe care o iubesc mult. Am sa devin un OM NOU (persoane apropiate stiu ce inseamna asta, ceea ce ma bucura acest gand), pentru ca asta mi'e scopul final, si ultimul lucru pe care vreau sa il fac. Sa fiu un OM NOU. 

Sun tanar Doamna, tanar! Buna seara!

duminică, 5 octombrie 2008

275 de grade


Am fost si io pana la tara pret de 2 zile. A fost un drum lung si plictisitor, neavand pe nimeni cu care sa schimb 2 vorbe in stanga sau in dreapta. Am bagat AC/DCul in cdplayer, am dat un volum de 27, am deschis geamu meu pe jumate, si am calcat'o. Si am mers un drum lung de 300 de km, urland in masina versurile unui rock bun. Ajung pe un apus de soare acasa, fericit ca golanutzu meu de 1.4 a scos un consum de 5.7/100 km... si ma culc. A 2a zi m'am apucat de munca patriotica. Am ridicat la mobila de mi s'a acrit sufletul. Cu o durere in coloana seara m'am culcat. Azi dimineata, pe la pranz, deschid o geana. Ploua cu galeata. Si ma gandeam dak ar fi mai bine sa merg mai pe seara sau in momentul ala. Am decis ca ar trebui sa ma spal, sa imi arunc hainele in rucsac si sa calc pedela. Plec cu o intarziere de 1h30m, ceea ce ma ingrozea la intrarea in bucuresti. La ora 13:33 plec. Ma grabeam. Ploaua cu galeata si eu rulam pe DN1 cu 100 km/h. Alergand asa..., pe un deal, vreau sa iau un TIR. Am o oroare mare de aceste masini si de idiotii care le manevreaza. Asa ca ma pun mai zdravan in scaun, turez motoru si cand sa trag putin de volan............ masinii mele ii fuge curu, si ii fuge si ii fuge. Si se intoarce. Am facut 275 de grade pe ploaie. Partea buna e ca nu venea nici o masina. Partea si mai buna e ca am avut reflexe si stare de sprit sa fac o frana de motor in timpul derapajului si sa evit o cadere in gol. Locul unde s'a'ntamplat cascadoria? Dealul Bunestiului, aprox 30-40 de km de Sighisoara spre Brasov. Restul drumului a decurs in conditii extreme de ploaie. Am mers peste 30% din drum doar in viteza 1, pt ca in a 2a mi se ineca motoru. Coada? Hmmmm,  pai sa spunem ca am avut coada din Predeal pana in Comarnic, din Ploiesti pana in Tancabesti, pt ca se lucreaza la un nenorocit de pot si se stranguleaza soseaua. Pe scurt? Un drum pe care de obicei in fac in 4 ore, azi l'am facut in 6h30m.
Toamna e frumoasa acasa.

joi, 2 octombrie 2008

Seara plina de draci


Joia a fost intotdeauna ziua mea nefasta. Niciodata nu mi'a mers bine joia. Prima nota de 4 fost joi, prima de 3 a fost joi.. tot timpul ceva negativ s'a'ntamplat joi. Ei bine, de ce aceasta joi ar fi fost altfel? Am inceput joia asta tare aiurea..., trezindu'ma dimineata cu fata la cearceaf. Un drum pana in Ghencea, un drum la facultate pt cel mai important seminar din toti anii de studiu, intors acasa si stat intr'o stare continua de sictir. O eventuala escapada pe un teren de tenis ma mai inviora. Dar de ce sa'mi mearga si mie bine? Sa primesc si eu un raspuns pozitiv pe ziua de azi? NU! De ce? PENTRU CA E JOI BAH BOULE! M'am enervat si pentru ca jocul prost al Rapidului si Dinamo, de la care aveam pretentii. M'am enervat si pentru nesiguranta unor persoane, in luarea unor decizii, decizii care tineau de ei si numai de ei.
Ziua s'a incheiat printr'un telefon scurt: Andrei, a murit Rex....

miercuri, 1 octombrie 2008

Cei mai buni prieteni sau............


In urma unei discutii in seara asta cu o foarte buna prietena, am ajuns iar pentru a nu stiu cata oara ca sunt putini prieteni. Ca am, ca are.... Ca cei mai buni prieteni se pot transforma oricand in cei mai de temuti dusmani. De ce? Pai foarte simplu: persoane ca mine, sau ca ea, sunt intotdeauna informati si updatati cu ultimele evenimente legate de viata intima, de lucruri personale. E tare ciudat. Cand iti creezi un prieten (pt ca in definitiv si la urma urmei iti faci un prieten, nu'l iei gata facut) si incepi sa ai incredere totala in el si sa il ajuti, sa faci un bine, sa ti'l apropii din ce in ce mai mult, sa fiti ca fratii gemeni.., te trezesti la un moment dat ca in timpul unei discutii iti spune ca a inceput ploaia. Si nu ti'o spune ca Moromete, cu un substrat, ci ca un fapt. Si mai tarziu incepe sa te tradeze, sa'ti intoarca spatele si culmineaza prin a te minti, prin a te trada. Oare de ce atunci cand faci un bine nu esti platit cu aceeasi moneda? De ce omul, prin natura lui de entitate din ce in ce mai negativa, uita anumite principii si moralitati? Oare de ce? De aceea tot timpu' am sustinut ca atat in cazul unei prietenii cat si in cazul unei iubiri sa lasi tot tipul o mare parte pentru tine, si sa gasesti un mod de eliberare a gandurilor si a sentimentelor prin alte forme decat o descarcare in fata unor oameni care aparent sunt de'acord cu tine si te sustin, ca mai apoi sa iti traga clapa. Tu, si doar tu, stii care e problema si doar tu poti sa o rezolvi, pentru ca doar tu stii care e solutia problemei. Ai nevoie de un prieten? Cauta'l mult si bine, pentru ca un prieten intim se cauta si se creaza. Un prieten este cel care te asculta, iti da un sfat, care iti raspunde ori de cate ori il cauti necontand ora ziua sau locul. Un prieten este umbra ta fizica si ce spirituala. Un prieten e un boboc care se deschide doar atunci cand il privesti...

luni, 29 septembrie 2008

Vocalize sau gangureli?

Bah frate, ca mi'am adus aminte... Azi la faculta (mda, noi incepem pe 15.09, dunno why) profa de pediatrie zice ca un "nou nascut de 1.5 - 2 luni are diferite tonalitati in plans in functie de foame, sete, scutec ud, lovit, luat in brate etc. Sunetul e in aceeasi octava dar in note diferite." CUM??? =)) Adik frate.., ipotetic vorbind, as avea un copil, stau cu diapazonul dupa el sa vad dak e in nota sau cum? =)) Si sa'i zic: fraiere, nu mananci, ca falsezi! Oare cercetatorii astia nu au ce face decat sa vada in ce note, game, octave lalaieste sau ganguresti un chestie mica cu 2 ochi, 2 maini, 2 picioare, 1 cap, blablablabla.........

Phoenix.... insa cand?



Aseara am fost la un concert Phoenix.... sau ce'a mai ramas din el. Sunt cu adevarat dezolat de ceea ce am auzit.... Daca cineva mi'ar fi spus acum 2 ani ca Phoenixul o sa ajunga in halul asta, i'as fi ras in fata. Cum frate e posibil ca dintre toti baietii si fetele alea care s'au perindat pe scena inaintea lor nu s'a auzit nici un zumzait si mierlait provocat de microfonie, si astia cand s'au pus pe scena a inceput chinul. Covaci rateaza cateva note si acorduri (niciodata nu a fost atat de sesizabila treaba asta, nu ca nu ar mai fi dat gherle pana acum), Gram era peste toti, Contras ( =)) ) il acoperea pe Bratu, Bratu a inventat o strofa ca in vremurile bune cu Baniciu... GROAZNIC. Covaci, un om cu pretentii se tine de promisiunile facute, se tine de meserie, si nu carpeste acolo o treaba de mantuiala! Daca in 60 de ani nu ai invatat asta..., ia aminte de la cei care iti tot zic si te indruma! Caci daca iti zice unu ca esti beat nu'l crezi, dar dak si al treilea iti zice acelasi lucru, te duci si te culci. Asculta'i si pe altii.

vineri, 26 septembrie 2008

Fara titlu'


Azi am avut niste flashuri. Unele frumoase, altele extrem de urate. Ceea ce doctorul imi spusese, a inceput sa se intample. Incerc sa'mi aduc aminte lucruri legate de mine, de prieteni.... E complicat. In timp, s'ar putea sa imi aduc aminte, si sa fiu iarasi ce am fost si mai mult decat atat!

miercuri, 24 septembrie 2008

Aiurea

Cine esti tu? Dar mai bine zis, cine sunt eu? Tare ciudat. Acum cateva zile stiam tot, iar acum am mari gauri. Ce inseamna o amneza. Trebuia sa fac asta, dar cu ce pret?!? Acum ma uit la poze, si incerc sa'mi dau seama, sa'mi aduc aminte de anumite lucruri. Noroc ca am scris unele memorii pe PC, si sa nu uit unele lucruri. E ciudat. Lucuri pe care stiam sa le fac, lucruri de care eram mandru ca le stiam, s'au dus acum. Cik nu definitiv, ca in timp o sa fie bine..., ca in timp o sa revin la ce am fost. Trist e ca nu stiu cat tine. Partea aiurea e ca dak ii spun cuiva ce am patit, nu va ma crede. A fost o mana buna, nu se observa absolut nimic. Am uitat de prieteni, am uitat multe lucruri. Dar am sa ma intorc, si am sa fiu mai puternic decat am fost!

joi, 18 septembrie 2008


Zoia Alecu - Vino aici

Vino aici, spune-mi tot ce ai
Si de ce nu poti sa mai stai
Lasa tot ce e trist in tine,
Vino aici, vino linga mine
Ref.
Tu doar inchide ochii
Si lasa-te pe umarul meu
Inchide ochii
Si lasa-mi mie tot ce e greu, prietene
Plansul tau poti sa mi-l dai mie
Il primesc chiar cu bucurie
Vom trai totul impreuna
Si mereu vom trece de furtuna.
Ref.
Tu doar inchide ochii
Si lasa-te pe umarul meu
Inchide ochii
Si lasa-mi mie tot ce e greu, prietene
Vino-aici, vei uita de patimi
Lasa-ma sa te sterg de lacrimi
Tot ce vreau e sa-ti fie bine
Vino-aici, vino langa mine.
Ref. Tu doar inchide ochii
Si lasa-te pe umarul meu
Inchide ochii
Si lasa-mi mie tot ce e greu, prïetene

marți, 16 septembrie 2008

Civilizatia bucuresteana

Am fost si io azi la faculta, ca tot studentu silitor si tocilar, cu gandu' ca nu mai merg cu masina la facultate, pt ca am metrou. Fac si ceva economie la gaz, si ma comport ca un cetatean al CE pt ca am mijloc de transport in comun pana aproape de facultate. Din gura de metrou mai merg 5-10 min pe jos prin parc. Dar ca sa folosesc metrou' tre belet. Cobor repede la Romana, scot portofelul din geaca, si ma rog de femeia din spatele geamului murdar sa'mi dea un abonament. Ma lasa sa termin de mormait, si'mi zice: "aici nu, pe partea cealalta". Dar de ce tot timpul pe partea cealalta? Cacaia motivu frate? Nu apartin de aceeasi firma? Dak vreau sa imi fac un abonament tre sa urc ca sa am de ce cobori pe partea celalalta? N'am comentat, pt ca era prima zi de faculta pe anu asta, eram oricum inghetat de frig..., si nu am vrut sa ma stresez. Iau un bilet si ma urc in metrou. La facultate, ce sa zic... FRIG!!!! Si fetze care inca nu'si dadeau seama ca a inceput anu 3. O colega binevoitoare a facut misto de adidasii mei italienesti care nu se pupau deloc dar deloc deloc cu raiatul meu, hanorac si geaca de piele. Dar nu aveam in ce sa'mi bag sosesetele azi dimineata. Drept urmare, dupa ce am terminat cu faculta pe ziua asta, ma duc cu gandu' sa'mi iau niste addidasi  nemtesti/suedezi/norvegieni.., ideea e sa fie de munte/mare/ploaie/zapada..., sa fie buni si sa ma mai tina inca 3 ani de zile. Zis si facut, cobor la Unirii si ma gandeam sa'mi fac si abonament la metrou. Dar cand am vazut coada kilometrica de la M2 am renuntat. Asa ca fac o vizita scurta la un TCM dar nu gasesc ceva care sa'mi placa, asa ca ma duc La Colt. Un magazin pe care il recomand cu caldura in materie de artizanat si incaltaminte foarte buna. Vechii addidasi m'au tinut 3 ani, bocancii de iarna 3 ani dar astia inca mai merg. Cumpar addidasii si plec spre Universitate, cu gandu' sa ma delectez prin Bucurestiu Vechi. Cand colo ce sa vad??? O groaza de masini, parcate sau mergeau, care isi faceau veacul pe'acolo. Si toate numai limuzine si SUVuri. Pai bine bah frate, ce dracu e asta??? Asta nu e zona pietonala? De'asta sunt pusi niste prosti cu casca pe cap, sa ii opreasca pe fudulii lu' peste, ca Becali vrea sa ajunga cu Maibachu' lui eventual pana in birou, sau mai stiu io ce alt patron de pe'acolo. Am ramas tampit sa vad o masina care m'a claxonat pe strada care face legatura dintre Lipscani si Club A. Am ramas tampit. Si am inceput sa ma cert cu ala. STRADA SI ZONA PIETONALA CRETIN DOBITOC SI NESIMTIT CE ESTI!!! Faptul ca si la Universitate m'a trimis la intrarea de la Inter sa fac un amarat de abonament, m'a lasat chiar rece. Cum sa fim noi oare in CE cu astfel de mentalitate?!?

ROMANIA!!!!!! TREEEEEZZZEEEEEEEEESSSTTTEEEEE'TEEEEEEEEEEE!!!!!!!!!!

luni, 15 septembrie 2008

2 saptamani de calvar


Facultatea cretina si dobitoaca datorita conducerii mari, m'a trimis in practica in cea mai plictisitoare statiune de pe litoralul romanesc: E(u)forie Nord. YAK! BLEAH! Cazarea la hotel o fost de tot kktu'. Lifturi care te baga in sperieti, camera plina de gandacei (care s'au retras frumos cand au vazut "animalele" de oameni), chestii storcoshite si lipite pe pereti, semn ca acolo candva s'au dus niste batalii grozave cu tzantzari, muste, molii si cine stie ce alte inaripate.
Cat despre practica..., mai bine n'o faceam. NU AM INVATAT NIMIC. Probabil ca de'asta se si cheama practica: fa ce stii si tu pe'acolo, ca astia oricum habar n'au . Acesta a fost principiul kinetoterapeutiilor din baza de tratament. De kkt. Absolut. Noroc cu Vama, era ca o gura de aer, un loc unde puteai sa iti aduni puterile pt urmatoarele zile. Cea mai nenorocita perioada din viata mea. Niciodata nu am fo mai deprimat, trist, si toate chestiile negative .