Perla Ardealului

Aveam chef sa ies din casa ieri, aveam chef sa colind strazile cetatii hai-hui, sa uit de tot si de toate, sa ma reindragostesc de orasul asta care parca se schimba in rau (parerea mea). Am vrut sa redescopar cetatea. Zis si facut, m'am captusit in piele si bocanci sa nu sufar (e frig frig, iar in cetate e si mai si), sapca mea de raiat trasa peste frunte, agat aparatul foto de gat, mp3u in urechi si pornesc. Nu m'am grabit deloc, am admirat fiecare cladire din cetate in toata splendoarea ei, in lumina soarelui care apunea, si a cerului senin de deasupra. Contrastul de culori foarte frumos. Cetatea era plina de turisti, in special germani si asiatici. M'au amuzat asiaticii, care iti multumeau pt orice, in limba lor si in stilul lor traditional de plecaciune. Au ramas placut surpinsi cand le'am raspuns salutului. Pacat ca nu a fost mai multa zapada in zona, sa fie cat mai multe case albe, cel putin acoperisul sa fie mai alb. Imi ingheata degetele pe aparat, dar ce mai conteaza? Sunt in mijlocul unei frumuseti arhitecturale medievale, bine intretinuta de catre locatari. Turnul cu ceas, contrar anotimpului, era mai cald si mai primaveratic decat orice alta cladire, ceea ce imi dadea de gandit.. Cum a reusit aceasta frumoasa parte a cetatii sa reziste in tot acest timp? Ganditiva, e de 500 de ani in picioare si da ora exacta! Plecat'am deci de sub turnul cu ceas spre piata cetatii cand un caine batran dar frumos se opreste la picioarele mele si imi cerseste niste mancare. N'am avut, asa ca i'am dat o mangaiere... si l'am facut vedeta in cetate, i'am facut poze in rafale, pt ca era o dulceata de patruped. Il las in compania nemtilor, vazandu'mi in continuare de privit si de facut poze. Am luat'o spre Biserica din Deal, dar nu pe scari, ci pe drumul care duce la cimitir. Nu am mai fost pe'acolo de foarte multi ani. Am intrat in cimitir. Nu cred ca mi'a placut vreodata in cimitir mai mult decat ieri :)) Era un soare atat de frumos, si lumina strecurata printre crengile brazilor se reflecta absolut genial pe usoara pelicula de zapada de pe monumentele raposatilor sasi. Pentru prima data nu mi s'a parut straniu in cimitirul ala. Biserica din Deal se ridica parca pentru a ma trezi la realitate prin formele ei gotice si raceala de care da dovada. Singurul turn al cetatii locuit de o familie e frumos impodobit si intretinut.., iar copacii din jurul lui ii dau un aer atat de medieval... Cobor pe scarile acoperite si imi felicit aparatul foto care stie sa faca poze foarte frumoase :P. Boema e locul cel mai romantic si medieval din cetate dupa parerea mea, asa ca nu puteam sa'l ratez. Parca iarna e mai frumos acolo.. Piata ratustelor cu bisericuta de lg ea a fost frumoasa gratie soarelului si a luminii care ajungea acolo. Apoi am luat cetatea la pas pe langa zidul cetatii, si iarasi imi laudam aparatul. Un tren urla in departare, salutand cetatea si Tarnava cu dealurile pe care le ocoleste. Parasesc cetatea cand se'aprind luminitele din oras.. Puteau sa impodobeasca mai frumos cetatea, parca puteau sa o faca mai austrica, sa fie ca in Praga.. Una peste alta a fost frumos, mi'a placut enorm cetatea, mi'a placut aerul din ea.. multe locuri din cetate imi trezeau amintiri..: prima cantare, prima pictura, primul biletel cautat pe sub pietre, prima betie... A fost ceva frumos. A fost o zi frumoasa, a fost exact ceea ce imi doream, a fost mai mult decat o regasire.. Va doresc si voua!