vineri, 19 august 2011

Biserica daramata

Dupa ce se vor mai linisti putin apele pe la mine prin cap, voi incepe o serie de postari legat de daci. Intamplator sau nu, am fost rugat de niste oameni sa tin o mica prelegere despre daci in cadrul unui eveniment. Prin urmare mi'am scos de la naftalnia sfintele mele carti si am inceput sa le recitesc pentru a'mi improspata memoria.

Ceea ce vroiam sa scriu in acest postblog o sa fie intr'o stransa legatura cu serialul ce urmeaza sa vina. Am vrut in mod deosebit sa ajung la parintele Arsenie Boca si sa aprind doua lumanari. Una pentru cel care a fost un OM si alta pentru cel ce reprezinta OMul. Au trecut mai bine de 6 luni de la evenimentul peste care trebuie sa recunosc ca n'am reusit sa trec, de care n'am reusit sa ma eliberez. Parintele Arsenie Boca este inmormantat la loc de cinste la manastirea unde a slujit si a propovaduit iubirea vesnica, manastirea Prislop. O manastire de maici, o manastire simpla si frumoasa, o manastire care are un naos si pronaos extrem de umil. O manastire care te uimeste prin simplitatea ei dar si prin ceea ce se gaseste in ea: nimic. Daca esti obisnuit sa gasesti picturi prin biserici, ei bine aceasta nu are. Si intr'un fel este mai bine, pentru ca acolo te poti oglindi numai tu, persoana ta, floarea ta si divinitatea la care iti versi amarul. Manastirea este inconjurata de copaci, de o padure imensa, deasa, de o padure care nu'ti poate oferi decat aer curat si sa o viata superba. Pe crucile din cimitirul manastirii n'am putut sa nu observ ca media de varsta era de 80 de ani. Si cu toate astea Biserica s'a denaturat. Chiar daca ea intr'o forma sau alta este intr'o osmoza cu natura, Biserica s'a denaturat. Nu vorbesc in caz particular aici, ci in general. Dar revenid la manastirea Prislop, atat de multe interdictii cate am vazut aici n'am vazut si nu am simtit (ceea ce este si mai grav) la nici un asezamant monahal. Cuvantul de baza acolo era NU. "NU CALCATI IARBA" "NU INTRATI" "NU FOTOGRAFIATI"... NU nimic. Intrebandu'i pe cei cu care am fost, am primit un raspuns cat se poate de monden: "domn'e, tre sa fie ordine si disciplina!". Ei bine, lucrurile nu stau chiar asa. Biserica este un loc unde te duci sa te reculegi, unde te duci sa te rogi si unde te duci sa te simti bine si sa ai o discutie cu tine. Biserica nu face altceva decat sa iti provoace alchimia. Teoretic, ca practic stam tare prost. Biserica este casa Domnului, iar OMul este Templul lui! Invatati asta!

Pace Lumina si Iubire va doresc tuturor!

miercuri, 17 august 2011

Turism? Sosele? Nu, Romania!

Sloganul "Avem o tara frumoasa, pacat ca e ocupata." este unul cat se poate de bun. Toate bune si frumoase pana cand iesi de pe drumurile nationale sau europene. Atunci incepe cu adevarat aventura. Cu harta in fata, pe capota masinii, uitandu'te pe GPS, doar asa poti gasi drumul spre cele pe care doresti sa le vezi. Este absolut de neconceput si de neiertat ceea ce fac astia de prin Victoriei, Cotroceni si Parlament. Este de neconceput. Avem o tara atat de frumoasa si atat de plina si simboluri si de filosofii mai antice decat cele platoniene dar nu facem nimic pentru a promova treaba asta. Spre exemplu, drumurile din judetul Hunedoara sunt satisfacatoare spre dezastru. Cat despre indicatoarele rutiere nu mai facem pomenire. Asa cum bunul meu prieten Alex a intrebat "dar si indicatorul este din secolul XIII?" facand referire la indicatorul bisericii Strei, indicatoarele din judetul Hunedoara sunt inexistente. Cat despre drumuri, de la Simeria in jos spre Dunare, asfaltul este absolut cretin! Nu poti sa ai o tara cu turism (blondo, auzisi?!?) daca nu are infrastructura buna. Am intalnit pe traseu, prin munti, prin paduri, masini straine cu oameni straini in ele care vroiau sa ajunga in anumite localitati pentru a'si continua traseul mai departe. Oare cum sa fac asta pe soselele patriei care nu exista?

luni, 15 august 2011

RoTrip

Am organizat cel mai mare traseu facut de mine vreodata. Bucuresti - Transalpina - Hateg - Valiug - Orsova -Tg Jiu - Brezoi - Bucuresti. Sunt 2000 de kilometri pe care i'am condus fara nici un fel de oboseala. Oboseala se instala brusc, seara. Ma trezeam cu 2 pahare de vin, apt pentru inca 1-2 ore de ras si voie buna. Ca un facut parca, de fiecare data cand plec in concediu am foarte putine ore de somn, pentru ca las bagaju pe ultimii 10 metri :)) si nu apuc sa dorm decat 4-5 ore. Am reusit sa vad ce foarte multi doar au visat, sau asa cum Andreea zicea, "am reusit sa vad ceea ce vedeam doar pe harta si poze".

1. In prima zi aveam ca destinatie Simeria. Am vazut manastirea Govora, care m'a lasat rece. Nu scria nici un fel de istoric, nimic. Te duci, vezi, si pleci de'acolo la fel de pacatos. Apoi intram in tinutul Horezului. Manastirea Horez este o ctitorie a lui Brancoveanu, in stilul specific. Albul ala de pe biserica si florile alea roshii care inconjurau zidurile ei dadeau o culoare frumoasa, mai ales ca cerul era nehotarat. Vedem apoi un avanpost al Hurezilor, manastirea Polovraci. Pestera din satul Polovraci, pestera cu o adevarata istorie, in care salajuiesc nu stiu cate mii de animale zburatoare (batmani), te lasa sa vezi ceea ce au facut primii oameni din zonele astea. Pestera Muierilor care este mult mai renumita are si ea farmecul ei, prin camerele ei foarte mari si foarte frumoase. A urmat apoi cel mai frumos drum pe care eu am mers vreodata, iar cei de la Top Gear ar trebui sa vina din nou sa incerce soseaua Transalpina. Ceea ce va doresc si voua, pentru ca este absolut dementiala! Se pleaca din Novaci spre Ranca, se ajunge in Obarsia Lotrului apoi se merge mai departe spre Sebes. Drumul este in proportie de 90% asfaltat. Merita sa mergeti si merita sa va bucurati de ceea ce va ofera tara asta!
2. Cetatea Devei care este o ruina si care nu ofera altceva decat o panorama a Devei ar putea fi mai bine ingrijita si de ce nu, refacuta. Castelul Huniazilor iti ofera placera de a te simti cu adevarat in perioada secolului 15, un castel destul de bine ingrijit. Poti gasi acolo simboluri care iti aduc aminte de vremea stihiilor si a dragonilor, poti gasi legende, dar ce este cel mai frumos este ca poti sa te transpui in epoca armurilor groase. Au urmat apoi cetatile stramosilor daci, cu predilectie Sarmisegetusa Regia si Ulpia Traiana; dezolant, si'o sa revina in urmatorul post cu asta. Biserica din Santamaria Orlea, cea din Densus, cea din Sanpetru si din Strei te pot minuna cu simplitatea lor si cu modestia lor, dar mai ales cu istoricul lor. Nu puteam rata Muntele Retezat, munte caruia i'am promis ca ma voi intoarce.
3. Noaptea la Valiug, cu o camera langa un rau si geamul deschis la camera nu face decat sa'ti odihneasca trupul. Apoi valea Nerei, si defileul Dunarii. Un traseu frumos.
4. Plimbarea cu salupa pe Dunare a facut ca aceasta excursie sa fie absolut dementiala. Valea Cernei ne'a trezit din molcomul Dunarii si ne'a incantat ochii prin relieful accidentat si impadurit. Apropo de padure, eu atata verde nu am vazut niciodata. Dealuri si munti intregi acoperiti de padure! Aer curat si voie buna! Manastirea Tismana, unde Tudor Vladimirescu a facut o tabara, casuta lui Brancusi si Coloana, Poarta sarutului si Masa tacerii.
5. Defileul Jiului pana la Petrosani apoi dreapta spre Valea Oltului, traversand drumul din prima zi.

Un traseu lung, dar un traseu care ne'a energizat, un traseu care ne'a descoperit, un traseu care ne'a linistit, un traseu care ne'a facut sa ne unim si sa ne descoperim, sa marturisim si sa ne faca se ne iubim mai mult decat era deja stiut. Ceea ce va doresc si voua tuturor!

Pace Lumina si Iubire

joi, 4 august 2011

Prietenii ii vreau in jurul meu

De cand ma stiu mi'am dorit o gasca frumoasa si de cand ma stiu am vrut mereu sa dirijez lumea, sa o fac dupa legile morale ale Cerului si Pamantului. Din fericire pentru mine, am reusit pana la varsta asta sa fac doar prima parte. Despre prietenii mei am mai scris, fie ca i'am amintit numai cu initialele, fie tot numele sau am facut o trimitere pe pagina web. Prietenii mei, o gasca de oameni mari si mici care au stiut sa faca viata sa fie mai frumoasa, prieteni de care amintesc cu drag ori de cate ori trebuie: Alice, Alex (zis si Teaha), Alex (zis si Don Juan), Andreea (zisa si Buntzi), Silviu, Nona si Alexandra. La toti astia se mai adauga in functie de caz un el sau o ea, depinde de situatie. Dar nucleul este asta. Iar cu toti astia eu ma simt tare mandru si cu toti astia am petrecut momente geniale. Si cu Andreea si cu Teaha voi merge intr'un RoTrip de zile mari prin muntii Semenicului, Retezat si Godeanu. Si pentru astfel de prieteni merita sa traiesti si pentru astfel de prieteni merita sa faci multe lucruri frumoase care sa te tina in priza si pentru care merita sa traiesti. Si daca pe langa ei ai parte si de o jumatate care sa te multumeasca si sa te faca sa zambesti mereu cred ca viata este cu adevarat frumoasa. Cine nu e de acord cu mine este un mare looser! Prin urmare, for those about to rock, i salute YOU!

Pace Lumina si Iubire!

marți, 2 august 2011

Generatii de WC

Sunt dezamagit de cei ce ma inconjoara. Sunt dezamagit de voi toti! Si partea si mai trista este ca nu sunteti voi de vina, nu in totalitate cel putin. Ma uit cu stupoare si ascult scarbit ceea ce va debiteaza mintea. Oameni in toata firea care ar trebui sa fie persoane responsabile stau in umbra parintilor si nu stiu sa iasa din ea. Ce este si mai trist este ca de cele mai multe ori NU vreti sa iesiti din ea. Parintii vostri gresesc pentru ca va lasa sa stati acolo, inchisi in casa si in spatiul numai de ei controlat. Va lasa sa zaceti in prostia voastra, nu va indeamna sa zburati, "ca sa nu dea de greutatile vietii". Aceasta replica tampita de'a dreptul este foarte des folosita in cele mai multe familii. Ei ar dori ca odraselele lor in care au investit zeci de mii de lei pentru studii romanesti sau straineze sa fie angajate pe salarii care sa amortizeze investitia facuta in cat mai putini ani. Dar nu intreaba niciodata "TU ce vrei sa te faci cand o sa ajungi om mare?" Si uite asa parintii ajung sa aiba parte numai de lucruri interesante, cum ar fi faptul ca odrasla este total paralela cu viata si cu licenta luata. Dar nici odraselele nu sunt mai prejos. Ati putea foarte bine sa spuneti ca nu va simtiti bine facand masterul sau facultatea respectiva, ca va vedeti facand altceva, ca vreti sa faceti altceva si ca puteti trai frumos din aia pentru ca in aia veti fi unul dintre cei mai buni! Dar nu..... Voua va place sa mai sugeti un pic de la sanul mamei, sa mai stati un pic agatati de fusta ei. Nu stiti ce vreti si nu stiti ce sa faceti cu viata voastra; si nu ma refer numai la domeniul profi ci si la cel sentimental. Aveti in cap fete educate, care sa va spele chilotii de cacat si sa va faca de mancare cand ajungeti acasa sau baieti cu pectorali bine definiti si cur ferm care sa va plimbe din restaurant in restaurant si sa va zica in fiecare seara ca va iubeste cu un fir de trandafir intre dinti. Ei bine tzeapa! Daca nu cauti, daca nu vezi si nu asculti, daca nu simti, nu vei ajunge niciodata sa cunosti perechea de langa tine. Am cunoscut multe pustoaice, mult prea multe fete, dar extrem de putine femei. Si ma refer aici la o plaja de la 17 la 40+ de ani.

Si stiti ce este cel mai frustrant? Faptul ca va mintiti! Va mintiti cu nerusinare si la un moment dat ramaneti cantonati in minciuna voastra, fara sa mai stiti care e realitate si care e minciuna. Ramaneti acolo intr'o prostie imensa, de nedescris si nu mai stiti cum sa o faceti mai frumoasa pentru voi, pentru lumea voastra de interior. Asa cum John spunea - "eu am alte criterii" - intr'o discutie in care fiecare vorbea despre cel durea, asa sunteti si voi. Fiecare aveti alte criterii, criterii care sunt total paralele cu lumea inconjuratoare si care nu fac altceva decat sa va inchida pentru o perioada de timp intr'o lume a voastra. Iar atunci cand va fi sa va treziti cu adevarat si sa va loviti de ceea ce inseamna viata si cum se mananca ea, o sa simtiti cum a trecut TGVul peste voi si nu stiti ce'a fost aia. Si'o sa fugiti iar la fusta mamei iar ea ca o femeie responsabila ce nu s'a aflat pana atunci o sa zica: "pai pentru ce'ai facut 17 ani de scoala?". Si'o sa ramaneti asa cateva secunde in stand-by iar dupa ce'o sa va treziti o sa va apuce o durere de cap care o sa se transmita prin tot corpul.

Doare adevarul? Va simtiti? Eu da! Haideti sa ne trezim un pic la realitate si sa vedem cum stau lucrurile de fapt!


Pace Lumina si Iubire va doresc la toti!

p.s.: sa vedeti ce e in urma noastra...., acolo e dezastru total.