duminică, 9 noiembrie 2008

Ai frunza galbena...


Bucuresti. Orele 00:30. Nori albi pe cer. Lumini. Liniste pe strada, liniste in jurul meu. O plimbare seara in orasul asta poate sa fie cu atat mai frumoasa cand in urechi ai muzica buna. Frunzele cad precum un cuib de valtori in inima muntelui. Sunt o groaza de culori care te fac sa iubesti natura asta si sa iti placa tot ceea ce iti ofera. Sunt fericit, si ma simt bine. Poate ar trebui sa revin cu picioarele pe pamant. Iubesc! Da..., iubesc ceea ce ma inconjoara. Iubesc viata si tot ceea ce e in ea, pentru ca viata iti ofera satisfactiile cele mai mari. Voi stiti povestea unei frunze? Pentru ca fiecare lucru din jur are cate o poveste..., iata si frunza are povestea ei. La inceput trunchiul copacului se inalta spre cer, asemenea vechilor egipteni cu piramidelelor, spre a ajunge cat mai aproape de soare. Trunchiul se ramifica in zeci de ramuri si ramurele, pentru a capta tot ceea ce inseamna lumina. Apoi, da nastere identitatii lui, da nastere creierului sau, da nastere la ceva ce e total abstract fata de materia lui bruta: frunza. Fara aceasta frunza copacul ar fi pustiu si gol, nu ai stii cine este, nu ai stii din ce vita nobila face parte, frunza e elementul principal al unui copac. Frunza respira pentru copac, frunza respira pentru noi. Ea are un ciclu: se naste, se maturizeaza, imbatraneste, moare ca mai apoi sa renasca inca o data. Acest ciclu este cel mai important din viata copacului... si poate si pentru noi are o semnificatie. Gratie frunzei copacul are flori, copacul are fruct... fara frunza copacul ar fi fara identitate. Apoi, intr'un moment pe care traditia crestin ortodoxa il numeste "Schimbarea la Fata" (undeva prin august) frunza brusc incepe sa isi schimba culoarea. Dintr'un verde odihnitor se transforma intr'un galben aramiu de toata frumusetea. Din acel moment frunza incepe sa isi faca pregatirile pentru moartea sa. Sfarsitul a venit fara de veste. Frunza se rupe de trunchi, si cade onduita de vantul care i'a fost mereu prieten sau dusman. Chiar si in aceste ultime momente ale vietii ei frunza degaja o urma de energie pozitiva pentru a te ferici, pentru a fi implinit, pentru a te simti bine, pentru ca in ultimele momente frunza da mediului inconjurator tot ceea ce e frumos. Chiar si atunci cand ea e moarta definitv la picioarele celui pe care il hranea, chiar si'atunci frunza degaja un insesizabila aproape urma de energie, care sa te faca sa te simti bine, sa iti placa pana si moartea inevitabila pe care orice fiinta vie o are. O seara frumoasa intr'un parc, in miezul noptii, vezi lumea care te inconjoara intr'o alta lumina.

Un comentariu:

shalimar0666 spunea...

Ce-mi place ca mai exista oameni ca tine...imi place ca nu sunt singura care merge pe strada si se gandeste la chestii asemanatoare...