marți, 30 martie 2010

Österreich


Ca si anu' trecut, am fost in Austria la ski. Nu ne'am mai dus in Kaprun ci mai in vest cu cca 200 km spre Innsbruck, in statiunea HinterTux. Am trecut si prin Germania pentru ca aveam mai multi km de autostrada dar si pentru a vedea valea Innului, care nu mi s'a parut cine stie ce. Avem o tara mult mai frumoasa si vai mult mai faine decat aceasta vestita vale. Cazarea dementiala, un apartament absolut demential. Am ramas toti cu gurile cascate cand am vazut in ce lux stam si pentru 1000 si ceva de euro pe apartament imparti la 6. Gasca aproape aceeasi ca si anu trecut, adik Geo, Bigu, Dan si Razva, lipsind Katy si Tzaca (el a preferat Kaprunul de anu trecut) si Brandusa, dar anul acesta s'a alaturat grupului fantastic si Alice. Privelistea de unde statea eu era superba, din dormitor nu vedeam decat munti munti si iar munti. Pe terasa daca ieseai vedea 180 de grade numai munti. Cum o fi frate sa stai acolo? Iarna la ski si vara cu bicicleta pe munte? La anul repetam isprava dar in alta parte! Ceea ce va doresc si voua! Restu de poze gasiti pe blogul meu foto si pe facebook.

Ziua 1
Prima zi. Infinit de lunga. Am plecat la 0615 de la benzinaria de la Miorita spre Ploiesti ca s’o las pe Oana si ca sa ocolesc gropiile de pe valea Oltului, gropi care cik nu mai exista. Oricum, drumul a fost misto, liber, sosea buna, care te cheama sa calci pedala. Am stat la o coada tare tampita in Sebes, ca se lucra la trecerea peste calea ferata, dar n’am inteles exact de ce se lucreaza ziua… Ajungem dupa lupte seculare in Nadlac, intram la unguri, schimb locu’ cu Bigu, care probabil se plictisese in spate cu somn/joc pe consola/somn si tot asa. Asa ca l’am lasat pe el sa conduca cca 100 km, timp in care eu am dormit enorm de bine si cu un mare chef de condos. Seara am ajuns la Hotel Paprika (foarte misto!) si ne’am intalnit si cu restu printer care si Tzaca, care n’a vrut sa vina cu noi, el alegand Kaprunul si anul acesta. Un somn foarte bun urmeaza dupa o zi lunga.

Ziua 2



Asa cum preconizasem, m’am trezit cu un foarte mare chef dupa un somn extreme de odihnitor. Am zburat, efectiv spre Tux, trecand foarte repede pe lg Viena, Salzburg, intrand in Germania pe centura de NV a Salzburgului. Aici la un moment dat am vazut coada pe autostrada, pentru ca se uneau doua mari autostrazi. Dupa cateva ore de la plecarea din Paprika, am ajuns si in Tux. Multumit de masinuta, mancandu’mi 101 litri in 1645 km de la Miorita pana aici. Ne’am ratacit un pic, ne’am incurcat pan ace ne’am dat seama unde trebuia s’ajungem, dar a fost ok. Socul si mai mare a fost knd am vazut cum arata apartamentul. G E N I A L. Parca nici nu’ti mai vine sa iesi sa skiezi. Apartamentul si privelistea face toti banii. Urmeaza 8 ore de somn si maine 6 ore de ski.

Ziua 3

Prima zi de ski pe ghetar. Inceput absolute tampit, cu plimbari pana aici si pana dincolo, ba pt clapari, ba pentru periuta de dinti, ba pentru echipament de ski, ba pentru ochelari si masca.., tot felul de chestii care nu se mai terminau si Soarele incepea sa urce din ce in ce mai sus. Ajungem si noi intr’un final pe partie, iar eu am bunavointa la primul telescaun sa’mi rup betele! Imi venea sa sparg ceva, prin urmare am strambat batul de tot. Rupt fiind nu mai aveam ce face cu el asa ca m’am specializat in coborari freestyle, in care mangaiam in curbe cu podul palmei zapada pentru a’mi pastra echilibru. A fost tare ciudat mai ales dupa ce s’a terminat distractia, eu avand o usoara febra musculara pe tricepsi. Dan imi imprumuta betele lui (betele lui Leki) astfel incat sa skiez si eu intr’un mod mai normal. Alice  incearca sa skieze si ea, reuseste, dar cu o frica si cu cat mai putin stres pentru muschi. Bigu si cu Geo ma duc spre niste partii DEMENTIALE!!! La doua teleskiuri paralele, in dreapta muntelui (partia 11), era absolut magnific. Partie rosie spre neagra (?mov?) cu o zapada perfecta! O zapada in care poti sa skiezi asa cum vrei tu, fara hopuri sau denivelari agresive. Simteam fiecare centimetru de zapada agatat de canturile skiurilor. Maine cred ca tot acolo o sa merg si numai acolo o sa cobor. Spre final, cand trebuia sa ajungem la gondola, intram pe o partie neagra as zice eu, foarte abrupta, in care zapada era inghetata. Am luat cea ma misto cazatura din ultimii ani, in care am alunecat cativa metri buni pe burta incercand sa ma opresc. Era atat de abrupta panta incat mi’a luat foarte mult timp sa pot sa’mi pun iar skiurile in picioare. Un somn bun de 3 ore dupa ce am ajuns acasa si’am despachetat, apoi ceva mancare, 2 pahare de vin si doua jocuri misto de strategie. Are Bigu niste jocuri de masa absolute geniale.

Ziua 4
O zi plina de evenimente. Plec de dimineata cu Geo sa’mi iau bete si el sa’si stranga legaturile de la skiuri pentru bocancii cei noi, acelasi drum spre Mayrhofen, acelasi Hervis. Si dupa cele facute in orasel, plecam spre Hinter. Soare, putin vant, mult alb, cer senin, norii erau cu cca 1000 de metri mai jos. Vreme geniala iar eu si cu Geo eram pusi pe fapte mari. Ne ducem direct spre partiile din dreapta, care erau ca de obicei aproape goale. Coboram de cateva ori, ne ducem sa admiram privelistea de pe creasta, ne intalnim si cu restu. Si incepe distractia. Descoperim noi un mic damb de pe care poti sari cativa metri buni, asa ca ne aratam unul in fata celuilalt maiestria. Sar si eu de cateva ori incercand de fiecare data sa sar mai mult. La o saritura, mergeam paralel cu un tip (nemtalau), sarim amandoi, si pac! S’o’ntamplat neprevazutul. Baitul aterizeaza pe canturile stangi si se indrepta virtiginos spre mine. Izbitura a fost in plin, neputand fi evitata la viteza aia si distanta ramasa dintre noi. Imi sar skiurile, imi sar betele, imi sar ochelarii care imi taie fatza, ma opresc in cur si incerc sa ma dezmeticesc. Un pic ametit, dar ok. Scuip sange din gura, noroc ca nu e de la dinte. Vin si baietii langa mine si ma intreaba dak ma doare ceva in timp ce eu incercam sa’mi dau seama dak am toate articulatiile la locul lor. Eram ok, inafara de fata. Adik vedeti si voi cum arat/am. Mai skiez pana la sfarsitul zilei, imi pun masca pe fata ca sa nu ma taie vantul, dar imi vad de skiat mai departe. Seara ma duc la spital in Schwaz pentru un control. Trebuia facuta o tomografie ca sa nu fie ceva pe creier si niste radiografii la coloana, cap si mana. Totul ok. Asta e, raman cu o juma de fata umflata. Two Faces sau Terminator mi se spune acum :)) Faza tara: plec cu capu belit si ma'notrc cu mana'n ghips. De ce? Pentru ca aveam o usoara luxatie la pumnul stang si ei au hotarat ca e mai ok daca ma bandajeaza.

Ziua 5
Singur in casa. Doctorul din Schwaz mi’a zis sa stau pe bara 2 zile, sa mi se incrusteze ranile de pe fata. Radeam in oglinda din baie ca sunt ca un leu dupa lupta. Trebuia eu sa’mi marches teritoriul si pe HinterTux. M’am odihnit si relaxat. Am spalat vasele, am facut ceva curat prin sufragerie, am facut o baie de’aia lunga de 2 ore, m’am jucat pe PSPlayerul lu’ Bigu’, am mai vb la telefon, m’am uitat la filme pe canalele astora de’aici.. M’am relaxat. Au venit si baietii de pe partie si mi’au zis cat de aglomerat a fost totul, Bigu si’a luat bete noi, si au inceput mistourile: ba ca betele nu sunt Leki, ba ca eu si cu Geo sunam goarna de dimineata, ba ca unii sunt mai trantori si altii inca sunt mai vioi, ba ca eu fierb ca nu m’am dus pe partie dar maine o sa rup (la figurat sper) zapada.. chestii de-astea. Am ras copios in seara asta, din cauza cartofilor prajiti si a carnaciorilor de bere. Mda, meniul serii a fost cartofi prajiti (congelati) si carnaciori de bere cu bere. Buna bere au astia, nu te imbata si nici nu te baloneaza. Cartofii nu s’au facut, carnatii erau pentru unii mult prea picanti, doar berea ramanea fidela. Poze la cerul mult prea instelat si un nou boardgame “Porto Rico” adus de Bigu’. Macar la jocul asta sa castige si Geo. O zi frumoasa intr’un final, din toate punctele de vedere.

Ziua 6
Ce zi plina! Foarte mult chef de ski am avut azi si m’am folosit de asta. Nu ne’am trezit la 0800 asa cum stabilisem cu Geo, dar la 0930 eram deja plecati spre ghetar. Uimitor, n’am crezut ca vad coada in statiunea asta. A trebuit sa tragem pe dreapta pentru ca parcarea din statiune era plina. Ne’au pus la dispozitie autobus pana la statiune, de’acolo la gondola. Doamne ce vreme! Soare, cer senin, dar vant. Iar eu, ca bou, mi’am uitat manusile si masca in camera. Noroc cu intarziatii care mi’au adus toate cele de trebuinta. Am facut si poze de pe Panorama, am skiat destul de mult pentru o zi aglomerata, ceea ce inseamna ca se misca treaba destul de bine la baietii astia austrieci. Am fost sa mancam la Geoffnet, o cabana pe un versant, unde au o mancare dementiala. Cu 10E iei salata, schnitzel, ou, bere la 0.5 foarte buna, cartofi. Genial! Si si mai frumos a fost faptul ca nu am cazut :D.

Ziua 7
Am fost pusi pe fapte mari azi. Am avut in plan 15 km de skiat. Baietii astia de la turismul austriac au propus un skiroute care pleca de la doua statiuni mai jos de unde suntem noi si merge peste munti pana la ghetar. Super tare frate! Adica niste peisaje absolute geniale. N’am mai mers si pe ghetar pentru ca la un moment dat am ratat un teleski si am luat un telescaun, ceea ce ne’a deviat de la traseu aproximativ 15 minute. Cu coborat si urcat si iar coborat si stat unii dupa altii, ne’am hotarat sa nu mai urcam ghetarul. Oricum, acolo sus era vreme urata, nori cenusii si densi iar la noi era soare, cald, ceva vant prin varfuri (intre 2300 – 2500) si peisaje, revenind, superbe. Zapada apoasa din pacate, la 2300 fiind 5 grade Celsius cu plus, ceea ce facea din zapda o chestie alba dar grea. Dar s’a skiat, s’a skiat inca mult si bine. Am urcat si intr’o telecabina imensa care uimitor, mergea destul de repede, mai repede chiar decat o gondola. La un moment dat am coborat de pe un munte ca sa urcam pe altul, iar drumul a fost superb, mergand printre brazi pe un drum serpuit, trecand peste o sosea de cateva ori, sau pe langa casele oamenilor. Ce sa mai, super tare frate! Seara am invatat un nou joc de carti, Rentz (scriu bine?), un joc frumos dar lung. Maine pleaca Bigu’. Mda, si’acum am aflat ca mi s’au built castile de la player. Aaa, si fata mea incepe sa capete forme mai omenesti si mai agreabile.

Ziua 8
“Ploaia care va cadea, pacatele toate mi le va spala”. A ploat azi toata ziua in oras, iar dimineata ghetarul era ascuns in niste nori urati si neprietenosi. L’am dus pe Big la tren in Mayrhofen dupa ce m’am trezit. Pentru prima data de cand sunt aici m’am trezit dupa 9, mi’am luat teapa cu soarele care nu vroia sa’mi incalzeasca patura. Si m’am trezit asa de speriat, gandindu’ma ca astia au plecat la ski fara noi. Dar nu, toata lumea o ardea asa de chill in bucatarie si aveam toti niste fete de’alea triste, si nu pentru ca pleca Bigu, ci pentru ca pur si simplu vremea era absolut infecta. Cu toate astea, am zis sa mergem pe ghetar, poate nu o fi dracu chiar asa de negru precum pare. Da’ de unde.. Cobora multa lume de pe ghetar, Dan imi ceruse lentila alba pentru ceata, sa n’o uit acasa, deci era clar o vreme absolute infecta. Ajungem sus si se confirma un vant napraznic, mazarica din belsug si doar 4 partii deschise din foarte multe. Eu cu Alice am coborat de 2 ori, ceilalti avand un avans de 1 partie. Nu merita ziua pe partie, asa ca ne’am intors acasa destul de repede pentru mancare si ceva plimbare prin Mayrhofen. Dom’ne, ce sa zic, frumosi oameni, frumosi foc. Bine imbracati, fain mirositori, frumosi din cap pana in(tre) picioare. M’am asezat cu Alice  la o terasa de’asta la strada si’am cerut ceea ce credeam a fi ceva de baut, chocoduett, dar defapt a fost o bunatate de desert. Ne intoarcem la casuta noastra, bem o bere si primim o veste naprasnica: afara ninge de rupe cu fulgi foarte mari. Faceam mistouri intre noi care sa dea zapada de dimineata, cum coboram, daca facem cristiane sau plug sau direct linie dreapta prin casele oamenilor pana in oras. Pranz si cina? Carnaciori de bere, defapt o loterie de carnaciori, pentru ca unii erau picanti si unii nu, deci loterie. Si era amuzant, ca’I vedeai cum se inrosesc de la gat in sus. Sublim! Si cam asta a fost excursia noastra de ski in Austria/HinterTux, ceea ce va doresc si voua! Maine m’asteapta 9-10 ore de condus.

Ziua 9
Ma gandeam ca am de condus 9 ore pana in Mako, in granita cu Romania. Aceste 9 ore au curs lejer cu multe rasete si cu multe bancuri in masina la mine, doar eu cu Alice, si vorbind cu ceilalti prin statie. O groaza de mistouri si o groaza de faze amuzante! Am descoperit undeva dupa Salzburg ca nu'mi merge farul stang si ma gandeam ca trebuie sa trag tare sa merg cat mai mult pe lumina, ultimii 50 km conducand sub un oarecare stres din cauza asta. Fenomenalul platou cu mancare din Mako, reintalnirea cu Tzaca si bancurile si mistourile erau la noi in camera. Mult, mult dar foarte mult am ras in seara aia! Parca mai mult ca niciodata. Vorba lu' Dan, am rulat fin de tot anu' asta! La anu mergem in alta parte, alti munti, alta distractie, aceeasi oameni! Ceea ce va doresc si voua!

Ziua 10
Pierdem din start 2 ore, o data trecerea in Romania, si a doua ora faptul ca am trecut la ora de vara. Intram in tara la 1130. Vremea se arata ok. Dar de unde, ca dupa Deva a inceput o ploaie de'aia tampita. Si TIRuri frate! Zeci de TIRuri. Am depasit lejer in tara 50 de autocamioane de'astea. Mult prea multe pe josele asa ingustedupa opt ore si jumatate intru in Bucuresti, mort de oboseala, cu o durere de fese nasoala rau de tot, si cu imaginea patului meu de'acasa in fata ochilor. O excursie si un concediu demential si mai vreau! Un drum la intoarcere absolut tampit, ceea ce nu mai vreau! Si nici voua nu va doresc sa aveti parte!

4 comentarii:

mihaidcuza spunea...

BESTIAL! Foarte foarte tare!

leul care tace spunea...

Nu?!? Asa am zis si noi! Si se pare ca surprizele continua si postconcediu... surprize pe care nu le pot spune pe blog. Oricum, vorba ta, BESTIAL!

Katy spunea...

mey two faces, ce de accesorii ati avut: bere, carnati, sarituri piperate si un ras nebunatec ! A si care aceeasi oameni dl, aia de anul trecut sau de anul asta ia zi? te iei de mama sau ce? ne vedem noi la vama veche la vara si vad eu care e povestea :)

leul care tace spunea...

dar ne putem vedea si inainte, care e problema? :))