duminică, 4 octombrie 2009

Bucuresti? Bleah!

Imi place enorm de mult sa adorm si sa ma trezesc cu sunetul picaturilor de ploaie care'mi bat in geam. Parca totul se scurge si se duce in negura uitarii atunci cand aud sunetul ala. Iar tunetul este ce apoteotic. Si te trezesti dimineata (ma rog, pranz) si constati ca e weekend! Daaaaa, uichendu' ala in care ti'ai propus sa iesi in oras la un film/teatru/club. Si te uiti afara si constati ca ploua. E aceeasi ploaie care spala un oras infect si imputit, aceeasi ploaie de azinoapte, doar ca acum pare foarte trista. De ce? Pentru ca intr'un oras gri din toate punctele de vedere, o ploaie nu face altceva decat sa scoata griul si mai tare in evidenta. Si incepi sa te gandesti ce faci seara, unde mergi si pe unde te plimbi. Am ales clubul. Si cum mergeam noi frumos spre club am constatat ca era un jeg pe strazi de neimaginat. Un jeg de'ala nesimtit pentru care trebuie sa iti duci hainele la spalatoria chimica. Si cum meditam eu asupra jegului din Imputiciunea asta, ma gandeam cum dracu sa fac sa termin mai rpd cu admiterea in orase ceva mai civilizate din Europa, pentru un master pe profilul meu, pentru a scapa din aberatia asta! Bah, pana si cluburile sunt aiurea mah! Ca sa ajungi la WC tre sa dai la coate si sa te mulezi pe toti prin care tre sa treci. Si cand ajungia la budha, ce constati? Ca e o groaza de pishat amestecat cu apa, ca pute ca dracu (cum putzea gara din Sinaia), ca te ineci in pishatul altora iar apoi si in al tau, pentru ca nu exista o scurgere mai de Doamne-ajuta! De fiecare data cand ploua, in cluburi cum ar fi A sau Expirat drumul spre budha si statul in ea e ceva mirific, e ca si cum ai intra in Zona Crepusculara. Bah, nu zic ca nu e frumus sa ai cluburile in subsol, toate marile orase au cluburile de renume in subsol, dar frate, SPALATI BUDA!!!! Ieri seara m'am inecat in voma altuia care nu nimerise pishoarele si a umplut toata buda baietilor din A. Cum frate? Cum dracu sa bei si sa te faci atat de manga incat sa nu mai poti sa te tii pe picioare? Nu zic ca sunt un sfant, dar nu cred ca m'am imbatat vreodata atat de tare incat sa nu ma mai tin pe picioare. Jenibil. Bucuresti? Bleah!!!

Pace, Lumina, Iubire!

Niciun comentariu: