Simplitatea muzicii

Pai mai ramane sa'i vad pe cei de la Pink FLoyd sau ma multumesc si cu Gilmour si sa'i revad pe cei de la Led Zepellin, pentru ca i'am cam vazut pe toti si ma multumesc cu ceea ce am vazut pana acum. Vineri seara am fost la un concert frumos. Primul meu concert la care am stat pe scaun si bine am facut. Evenimentul s'a produs pe stadionul din spatele Arcului, si am fost placut surprins de faptul ca au renovat complexul respectiv care acum cativa ani cand faceam antrenamentele acolo era jalnic. Lume n'a fost prea multa, comparativ cu AC/DC, si a fost foarte civilizata. Mi'a placut ca in sectorul unde stateam eu erau mai multe vedete media si ma simteam.... privilegiat :D. Concertul trebuia sa inceapa la 20:30, cel putin asa scrie pe bilet, dar a inceput cu o intarziere de 25 de minute. Inainte sa inceapa spectacolul in sine a urcat pe scena o tipa care ori facuse insolatie, ori e proasta. Am auzit expresia absolut cretina va rog sa va luati locurile, ca si cum iti luai scaunul sau piciorul si il punea in alta parte, sau pe scena intra un mare artist al nostru ca si cum personajul pentru care am dat niste bani era made in romania. Totusi, lui i te adresezi cu titlul de sir nu de bah! Si probabil ca omului i s'a tradus ce'a zis blonda de pe scena asa ca a ma intarziat un pic aparitia. Si intra marele Eric Clapton alaturi de Steve Winwood si restu. Dom'ne, eu am mai vazut concerte britanice, adica banduri care vin din insula, dar nici chiar asa. Inafara de Thank you! ca a lui Baniciu (cred ca radea de fiecare data cand auzea replica asta) nu am auzit altceva de la cei de pe scena. Nici o prezentare, nimic.. S'au urcat pe scena cei 2, un bassist si un clapari si doua gagici pe care am zis ca le'as baga si eu in Isolier, dar n'avem noi negrese de'astea (in schimb avem multe savarine). Si'au inceput sa cante atat de frumos si'atat de inexpresiv la inceput incat te apuca somnu' :)). Concertul a avut doua parti frumoase, prima parte a fost cu chitari electrice si pian si orga, si fara nici un fel de contact cu publicul. Imi facea impresia ca ori aici ori la TV cam tot aia era, si imi parea rau. M'as fi asteptat la mai mult dialog cu publicul. A doua parte a concertului a fost predominant cu chitari electroacustice si pian. Foarte frumos, si de aceasta data parca a fost o atmosfera mult mai primitoare si mult mai calduroasa a celor doi britanici. Frumos concertul cap coada, iar sunetul a fost extraordinar. Demult nu mai auzisem un sunet atat de bun. Simplitatea si usurinta cu care Clapton isi plimba degetele pe taste in formule de blues si rythm and blues m'au facut sa ma gandesc tot mai serios la a invata formule noi si in a simplifica foarte mult soundul solisticilor mele. Concertul a durat 115 minute, cu tot cu bis si uimitor, n'au cantat Wonderful Tonight acea piesa pentru care toate fetitele se uda toate cand aud linia aia de solo. Daca ar auzi versurile nu s'ar mai uda, ca el ii spune ca'i frumoasa, dup'aia se'mbata ca porcu si nu poate sa conduca spre casa si nici macar sa se dezbrace, asa ca ea oricat de frumoasa ar fi, tre sa'i dea jos pantofii, sosetele, chilotii, si sa'l urce in pat. Iar el, plin de dragoste, ii spune cat e de frumoasa, cu un damf de alcool si cu ochii tulburi. Si cu toate astea, ele se uda toate cand aud soloul respectiv. Concertul s'a terminat la fel de brusc precum a inceput, nici un Good bye, see you soon! sau chestii de genu asta.., pur si simplu am lasat chitarile si s'au carat. Si ma uitam la cei din jur si radeam ca toti stateam si ne uitam ca prostii spre scena. Cand i'am vazut pe cei care proiectau luminiile spre scena ca inchideau reflectoarele alea imense, am inteles mesajul. Dom'ne, mr. sir Eric Clapton & Co. a fost platit pentru 120 de minute, nu canta mai mult ca pierde avionu'. Si plecam de la concert cu un singur gand in cap: briza marii!

Maine va povestesc despre weekend.

Pace Lumina Iubire va doresc! 

Si vreau sa va bucur cu o piesa care'mi place enorm de mult.