Vacanta

"astept sa vina... si nu mai vine.."

Parca asa imi vinea sa zic mereu de o luna si ceva. Am avut o sesiune tare cretina, fara cap si fara coada. M'am trezit ca sunt in sesiune gratie unui telefon: "I'ai dus materialu' lu Vajaiala?" Pai cum adica, eu aflu de la colegi ca intram in sesiune? Avizierul ce pazeste? Sunt cu un gust amar in gura care'mi miroase a putrefactie gingivala cu reflux esofagian de toata frumusetea venita din partea facultatii mele. O lipsa totala de interes din partea conducerii si din partea multor profesori. Un mare cah! acest an universitar si de'abia astept sa se termine naibii si anul urmator ca sa plec sa profesez intr'un mod mai civilizat. Mda.., m'am saturat de ametitii astia si m'am saturat sa tot fac pe amabilul si pe stimabilul cand nu e cazul. Si m'am saturat sa'i ascult si pe astia de la Realitatea si Antena3. Stiri tampite si discutii cretine pentru un popor condus de niste oameni la fel de inteligenti ca si emisiunile celor doua posturi.

Am ieri prin cimitirul Belu, acest Père Lachaise al Bucurestiului. Pentru prima data am intrat in el si am zambit politicos cand am vazut o placutza cu schema cimitirului. Pe principiul copy-paste, dar nu complet, acest cimitir este oarecum civilizat. Are alei, dar nu sunt curatate, are morminte, dar ingramadite, are alei speciale, dar prost semnalizate si lista poate continua. Am vazut locurile de odihna ale marilor oameni de cultura si ale celor ce au fost si vor ramane in amintirea noastra ca fiind OAMENI. Am vazut si monumentele marilor personalitati din trecutul istoric al Romaniei, dintre care vreau sa remarc monumentul Cantacuzinilor. Absolut maiestos si impunator monument, un adevarat tribut al familiei care se odihneste acolo si un adevarat tribut adus idealului de om liber. Crucea, echerul, spada, compasul, elemente care mi'au adus aminte de un trecut pentru domni, un trecut in care aveau loc doar domnii, nu orice cartonar care exista astazi si poarta cu ochi sticlosi o mantie care nu i se cuvine! Doar Biserica din cimitir este mai inalta decat acest mic palat pentru vecia Cantacuzinilor. Respect pentru Oamenii care se odihnesc acolo, respect pentru Oamenii, in general, care se odihnesc, respect pentru oamenii care vad si cinstesc oamenii.. Respect pentru Pamant, care primeste umilele trupuri si le pastreaza pentru ca noi sa ne aducem aminte de trecutul nostru.

Pace Lumina Iubire!