joi, 8 aprilie 2010

A-nceput de ieri s-apara...

Daaaa! Soare, caldura, fuste, decolteuri, terase! Aburi de vin si bere, discutii mai mult sau mai putin inteligente. Chitari, club, doua roti, concerte. Piscina, cocktail, Stuff. Sau foarte pe scurt, vine primavara/vara si toate astea incep s'apara rand pe rand spre deliciul meu si a prietenilor mei. Dar cu toate astea exista cineva care prin simpla lui prezenta sau prin simpla rostire a lui, strica toata imaginea creeata. Daca te uiti la el nu'l prea bagi in seama, treci mai departe fluturandu'ti pletele (care le mai are, care nu, gaseste el ce sa'si fluture) iar daca dai nas in nas cu el, ii arunci o privire de'aia sanatoasa de la tzara, eventual il injuri sanatos ca la tzara, dar iti vezi de drum mai departe. De regula il intalnesti seara. Te asezi frumos pe scaun la o terasa, iti iei un vin si te delectezi alaturi de cei cu care ai iesit si apare el! Aceasta fiinta care te enerveaza numai cand il auzi, nu e necesar sa'l vezi ci doar sa'l auzi ti se ridica parul de pe fund (si daca esti epilat si ti'a crescut putin, te inteapa, ulterior mananca) si iti vine sa'i dai cu ceva in cap si nu stii cu ce pentru ca ar lasa sange. Tantarul sau scris in stil de mess, Tzantzarul! Mic, trompetist, inaripat, dar mai prepus de toate cel mai enervant personaj care se va invarti in jurul meu pentru urmatoarele 7-8 luni. Va dati seama? 7-8 luni de trait cu aberatia asta de animal, absolut nefolositoare, care se naste cand da caldura si moare cand baga astia cate un frig, si are cretinul obicei de a veni la tine in special noaptea. Ca te inteapa sau nu, el iti canta, isi face simtita prezenta si vrea sa iti arate ca pentru o perioada (pana te enervezi, aprinzi becu' si incepi sa'l urmaresti cu perna) cine e stapanul noptii. Despre acest animal am mai scris eu si anul trecut, un post horror, cu mult sange si multa cruzima, dar astia din neamul Tzantzarenilor asta si merita! Luati si decapitati sau castrati, sau si mai simplu, omorati direct. Nu'i suport si nu am s'o fac vreodata, iar eu deschid oficial sezonul de omorat tzantzari. Sau nu neaparat omorat, ci ametiti, apoi parliti pe becul de la veioza sau sa li se rupa aripile si sa se tarasca pe jos, sa suga de la furnici!
Si dupa un astfel de mesaj, vine binecunoscutul...

Pace Lumina Iubire!

Niciun comentariu: