Zilele trecute am iesit in oras. Si nu ca voi ca sa ma laud, nici ca voi sa va oftic, dar e greu al naibii sa vorbesti cu 7 tipe la o masa, eu fiind singurul mascul. Trecand peste momentul in care m'am inroshit spunand chestia asta toate tipele sunt de ani diferiti si pe aproape toate le cunosc destul de bine. Aici tin sa'l injur pe un "inteligent" care nu stie sa raspunda la telefon pentru ca e o persoana mult prea comoda. Si cum stateam eu la masa si analizam fiecare persoana in parte si ascultam prostiile pe care le faceau in liceu si nu numai, ma uitam la una din tipe care era in gasca, uimit fiind de teatrul prost pe care'l juca. Seara trece, gasca se sparge si din 7 mai raman 3 tipe. Si mi'am zis ca asta e momentul in gura mea mare si bogata trebuie sa intre in scena. Si ii arunc tipei o fraza care a schimbat tot cursul serii respective: "esti fraiera si falsa!" Si brusc din fata aia care zambea mereu si tot timpu ma intreba de ce ma tot uit asa de lung la ea s'a facut o fata care s'a posomarat brusc. Nu va spun motivele pentru care am aruncat asemea vorbe, motive destul de bine intemeiate si argumentate, motive care au facut'o sa planga (ceea ce nu am crezut si nu am banuit si nu ma asteptam sa reactioneze asa). De ce a inceput sa planga? Pentru ca am fost direct si'am spus exact ce gandesc, fara menajamente. Dar poate cel mai important si dur, ea a inceput sa planga pentru ca am spus adevarul pe care ea il vedea dar nu'l recunostea, sau nu vroia sa'l recunoasca.
Si acum vin si va intreb: ce va doriti langa voi? Pe unul care sa va minta si sa va perie si sa va spuna cat de buni sunteti cand defapt sunteti satisfacatori spre dezastru? Sau pe cineva care sa va spune simplu si direct ceea ce gandesti si ce impresie lasati?
Daca alegeti prima varianta, sunteti niste oameni pierduti! Care nu stati deloc bine la mansarda. Daca alegeti a doua varianta, aveti mare grija, pentru ca inainte de a accepta orice de la oricine pe care'l cunosti de 2-3 ore, trebuie sa aveti un respect si o incredere in sine foarte mare. Atat de mare incat sa nu va tulbure punctul de echilibru.
Da, sunt nesimtit! Sunt arogant! Sunt porc! Sunt rau! Si cu toate astea sunt placut. Pentru ca prefer sa iti spun in fata daca gresesti sau nu, daca eu consideri ca tu gresesti (bineinteles, cu argumente), decat sa te vorbesc urat pe la spate si sa te barfesc! Prefer sa'ti zic tot ce am de zis despre tine in fata, in urma a ceea ce tu lasi sa se vada. Este mai sanatos, pentru amandoi. De ce sa te mint si sa te amagesc spunandu'ti ca mi'esti drag, cand defapt imi vine sa te dau cu capu' de toti peretii? Mai in gluma sau mai in serios, la multi le spun asta.
Concluzia? Este bine sa spui in fatza tot ce ai de zis? Adica adevarul adevarat si numai adevarul? Sau este considerata asta o nesimtire si o aroganta si un tupeu imens?
Pace Lumina Iubire!
.jpg)
3 comentarii:
Personal, cred ca e foarte important si felul in care spui ceva, nu doar ceea ce spui... In rest, prefer sinceritatea. Doar ca incerc sa o imbrac frumos... Se numeste PR :) Oana Moldovana :)
=)) PR! Nici macar nu trebuia sa te mai semnezi, era suficient sa mentionezi PR! :))
si ce te faci cu cei care nu prind aluziile? care nu se prind de lucrurile fine?
Poate iti amintesti, am avut un episod similar cu o asa numita amica de-a ta, nu vreau sa-i mentionez numele..(Marina)....:D, bine ea nu era falsa dar era proasta si debita numai ineptii, eu spre deosebire de tine am actionat putin mai diplomat (asa imi place sa cred) in sensul ca n-am jignit-o in fata, daca dadeam frau liber "parerii" mele despre ea probabil o transformam intr-un tablou de Picasso (bine exagerez un pic, nu obisnuiesc sa lovesc aceste mimoze delicate pe care noi le numim femei, doar ma cunosti)....da, si eu sunt un porc si-un badarn, recunosc. Sa ne traiasca badarania!
Cu stima, al tau frate, Alex.
Trimiteți un comentariu